Pe aceeași temă
Dimensiunile dezastrului din Japonia – cutremur, tsunami, pericol nuclear – sunt încă nebănuite. Lumea a început însă să calculeze efectele pe care le va resimţi economia globală în urma acestor catastrofe multiple. În definitiv, discutăm despre cea de-a treia economie a lumii, atât din perspectiva afacerilor pe care le produce, cât şi din cea financiară.
În această săptămână dramatică, în care maşina economică a Japoniei s-a gripat, moneda ei s-a întărit, aparent surprinzător. În timp ce premierul Naoto Kan constata că tsunamiul care a lovit Japonia este cea mai dură criză de la cel de-al doilea război încoace, yenul japonez urca. Moneda niponă a urcat faţă de dolarul american, până la cea mai înaltă cotaţie a sa de la… ei bine, chiar de la cel de-al doilea război mondial încoace. A fost nevoie de intervenţia concertată a celor mai mari bănci centrale ale lumii pentru a potoli avântul monedei japoneze. Chiar şi aşa, yenul a rămas pe poziţii, coborând de la un maxim istoric, de 76,32 de yeni pentru un dolar, până la 81,05, pentru a pulsa, imediat, spre o valoare mai puternică.
Paradoxul unei monede
Ce mecanism obscur poate transforma o tragedie umană şi economică într-un avantaj financiar? Pare simplu: investitorii se aşteaptă ca japonezii să-şi repatrieze banii plasaţi prin lume, în special în Statele Unite. Japonia este, după China, cel mai mare finanţator al Trezoreriei americane. Pe măsură ce repatriază dolarii, îi schimbă în yeni, iar moneda naţională japoneză se întăreşte. Mişcarea poate fi fluidă, deoarece sumele implicate sunt imense. Potrivit calculelor agenţiei de rating Moodys, Japonia are cel mai mare stoc de plasamente internaţionale. Sumele, ne-a declarat Thomas J. Byrne, vicepreşedinte al Moodys, „sunt egale cu 59% din produsul intern brut al anului 2009“. Un produs intern brut de dimensiuni gigantice, de aproximativ 6.000 de miliarde de dolari. Ca să avem dimensiunea exactă trebuie să precizăm că economia Japoniei este tot atât de mare cât acelea ale Germaniei şi Italiei însumate, a adăugat Byrne. Ca atare, spune vicepreşedintele Moodys, „este de aşteptat ca yenul să rămână stabil, minimizând impactul catastrofelor naturale“.
Piaţa financiară se aşteaptă deci ca yenul să rămână o monedă puternică. Însă ingredientul ascuns, care susţine moneda, este certitudinea că acest popor serios se va apuca rapid de treabă şi vor începe în ţară lucrările de reconstrucţie.
Modelul Kobe
Toate analizele şi prognozele economiştilor pornesc de la un exemplu lămuritor: comportamentul Japoniei după cutremurul devastator din 1995, care a lovit regiunea Kobe. Reconstrucţia a repornit relativ rapid motoarele economiei japoneze. Eforturile de reconstrucţie au implicat sume imense, costurile depăşind 10.000 de miliarde de yeni, cam 2,2% din PIB-ul din acea vreme al ţării. Zona care a fost lovită atunci era puternic industrializată şi producea 3,9% din economia Japoniei.
Reconstrucţia a injectat adrenalină în economia, imensă, dar lentă a Japoniei. De altfel, Japonia stagnează elegant de ani buni, inflaţia a dispărut din radarul băncii centrale şi de aceea, poate, banii japonezilor se mişcă prin lume, în căutarea unor izvoare de profit.
Desigur, de data asta reconstrucţia şi, mai ales, eforturile financiare care o vor susţine depind de dimensiunea şocului. Iar şocul pare deja mai puternic. Catastrofele naturale care au izbit recent Japonia au afectat sever prefecturile Miyagi şi Fukushima, care, împreună, produc 3% din PIB-ul Japoniei. Daune importante s-au constatat în alte două prefecturi, Iwate, care face cam 0,9% din PIB-ul ţării, şi Ibaraki (cu 2,2% din PIB). Împreună deci, prefecturile afectate de dezastre produc aproximativ 6% din economia japoneză.
Analistul Flemming Nielsen de la Danske Bank ne-a explicat că estimările sale privind costul total al reconstrucţiei Japoniei ar putea urca până la 3,5% din PIB-ul ţării, adică vreo 16.000 de miliarde de yeni. Costurile, spune Nielsen, vor fi suportate de către guvern, companii de asigurări şi sectorul privat. În acest timp însă, afacerile se vor înviora, în special cele din domeniul construcţiilor. În cel mai dur scenariu, în care economia japoneză este afectată de o criză nucleară şi energetică prelungită, atunci costurile pot urca până la 4% din PIB.
Totuşi, pe termen scurt, economia Japoniei va înregistra un recul. Analiştii de la Bank of America - Merrill Lynch au modificat deja negativ estimările privind creşterea economiei japoneze.
Deocamdată, Banca Japoniei a pompat bani în economie şi a menţinut dobânda de politică monetară în încercarea de a asigura un teren financiar stabil. În prima săptămână a crizei, Banca Japoniei a injectat în piaţă sume echivalente cu 33 de miliarde de dolari americani şi a cumpărat active financiare în valoare de încă 10 miliarde de dolari. La sfârşitul săptămânii trecute, a fost lansat un desant în pieţele financiare de proporţii întâlnite doar la începutul crizei financiare din 2008. Vineri, ziua financiară a început cu o intervenţie masivă a Băncii Japoniei şi, pe măsură ce pământul se rotea, toate băncile centrale mari au sărit în acţiune. Pe rând, băncile centrale din Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia, împreună cu Banca Centrală Europeană au vândut yeni. Ştafeta a fost preluată de Federal Reserve Bank din New York şi de banca centrală a Canadei, iar pieţele financiare au fost inundate de valuri de yeni. Guvernatorul băncii centrale a Japoniei, Masaaki Shirakawa, s-a declarat mulţumit de operaţiune. Yenul s-a depreciat, însă şi-a reluat creşterea, e drept mai lentă, arătând însă că încrederea investitorilor în forţa sa este puternică.
Datoria mare
Yenul nu spune toată povestea economiei japoneze. Nu se pot calcula deocamdată costurile reconstrucţiei, mai ales cele pe care le va suporta guvernul. Aici apare o problemă. Japonia are o datorie publică imensă, mai mult decât dublă, faţă de economia sa. În conjunctura actuală, în care Grecia, iată, este penalizată sever din cauza unei poveri similare, cum va reuşi Japonia să facă rost de bani pentru reconstrucţie, fără a-şi distruge reputaţia pe pieţele financiare? Pentru că le cam evită.
Japonia îşi finanţează din propria piaţă deficitul public. E convenabil, deoarece yenul este o monedă tare şi ieftină. Pieţele financiare se aşteaptă însă ca nevoia de bani să fie mai mare şi, oricât de adâncă ar fi piaţa locală, statul japonez să caute bani şi în altă parte. Atunci, într-adevăr, ar apărea presiunea riscului asociat unei ţări cu o datorie care nu poate fi ignorată.
Însă, spune Byrne, „şocul dezastrelor naturale nu va produce o criză financiară iminentă în Japonia. Pieţele adânci şi lichide ale ţării vor continua, probabil, să finanţeze deficitele guvernului, poate chiar şi un deficit de mai mare amploare, la un cost excepţional de scăzut“. Totuşi, nuanţează vicepreşedintele Moodys, poate apărea o situaţie în care piaţa financiară să-şi piardă încrederea în sănătatea finanţelor ţării, caz în care ar cere un bonus de risc pentru obligaţiunile guvernamentale. În pericol sunt autorităţile locale, însă ar putea primi ajutor, ca şi în alte ocazii, de la guvern. De remarcat însă că, în efortul din 1995, guvernul japonez a pus la bătaie doar o treime, anume 58 de miliarde de dolari.
Efectele dezastrelor naturale din Japonia asupra economiei mondiale sunt încă neclare. Într-o primă fază se pot însă detecta tendinţe şi impulsuri date diferitelor pieţe.
Unii analişti vorbesc de aşa numitul efect CNN, acela în care imaginile cutremurătaore din Japonia au deteriorat sentimental consumatorii. Au speriat deci atât populaţia lumii, cât şi afacerile ei. Când populaţia se sperie, încetează să mai risipească bani şi atunci consumul este, indirect, afectat. Teama că investitorii se vor speria şi vor alerga spre paradisuri mai sigure, cum ar fi aurul sau obligaţiunile germane şi americane, are justificarea ei. În practică însă, s-a dovedit că investitorii au dat năvală în pieţe şi pentru a cumpăra acţiuni la companiile japoneze, imediat ce acestea s-au ieftinit după catastrofe. Desigur, preţul petrolului este volatil şi din cauza şocului japonez, ţara fiind o mare consumatoare de petrol, însă, deocamdată, tensiunile din Africa de Nord şi din Orientul Mijlociu fac piaţa.
Economia Japoniei răspunde unei devize a samurailor: atenţie, nu poţi echilibra elementele decât după ce te-ai echilibrat pe tine însuţi. //
* * *
Banii japonezi în lume
Repatrierea banilor de către japonezi, în special de către fondurile de pensii din această ţară, ar putea avea şi un efect negativ colateral, deoarece ar putea urca ratele dobânzilor în restul lumii. La finalul anului 2009, investitorii japonezi aveau plasamente în valoare de 700 de miliarde de dolari în Statele Unite ale Americii. Încă 800 de miliarde de dolari sunt plasaţi de japonezi în obligaţiuni ale ţărilor membre în UE, iar 380 de miliarde în America Centrală şi de Sud.
Katrina, cel mai scump dezastru
Cel mai costisitor dezastru natural din ultimii ani a fost produs de uraganul Katrina, în 2005. Costurile sale sunt estimate la 200 de miliarde de dolari. Pe locul doi se află, deocamdată, cutremurul din 1995, produs în regiunea japoneză Kobe, care a costat aproximativ 150 de miliarde de dolari. Guvernul Japoniei a finanţat repararea infrastructurii şi construcţia de locuinţe, într-un efort care a durat trei ani.
* * *
Citeste si despre: dezastru, riscuri, guvernator, economia japoneza, analisti.
