Un an cu Ponta. Capra vecinului a murit

Faptul că Ponta îşi ambalează festivist bilanţul de un an nu surprinde, au făcut-o toţi premierii. Pentru început se impunea ceva mai multă reticenţă, a trecut prea puţin timp şi de la „evenimente“, şi de la vremea când înfiera „ticăloşiile“ pedeliste, pe care acum le reproduce cu mult talent. Stilul neaoş în care o face demonstrează însă că nu le-a aprofundat suficient consecinţele.

Atunci când îşi face rondul pe la te­le­vi­zi­uni, în medie trei pe săptămână, pre­mi­erul Ponta susţine că USL este „pe deplin la guvernare“ de doar 5 luni. O ia pe scur­tătură, scăzând negativele din cele 7 luni de gestaţie din 2012, în care s-au în­grămădit puciul, campania electorală, listele lui Bar­roso, noaptea democraţiei, spaima Europei şi bejenia investitorilor. Când însă vrea să facă bilanţuri fes­tiviste cu „realizărili“, la socoteală îi iese anul în­treg, cu bonus viitorul lu­minos de până în 2016. Chestie de ex­ce­lenţă în comunicare, ar spune lăudătorii Im­pecabilului. Aşa o fi. Chiar şi un rahat cu trei măsline alături, ambalat în hârtie cerată, legat cu funduliţă şi stropit cu odi­colon pare un cadou de Paşte până îl desfaci şi îţi bagi nasul. Când o veni vre­mea aia, greu de spus, că românu-i răb­dător din fire.

E drept însă că partea plină a paharului con­ţine, în linii mari, ingredientele de ca­re vorbesc liderii USL: guvern solid, sta­bilitate politică şi economică, legitimitate. Motiv de satisfacţie deplină, cam în răspăr în­să cu sondajele. În lipsă de opoziţie şi de alternativă, USL ar obţine în alegeri tot un scor imens, în contradicţie cu pe­si­mis­mul şi nemulţumirea legate de actul gu­vernamental în sine. Spre oftica lui Ponta, mă­reţul său guvern se bucură cam de tot atâta credibilitate ca Guvernul Boc. Totuşi, în economie plusurile şi minusurile sunt echilibrate, aşa cum arată Dan Popa într-o analiză pe HotNews.ro, ce­ea ce, prin comparaţie cu negrele aştepări, reprezintă o realizare, principala, care nu poate fi omisă.

Dar chiar şi aşa, punând în capul listei stabilitatea ma­croeconomică şi trecând pes­­te „greşelile tre­cutu­­lui“, cele ale prezentului tot re­uşesc, unele, să-ţi mute na­sul. Mizând că Bruxellesul - în absenţa reeditării experimentelor de vara trecută şi a păstrării aparenţelor sta­tului de drept, voit încrezător în bene­ficiile coabitării - îşi va subţia vigilenţa (vezi declaraţiile lui Van Rompuy), re­gimul Ponta de abia de puţin timp a în­ceput cotropirea totală. Periculoasa do­minaţie se extinde în ritm alert, singurele instituţii rămase, deocamdată, neatinse fiind serviciile secrete. Tot ceea ce hulea USL la vechiul regim: hoţie, politizare, cli­entelizare este dus pe noi culmi, dar cu metode mai sofisticate.

Găselniţa, rezultată direct din în­ţe­lep­ciu­nea experienţei, mai ales a foştilor, este le­gea. Când ceva nu le iese cum vor sau când bate prea tare la ochi, fie este modificată le­gea, fie sunt utilizate în stil levantin chiar procedurile impuse de Europa. După ce Ruşanu a fost uns staroste peste mun­tele de euro de la mamutul financiar ASF, a fost schimbată şi legea, astfel încât să-i permită - lui, finilor şi clienţilor - câte in­compatibilităţi şi furăciuni vor putea să du­că. Managerii privaţi, ăia ceruţi de FMI şi UE, sunt selectaţi dintre politrucii USL cu procedura în mână. Mai zi ceva, dacă poţi! Cum-necum, firmele de recrutare scot din joben foşti, iar când nimeresc pe alături, managerii din afara sistemului pri­mesc un şut în dos. Laurenţiu Ciurel, fos­tul director de la Turceni, în vremea că­ruia Şova & Asociaţii a prins contracte ju­ridice de peste 1 milion de euro, a fost „se­lectat“ manager privat la Complexul Ol­te­nia, iar Radu Cernov, fost asociat al ace­lu­iaşi Şova, la Transgaz. Selecţia acestor car­nete de partid - bietul Ciurel a trebuit să de­misioneze din funcţia de vicepreşedinte PSD Gorj şi din cea de consilier judeţean - s-a făcut şi ea pe milioane de euro. Ma­na­gerul privat de la CFR Marfă, grecul Di­mitris Sophocleous, şi-a dat demisia îm­pre­ună cu întreaga conducere, în locul lui fiind numit de Fenechiu un om serios, din sistem, care înţelege stringenţa angajărilor şi a contractelor politice. George Micu, fost director general la CFR Marfă, actual manager privat tot acolo, a dovedit-o chiar a doua zi după numire: a deblocat pro­cedurile de achiziţie pentru servicii de consultanţă de peste 120 milioane de lei.

Aceste realizări ale Cabinetului Ponta, a căror listă ar umple tot ziarul, le depăşesc în amploare până şi pe cele din vremea lui Năstase. După ce au picurat, că de, era Bruxelles cu ochii pe ei, acum contractele cu statul curg. Tot cu legea la mână. Că doar d-aia s-a inventat parteneriatul pu­blic-privat marca USL, s-a mărit limita la contractele fără licitaţie şi se redirijează banii de investiţii. Lor li se adaugă marile răzgândiri în ce priveşte gazele de şist şi Roşia Montană, acele „orori“ care în­semnau vânzarea şi distrugerea ţărişoarei. La capitolul realizări figurează şi legea re­trocedărilor pe puncte, cosmetizată sub slo­ganul luptei cu samsarii, mascarada revizuirii Constituţiei şi cea a regionalizării baronilor. În stand-by se află justiţia, tro­cul cu Kövesi, Niţu & comp. urmând să-şi producă efectele „pozitive“ doar la ne­voie.

Faptul că Ponta îşi ambalează festivist bi­lanţul de un an nu surprinde, au făcut-o toţi premierii. Pentru început se impunea ceva mai multă reticenţă, a trecut prea puţin timp şi de la „evenimente“, şi de la vremea când înfiera „ticăloşiile“ pe­de­lis­te, pe care acum le reproduce cu mult ta­lent. Stilul neaoş în care o face de­mons­trează însă că nu le-a aprofundat suficient consecinţele. Năstase i-ar putea da me­ditaţii în particular, iar Boc i-ar putea de­monstra cu cifre şi statistica în mână că nu austeritatea i-a venit de hac, ci exact ceea ce face acum Ponta. Capra vecinului a murit de aceeaşi boală. //