Vulnerabilitatile celui mai putin vulnerabil sector

Agentia de rating Fitcha depunctat Romania, coborand-o in categoria tarilor celor mai vulnerabile in conditiile crizei financiare internationale actuale. Nu discutam aici motivele agentiei - cel mai sigur cu totul dezonorante la adresa acesteia - pentru care a facut o asemenea depunctare acum, si nu in urma cu un an, cand situatia economiei din Romania era strict identica cu cea din prezent (aceeasi dezarticulare, acelasi deficit extern nesustenabil), ba chiar mai grava, avand in vedere aiureala aprecierii monedei nationale, cu totul si cu totul artificiala in raport cu fundamentele economice si deci cu atat mai periculoasa prin comparatie cu actuala revenire a leului cu picioarele pe pamant, care este in acord cu aceste fundamente economice.

In ultima instanta, Fitcha depunctat insa sistemul bancar din Romania. L-a cotat ca fiind slab, cu o expunere periculoasa, rezultand din viteza creditarii care a intrecut masura si nepregatit pentru a face fata conjuncturii internationale turbulente, indeosebi unei crize profunde de lichiditate. Este de banuit ca bancile straine din Romania - care formeaza de fapt sistemul bancar din tara noastra - sunt foarte nemultumite. Si avocatii lor romani - care nu sunt putini - sunt probabil extrem de contrariati. Nu de alta, dar sustinerile lor mergeau pe ideea ca tocmai preluarea sistemului bancar din Romania de catre banci straine, multe cu renume in Europa Occidentala, constituie si explicatia, si chezasia soliditatii si stabilitatii acestuia, reprezentand probabil singurul sector cu adevarat restructurat din Romania si, prin aceasta, cel mai avansat din Romania in privinta normelor si standardelor europene.

Toate aceste argumente nu pot fi respinse. Si, dincolo de orice altceva, ramane un fapt ca, in conditiile actualelor banci din Romania, nu te mai paste nefericirea ca tocmai actionarii acestora iti vor fura banii pe care ai avut proasta inspiratie sa ii incredintezi lor spre pastrare sau ca vreun Temesan va secatui vreun Bancorex, acordand fara garantii niscai credite vreunui Paunescu!

Dar toate acestea n-au nicio legatura cu vulnerabilitati si nefericiri ale actualului sistem bancar din Romania, care sunt reale, despre care in general se evita sa se vorbeasca si dintre care multe provin tocmai din faptul ca aproape toate bancile din sistem, deci intr-un mod disproportionat, sunt straine, iar capitalul autohton, bun sau rau, practic a fost scos in decor.

Viteza de crestere a creditarii - incriminata de Fitchpentru ca a intrecut masura si posibilitatile economiei, creand vulnerabilitati in conditiile unei crize internationale de lichiditati - deriva exact din acest fapt.

Banul romanesc existent pe piata n-a fost de interes pentru bancile straine din Romania, pentru ca acestea puteau aduce bani ieftini din afara, de la societatile lor mama din tarile de origine, unde, din cauza bancarizarii la saturatie, banul baltea. Era adus aici pentru a face pui prin acordari de credite catre entitati romanesti (firme sau indivizi).

De aici o serie de disfunctii majore, care nu sunt ale unei banci sau alteia, ci ale intregului sistem bancar din Romania, populat practic aproape numai de banci straine. Vechiul adagiu bancar "deposits make loans"(depozitele sunt sursa de credite) nu se respecta in Romania. Din depozitele al caror stoc este de nici 35 miliarde de euro, sistemul bancar din Romania a acordat credite deja de 42 miliarde de euro. Diferenta este reprezentata de credite acordate din bani din afara. O vulnerabilitate de baza, care reverbereaza si iar reverbereaza, regasindu-se in distorsiuni ale economiei. Aceste creditari peste posibilitatile economiei constituie o principala sursa a deficitului de cont curent extern, cea mai grava problema a Romaniei in perioada actuala. Oricum, de la sine inteles, productia interna nu putea tine pasul cu viteza creditarii, astfel incat totul s-a indreptat spre consum din import. Basca faptul ca investitiile straine, de la care se asteapta o crestere a productiei, nu au fost interesate de productie, napustindu-se in principal in sectoare de servicii (retail, financiar, imobiliar), ceea ce a amplificat tendinta. Deficitele comercial si de cont curent extern constituie numai dezarticularea de la suprafata lucrurilor. In profunzime este vorba de cresterea economica indusa, care este nesanatoasa si nesustenabila, pentru ca se bazeaza disproportionat pe consum din import.

Dezinteresul practic pentru banul romanesc a avut consecinte grave. La depozite, bancile straine au putut practica dobanzi sub rata inflatiei. Ceea ce a descurajat economisirea si a creat o dependenta nejustificata de aportul de bani externi pentru finantari. A fost, dimpotriva, incurajat consumul acoperit din import si deci a fost adancit deficitul extern.

Situatia a ajuns foarte grava din punctul de vedere al politicilor monetare si economice. Nu se poate inca instala practic o politica a dobanzilor. O majorare a dobanzii pentru incurajarea economisirii si restrangerea creditarii a fost pur si simplu emasculata de catre bancile comerciale, pentru ca dobanzile la depozit nu se miscau, chiar daca inflatia crestea, iar singurele dobanzi care cresteau erau cele la credite. Si nu o faceau suficient pentru a descuraja apetitul pentru imprumuturi, dar indeajuns pentru a asigura profituri fabuloase, dincolo de limite, bancilor.

Banca Nationala a devenit prizoniera a bancilor comerciale straine. Eficienta politicilor bancii centrale a ajuns aproape nula. Orice restrictii introducea Banca Nationala, acestea erau suntate de bancile comerciale prin apelul la resursele societatilor-mama din strainatate. Cand au aparut unele probleme, a inceput "exportul" de credite, respectiv solicitarile de imprumuturi ale romanilor erau dirijate catre societatile-mama din strainatate. Nu se mai importau bani, se exportau solicitarile de creditare!

Prezenta bancilor straine nu a rezolvat cu nimic disfunctia de fond intre mobilizarile de bani pe termen scurt si, dimpotriva, solicitarile de bani pe termen lung, sistemul bancar aflandu-se in absolut aceeasi situatie destabilizanta de a acoperi expuneri pe termen lung cu resurse pe termen scurt. Ba se poate spune ca dimensiunile disfunctiei s-au adancit, in masura in care economisirea a fost in general descurajata, iar creditarea, indeosebi cea pe termen lung, a fost umflata excesiv.

Structural se sta prost de tot. Depozitele parca se afla totusi in Romania. 66% sunt in lei si doar 34% sunt invaluta, semn ca, bun sau rau, leul este luat in serios de romani, fie ei individuali sau firme. La credite, in, ca semn al fortarii total improprii, doar 45% sunt in lei si 55% sunt in valuta. A fost desigur mult mai simplu mai "eficace" ca bancile straine din Romania sa dea imin moneda in care se aflau resursele mai ieftin obtinute (respectiv cele din afara, si nu cele din Romania), dar asemenea comportamente in piata pot fi ulterior scump platite. Si plata va fi nu pentru ca s-a urmarit profitul maxim - acest lucru este firesc! -, ci pentru ca a fost o goana dupa profitul facil.

Si daca, in contextul crizei financiare internationale declansate de colapsul segmentului de risc al pietei imobiliare americane, cam intarca balaia preluarii de bani de la bancile-mama, caci acum banii acestora raman acasa sa-si apere redutele de acolo, va fi nevoie poate de ani sa se corecteze disfunctiile create de aceste parafinantari din afara in sistemul bancar si mai ales ineconomia din Romania.

De deficitul de cont curent - ale carui depasite limite constituie poate cel mai grav subprodus al acestei disfunctii - va trage din greu economia ani si ani de aici inainte, daca nu cumva, din cauza scumpirii finantarii externe, un incendiu in sarcina de plata va face ravagii in randurile napastuitei populatii a acestei tari.