Un pas

Pasajul Basarab se apropie de inaugurare. Pasajul Pipera va fi gata până la sfârşitul anului, înainte de termen. Luna viitoare încep lucrările la parcările subterane din Piaţa Charles de Gaulle şi din Piaţa Dorobanţi. La şcoala copiilor mei, construcţia sălii de sport trenează de cel puţin doi ani. În urma vizitei primarului de sector, ea va fi gata în câteva luni.

Toate aceste veşti bune au în comun un singur lucru: în primăvara viitoare sunt alegeri locale. Elanul ăsta gospodăresc e prezent şi în alte localităţi. Discutând subiectul cu un bun prieten, am ajuns la concluzia că poate ar fi util să creăm o relaţie mai strânsă între cauză şi efect. Dacă apropierea alegerilor generează la aleşii locali determinarea de a finaliza proiecte pentru comunităţi, atunci alegerile o dată la patru ani sunt prea rare. Ar trebui să le punem o dată la doi ani. În felul ăsta, ritmul demarării şi finalizării lucrărilor s-ar înteţi considerabil.

Rostul perioadei de patru ani era să intrăm şi noi în ritmul de stabilitate şi predictibilitate occidentală. N-am intrat. Tot nu suntem în stare să creăm bugete multianuale sau pe proiecte, tot nu reuşim să propunem şi să ne ţinem de planuri urbanistice civilizate. Atunci de ce să mai preluăm forme pe care nu le putem umple de conţinut? N-ar fi mai bine să gândim forme care să se plieze pe posibilităţile noastre de a crea conţinut?

Dacă pentru aleşii locali cea mai semnificativă motivaţie de a face treabă e apropierea alegerilor, să luăm act de asta şi să creăm, prin alegeri la doi ani, un avantaj de ambele părţi: ei ar face mai multe lucruri pentru care să fie votaţi, iar noi ne-am alege cu mai multe lucruri făcute ca să-i votăm.

Poate, dacă am aplica acelaşi principiu cauză-efect şi la alegerile generale, am obţine o conectare mai bună a vieţii politice la viaţa nepolitică. În acest moment, ele nu prea au nicio legătură. Principala preocupare a partidelor şi a politicienilor e cum să-şi conserve puterea vreme de patru ani prin împrieteniri şi dezprieteniri între ei, fără nicio legătură cu doctrina, programul politic sau starea naţiunii. Iar o dată la patru ani canalizează resurse înspre societatea nepolitică, pentru a-şi creşte şansele de rămânere la putere. Ăsta e un fapt. Dacă e un fapt bun că politicienii pleacă urechea la nevoile celor pe care ar trebui să-i reprezinte, de ce să nu-l îndesim?

Din perspectiva celor de mai sus, cea mai bună soluţie ar fi să avem alegeri în fiecare an, alternativ. Un an pentru aleşii locali, un an pentru parlament, un an pentru aleşii locali, un an pentru parlament. Asta i-ar ţine în priză pe toţi, permanent, iar sursa de curent am fi noi, votanţii.

Şi aşa, lumea începe să se mişte din ce în ce mai repede. Ciclurile economice, de inovaţie, de adaptare la piaţă se scurtează încontinuu. Noi am ieşit dintr-o societate în care nu se întâmpla nimic şi am stat două decenii într-una din care n-am înţeles nimic. Poate e momentul să recunoaştem că suntem între lumi şi nu putem aplica orbeşte un model doar pentru că alţii îl aplică aşa de mulţi ani. Până apucăm să umplem modelul cu sensul lui originar, el nu va mai fi valabil.

Am mai păţit asta: am intrat în NATO ca să ne apere de ruşi, iar, când am intrat, NATO a început să lupte cu ţări cu care noi n-avem nimic de împărţit. Am intrat în UE pentru libera circulaţie, iar acum state din UE prelungesc restricţiile pentru dreptul la muncă al ultimilor intraţi. Ne dăm peste cap să intrăm în Schengen tocmai când ţări membre îşi pun serios problema reinstituirii controlului la graniţe din cauza afluxului de imigranţi. Nici nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla cu moneda euro, când ne vom hotărî să o adoptăm.

Mi se pare destul de clar că suntem defazaţi în lupta asta teribilă de a prinde formele altora. Mai sănătos ar fi să înţelegem ce e cu noi, care ne sunt limitele şi puterile în interiorul lor, ce ne prinde bine şi ce nu, ce putem prelua, adapta sau respinge de la alţii. Pentru asta însă, ne-ar trebui o doză de curaj şi una de onestitate.

Alegerile la doi ani ar fi o bună oportunitate. I-ar obliga pe politicieni să fie mai atenţi la ce promit şi pe noi să fim mai atenţi la ce votăm. Ar separa mai repede grâul de neghină. Şi ar face să crească mai repede culturi noi, şi de politicieni, şi de votanţi. Am fi şi noi, o dată, cu un pas înaintea vremurilor. În fiecare an. //

Citeste si despre: pasajul Basarab, Pipera, stabilitate, motivatie, an electoral.