Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Bosnia - recompunerea încrederii
Filon Morar - - - -
2014-02-18
International
0

Dincolo de epiderma vizibilă a cauzelor sociale și economice imediate, revoltele din Bosnia au mize politice profunde. Instituții sclerozate și mentalități paralizate prin reconcilierea mimată și reformele simulate contribuie la trecutul care nu trece în întreaga regiune.

Studii sociologice au indicat că există o re­lație de cauzalitate între nivelul de în­cre­dere interpersonală și nivelul de încredere în instituții. În țările unde încrederea în­tre cetățeni este mai de­gra­bă rezultatul relațiilor de fa­milie sau clan, încrederea în instituții tinde să fie mi­nimă. În societățile po­la­rizate etnic, religios și po­litic, chestiunea cons­truc­ției încrederii între indivizi și comunități și între aceș­tia și instituții este cheia reconcilierii politice și dez­voltării sociale, mai ales în situații postconflict.

Asemenea vecinilor, bosniacii știu să facă haz de necaz. Un banc vestit pleacă de la întrebarea de ce sunt interzise cu strictețe re­lațiile sexuale în instituțiile din Bosnia – pentru că ar fi relații în familie.

Un sondaj din iulie 2013 arată că doar 8% din bosniaci cred că instituțiile sunt efi­ciente în lupta împotriva corupției. Vasta majoritate cred că prin contacte personale se rezolvă problemele, nu prin apelul la ins­tituții. Slujbele (rare), ca și contractele cu statul (cea mai lucrativă afacere) se ob­țin prin relații. Încrederea în concetățeni, ca și încrederea în instituții este foarte joa­să. Nu există aproape deloc încredere în partide și politicieni.

Acesta este fundalul pe care se desfășoară revoltele din Bosnia-Herțegovina în aceste zile. Revoltele izbucnite în Tuzla și extinse în mai multe orașe, inclusiv în capitală, au un fundament imediat socio-economic. Ceea ce nu a fost distrus în războiul din 1992-1995 în Bosnia a fost distrus de ges­tionarea defectuoasă sau frauduloasă a eco­nomiei de după. Ca urmare a dezin­dus­tria­lizării și reducerii capacității de producție, şomajul a atins aprope 70% din tineri; ni­velul de trai a scăzut.

Ca și în alte țări din regiune, problema so­cială a fost dezamorsată parțial de mi­gra­ție. Sarajevo este plin vara de cei care re­vin să le arate, cu mașini închiriate și hai­ne de firmă, prietenilor și familiei că afară câștigi un trai mai bun și îți mai și susții familia din țară.

Numărul mic de demonstrații sau proteste poate fi pus și pe seama fricii de desta­bi­lizare și întoarcere la traumatizanții ani ai confictului din anii ’90 între croații ca­tolici, sârbii ortodocși și bosniacii musul­mani.

 

Împărțirea puterii

Problema socio-economică are și cauze politice și administrative certe. Instituțiile create prin Acordul de la Dayton ar fi trebuit să aducă reconcilierea și re­cons­trucția postconflict. În parte, printr-o rețea complexă de instituții care compun Bosnia: o structură statală centrală, două entități (Federația Croato-Bosniacă și Re­publica Srpska - entitate creată după răz­boi) și 10 cantoane, fiecare cu parlament și guvern propriu, peste care se suprapun primarii locali și structuri municipale.

Această arhitectură politico-administrativă barocă a adus într-adevăr pacea și sta­bi­litatea pe termen scurt. Multe voci o bla­mează însă că a generat imobilism și un stat prădător, în care privatizările au fost, ca în multe țări est-europene, eufemisme pentru spoliere și corupție.

Riscul constă în tentația pe care mulți po­liticieni vinovați o pot resimți de a devia atenția de la chestiunea so­cială și dis­func­ționalitatea sistemului prin re­vi­ri­men­tul disensiunilor etnice și re­li­gioase din Bosnia. Aceas­ta i-ar putea exonera de res­ponsabilități și re­con­fir­ma controlul prin mutarea centrului de atenție către „unitatea de grup“ ne­ce­sară pentru confruntarea cu „ceilalți“. Rețetă an­tro­pologică și politică veche: menținerea pri­vilegiilor și puterii prin apelul la uni­ta­te pentru lupta împotriva inamicului comun. Pretextul l-ar putea furniza darea pu­bli­cității a primului recensământ după 1991 care va ilustra mutațiile etnice sur­ve­nite du­pă război, sau pretențiile de inde­pen­dență ale Republicii Srpska.

Oportunitatea ar fi  de a avansa, sub pre­siunea seismului recent. O parte dintre li­de­rii bosniaci au demisionat. Un spirit ci­vic revigorat, dublat de presiunea UE, ar pu­tea conduce spre reforme politice ne­cesare. Proverbul americanilor (de altfel, în bună măsură dezangajați din regiune acum) „if it ain’t broke, don’t fix it“ nu se aplică aici. Ce nu crapă încă nu în­seam­nă neapărat că și funcționează. Dar ce funcționează tinde să prindă rădăcini greu de mișcat. Complicitatea dintre sfera eco­no­mică subterană, crima organizată, po­liticieni și funcționari este greu de diz­lo­cat, când atâtea interese le aduc împreună profitabil.

Este necesară intrarea într-o nouă etapă, prin adoptarea unei noi Constituții, care ar putea include accentul pe cetățenie mai curând decât pe etnie, pe eficiența actului de guvernare decât pe salvarea apa­ren­țelor reconcilierii prin algoritmi etnici de alocare a posturilor.

Incidente în faţa unei clădiri administrative în timpul protestelor împotriva pierderii locurilor de muncă (Tuzla, Bosnia-Herţegovina, 7 februarie 2014)

Trecutul care nu trece

O populație exasperată care arde pu­ri­fi­cant clădiri guvernamentale în care nu ve­de speranță ar putea rezona și în alte țări din Balcani. În întreaga regiune, sub for­me diferite, sistemul actual de împărțire a puterii se oprește la actul în sine, îm­păr­țirea puterii, nu la finalitatea adusă de exer­citarea ei cu sens comunitar. Pro­tes­tele actuale din Ucraina și cele recente din Bulgaria sau alte țări au un substrat social comun, dincolo de particularitățile po­li­tice. Multe s-au stins însă, la fel de re­pede, pe cât de dramatic s-au aprins.

Croația s-a alăturat în 2013 Sloveniei, ca a doua țară din fosta Iugoslavie membră UE. Kosovo a început negocieri pentru sem­na­rea Acordul de Stabilizare și Asociere, iar Serbia le va demara anul acesta. Sti­mu­len­tele beneficiilor asociate pers­pec­ti­velor in­tegrării în UE nu par să reușească foarte bine în cazul Bosniei. Macedonia și Mun­te­negru pot cădea și ele sub semnul con­ta­giu­nii revoltelor, având probleme sociale similare. Pe fon­dul crizei economice și in­certitudinii po­litice europene, țările din regiune nu au șan­se să intre în UE, dacă nu își rezolvă problemele interne și cu ve­ci­nii. Filosofia integrării este de a utiliza stimulentul avan­­tajelor de a deveni mem­bru (sau mă­suri precum liberalizarea vi­ze­lor) pentru a împlini reforme și a realiza re­concilierea. Condiționalitatea pozitivă din vecinătatea UE este strictă în gra­dua­litatea ei: mai multe reforme pentru mai mult sprijin.

Cleptocrația ca politică a instituțiilor sta­tului este ca și cum un organism s-ar pa­razita pe sine însuși. Continuă să trăiască, dar nu are cum să se saboteze singur la nesfârșit. Instituții funcționale și im­par­ția­le sunt centrale pentru construcția în­cre­derii între comunități și între cetățeni și autorități.

Reconcilierea este dificilă, dacă res­pon­sa­bi­litățile nu sunt asumate. Și dacă na­ra­țiu­nile despre istoria mai veche sau recentă rămân sub regula paralelelor care nu se vor intersecta niciodată. Mai mult, de­mo­nii confruntărilor persistă: re­con­ci­lierea rămâne o problemă, în absența re­formelor reale care să aducă progrese so­ciale. Iar re­formele pot fi de fațadă. Îm­preună, re­con­cilierea mimată și reformele simulate con­tribuie la trecutul care nu trece.

Un tânăr primar promițător, din Stru­mi­ca, Macedonia, i-a facilitat vărului său un con­tract cu municipalitatea de 400.000 de eu­ro. Aceasta după ce înainte asigurase un alt contract, mai bănos, pentru com­pa­nia ta­tă­lui și unchiului său. Premierul cro­at, Ivo Sanader, considerat un campion al lup­tei an­ticorupție în timpul campaniei de in­te­grare în UE, a sfârșit prin a fi acu­zat de co­rupție pentru relații cu firme din do­me­niul bancar și petrolier din Austria și Ungaria.

 

Sinceritatea revoltei

Toate aceste povești de tranziție nu sună deloc străine nici în România. Ele creează o întreagă atmosferă în care imaginea suc­cesului este dată de frenezia apucării a tot ce se poate lua, cât timp impunitatea e regulă. Mentalitatea rezultată și reflectată de comportamentul individual permis de disfuncționalitatea instituțiilor și ne­pu­tin­ța legilor este dificil de înfrânt. Chiar dacă educația în familie și în școli ar inculca valori și principii parțial imunizante.

Și în democrațiile consolidate, sondajele indică un nivel scăzut de încredere în ins­tituții. În cele noi sau restaurate, ins­ti­tuțiile care compun regimul politic re­pre­zintă adesea importuri incomplete, ade­vărate grefe pe sisteme și deprinderi pu­trede. Poate de aceea și nivelul de to­le­ranță este mai ridicat. Nu numai că mulți sunt familiari cu corupția, ipocrizia și du­plicitatea vieții în comunism. Mai mult, oa­menii se recunosc în instituțiile de­tur­nate de semenii lor de la scopurile inițiale. Poate de aceea, autoasumata moralitate din noi disprețuiește politica și manifestă neîncredere în administrație: spații com­promițătoare în care te mânjești.

Însă acuzele etice pălesc adesea în fața prac­­ticii. Dacă accesul copilului nostru la școa­la cea mai bună ar trebui „facilitată“ sau da­­că am fi puși în poziția de a obține ex­clu­si­vitate pe încasările din parcările pu­blice în schimbul unei taxe către cei care au fă­cut-o posibilă, multe dintre barierele mo­rale interioare s-ar dărâma și dintre di­le­me nu ar rămâne pentru unii decât scu­za cameleonică a adaptării la mediu. On­to­lo­gia bate axiologia. Ne revoltăm, și în Ro­mâ­nia și în Bosnia, dar în adâncul su­fle­tului știm că în situații reale de viață cei mai mulți vor face exact ce fac cei în­fie­rați, dacă ar avea ocazia. Poate de aceea pro­testele nu sunt atât de ve­he­men­te în re­giunea noastră, în contexte de tran­ziție prelungită sau permanentizată. Așa că re­volta, în Bosnia sau în România, este una sinceră până la un punct. Punctul rea­li­ză­rii slăbiciunilor și fragilităților proprii în ochii celorlalți. Poate de aceea revolta nu durează prea mult și nu aduce nici prea multe rezultate.

 

(Opiniile exprimate de autor în acest articol îl angajează exclusiv în calitate personală.)

TAGS :
Comentarii
Total 0 comments.
Mai multe din International
914
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22