Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Dezbatere GDS
KLAUS IOHANNIS: „O să fiu un președinte serios, fiindcă toată viața mea am fost om serios“

Luni, 10 noiembrie, la sediul Grupului pentru Dialog Social a avut loc o întâlnire între membri GDS şi Klaus Iohannis. Publicăm în continuare fragmente din această discuţie.

Nu simt că trebuie să mă apăr pentru etnia şi credinţa mea

http://www.revista22.ro/nou/imagini/slider5/Klaus_Iohannis_2.jpg

ANDREI OIŞTEANU:

Una dintre valorile GDS şi, în general, a intelectualităţii, a fost, începând cu 1990, toleranţa interetnică şi in­ter­con­fesi­o­na­lă. Credeam că, de la începutul anilor ’90 până astăzi, am reuşist să potolim anu­mite excese - şi noi, şi alte ONG-uri, şi pre­sa democrată, poate şi unii poli­ti­cieni. Ceea ce se întâmplă în ultimele luni, săptămâni şi mai ales zile ne depăşeşte toate spaimele. În jurul numelui şi per­sonalităţii dvs. s-a trecut la un visceral atac pe motive etnice şi confesionale. Cum comentaţi acest lucru?

 

KLAUS IOHANNIS:

Întreaga campanie a PSD e gândită a fi anti-Iohannis, la un nivel extrem de jos. Credeam că anumite teme specifice în­ce­putului ani­lor ’90 au fost depăşite, dar ia­tă că unii strategi le folosesc în con­ti­nuare. Câ­teodată chiar am impresia că în PSD sunt surprinzător de mulţi care folosesc cu mare plăcere aceste mizerii pe post de argumente.

Nu simt că trebuie să mă apăr pentru et­nia şi credinţa mea. Eu aşa sunt şi aşa mă prezint electoratului. Nici nu cred că eu trebuie să explic de ce un neamţ poa­te să fie un bun român şi de ce un luteran este un creştin care poate să fie un ce­tă­ţean român foarte bun. Pe de al­tă parte, am întâlnit mii de oameni în această campanie, cu care am stat mai mult sau mai puţin de vorbă, şi niciunul nu mi-a reproşat etnicitatea sau faptul că nu sunt creştin ortodox. Şi atunci mi s-a con­firmat că nu trebuie să vin eu să mă apăr.

Dacă mergem în zona de etnicitate, eu n-am considerat niciodată că există ce s-ar numi o predefiniţie sau o pre­de­ter­mi­nare etnică. Fiecare om este ceea ce es­te prin şcoală, prin educaţie, prin cer­cul de prieteni, prin credinţă, prin felul în care încearcă să facă faţă în viaţă. Şi dacă unul este sas, altul român şi altul ungur, nu cred că de aici rezultă esenţa. Et­nicitatea contează încă la noi, dar pen­tru majoritatea oamenilor cred că e un argument de rang doi sau chiar trei, mai de­grabă în zona care nu trebuie nea­pă­rat combătută. Cel puţin în cazul meu, am constatat mai degrabă că există foar­te mulţi oameni care îşi imaginează că ci­neva care este etnic german are le­gă­tură cu lucrul bine făcut, e mai bun la ordine, la punc­tua­li­tate. Dacă nu devin argumente de prim rang, nu cred că tre­buie să combat aceste clişee, fiindcă, din experienţa mea, lăsate aşa, necom­bă­tu­te, cred că mai degrabă m-au ajutat de­cât mi-au stricat.

Iar în ceea ce priveşte religia, mi s-a trans­mis că anumiţi oameni sunt foarte preocupaţi că nu sunt poate un bun creş­tin, dar şi aici cred că argumentaţia mer­ge în acelaşi mod: nu mă simt obligat să răspund la aceste afirmaţii.

 

Dacă m-aş lua după tot ce e la televizor, ar trebui să mă împuşc

 

ANDREI CORNEA:

Ce veți face cu aceste celebre dezbateri pe care le-a propus Victor Ponta? Toată lu­mea este de acord că e o porcărie mo­dul acesta de a decide tu singur, apriori, unde te întâlnești cu adversarul. Ponta a reușit să impună această ima­gine în rân­dul populației, conform că­reia sun­teţi laș, că îl ocoliți. Pe de altă parte, cred că veți avea un mare dezavantaj dacă nu vă veți duce măcar la una dintre aceste întâl­niri. La urma urmei, nu aveți ce pierde.

http://www.revista22.ro/nou/imagini/slider5/cornea.jpg

O altă chestiune este legată de problema cu votul din diaspora, unde tocmai am văzut că sunt niște desfășurări noi prin numirea eternului domn Meleșcanu ca ministru de Externe. Dacă lucrurile nu se vor schimba (și cred că nu se vor schim­ba), ce veți face?

 

KLAUS IOHANNIS:

Că nu se modifică nimic legat de votul din diaspora am constatat deja. Din opo­ziție, e greu să faci ceva ce ține de gu­vernare. Am de gând să pun problema pe tapet ori de câte ori voi merge la te­le­viziune sau voi ieşi în public. Este evi­dent că măsurile care au fost luate – în loc de trei cabine de vot avem  patru, în loc de cinci ştampile avem una în plus, formularul se poate completa de acasă - vor duce la o relativă înlesnire a votului. Dar oamenii sunt foarte supărați și s-ar putea să avem un număr atât de mare de români din diaspora care doresc să vo­teze, încât să nu facă față nici de data asta și se va lăsa cu un scandal imens. Sacrificarea d-lui Corlățean este o în­cer­care slăbuță, fiindcă problema nu e la Corlățean, problema este la Ponta și la întregul guvern, care au știut din ca­pul locului că asta se va întâmpla și nu nu­mai că n-au făcut nimic, dar chiar cred că le-a convenit să fie așa.

Legat de dezbateri, așa cum au fost pro­puse, sunt inadmisibile în esență. Nu poa­te un candidat la sediul de partid să sta­bilească cum se desfășoară cam­pa­nia. Nici măcar nu au convocat birourile Ca­merelor, conform legii, ca să sta­bi­leas­că timpii de antenă.

Nu mă preocupă foarte tare chestiunea cu lașitatea, fiindcă, până la urmă, voi avea grijă să existe o dezbatere. Nu sunt un tip care se sperie ușor pentru că a zis ci­ne­va că sunt laș. De când am intrat în acest joc, mi s-a spus că l-am trădat pe An­to­nescu și n-o să fiu președintele par­ti­du­lui. Nu l-am trădat și sunt președintele partidului. Că ni­cio­dată nu vom reuși fu­ziunea dreptei. Am făcut-o, e în­re­gis­tra­tă la tribunal. Că sunt un candidat slab și nu voi in­tra în turul doi, că sunt alții de o sută de ori mai valoroși. Am intrat și în turul doi. Și o să și câș­tig. Eu prefer să do­ve­desc prin rezultate decât prin po­vești. Da­că m-aș lua după ce e la te­le­vi­zor, ar tre­bui să mă împușc.

Ce veți face cu aceste celebre dezbateri pe care le-a propus Victor Ponta? ANDREI CORNEA

Eu vreau să fiu preşedintele României, nu criticul de serviciu

 

GABRIEL LIICEANU:

În alegeri se promite. Și dvs. veți promite niște lucruri. Oamenii s-au obișnuit în Ro­mânia să nu creadă aceste promisiuni. Un atu enorm ar fi dacă ați lega promisiunile dvs. de garanția respectării lor, dacă ați pu­tea să vă distingeți față de concurentul ca­re scoate pe gură orice fără grija aco­pe­ririi promisiunii.

http://www.revista22.ro/nou/imagini/slider5/iohannis.jpg

Apoi, dați senzația că ignorați încălcarea re­­gulilor de joc. Păreți puțin pe altă lume când vedeți că în jurul dumneavoastră se joacă după alte reguli decât cele pe care le știați când ați intrat în joc. Se fură voturi, sunt votanți care nu sunt lăsați să voteze și dumneavoastră înaintați senin mai de­parte. Or, fraudarea şi falsurile într-o țară în care ne-am obișnuit că înșelăciunea es­te fondul lucrurilor sunt marele pericol al acestei campanii. Dar dumneavoastră nu dați atenție la aceste flagrante încălcări ale regulilor de joc. Atragerea prin pomeni a electoratului, împiedicarea oamenilor să-și exercite dreptul la vot, toate acestea au trecut pe lângă dumneavoastră.

 

KLAUS IOHANNIS:

Ori nu m-ați urmărit, ori m-ați ignorat. Aceste lucruri le-am adus în discuție de ne­numărate ori. Nu am mijloace magice de a mă face cunoscut. Eu pot să fac tot ceea ce fac și ceilalți: să țin conferințe de presă sau să merg la televiziuni și să spun lucrurile de acolo. Este însă evident că în prima parte a campaniei s-a creat un zgo­mot de fond infernal, care a acoperit orice fel de ofertă electorală cât de cât onestă. Oferta mea a fost mai degrabă onestă de­cât o vânătoare de voturi cu orice preț. Și atunci, într-adevăr, cine nu urmărește lu­crurile nu știe. Nu numai că nu am ig­no­rat, dar din capul locului am încercat să atragem atenția cu orice mijloc asupra aces­tor chestiuni, doar că am fost lăsați sin­guri în colțul nostru, al Alianței Creș­tin-Liberale, și toată lumea s-a ocupat de altceva. Din acel zgomot de fond, partea care se datorează DNA-ului, după mine, a fost bună, dar celelalte au fost fun­da­men­tal contraproductive și nu au dus la niciun rezultat. Ele nu au ajuns să rezolve nimic, în schimb au făcut campania mea foarte greu de auzit. Până vineri am să repet un­de s-a greșit, de ce s-a greșit, dar nu pot și nu vreau să intru în aceeași logică asu­mată de toți ceilalți - să fiu un fel de ur­lă­tor cu degetul ridicat. Totuși, eu vreau să fiu președintele României, nu criticul de serviciu. O să atrag în continuare atenția asupra mârlăniilor și greșelilor care se fac, dar, pe lângă asta, o parte din discursul meu va rămâne în continuare centrat pe ce vreau eu pentru România. Cunosc teo­ria votului util și teoria votului negativ. To­tuși, cred că unii mă votează și pentru ce vreau să fac, nu doar pentru că sunt mai înalt, mai blond sau mai puțin min­ci­nos decât Ponta. Poate sunt naiv, dar chiar îmi doresc să îmi păstrez o parte din naivitate pentru că, dacă o pierdem cu to­ții, nu cred că vom face o lume mai bună.

 

GABRIEL LIICEANU:

Cu ce promisiune veți smulge încrederea electoratului față de multiplele promisiuni aruncate în vânt ale celorlalți?

 

KLAUS IOHANNIS:

Eu am un singur fel în care pot să mă prezint și cred că este singurul onest: prin ceea ce am făcut în viața mea de până acum. Ţine de talentul literar al celui care vorbește să spună lucrurile frumos, să pro­mită, or eu nu am talentul acesta. Nu pot să spun lucrurile foarte frumos.

Cred că sunt în continuare singurul can­didat, cum am fost de la începutul cam­paniei, care chiar are ce arăta despre ce a făcut în via­ța lui de până atunci. Eu sunt mai degrabă zgârcit la promisiuni. Ce pro­mit fac. Pro­ba­bil, multă lume se așteaptă să promit și eu creșteri de pensii, de sa­larii. Nu pot să fac aceste lucruri.

Dar pot să promit ca o să fiu un președinte serios, fiindcă toată via­ța mea am fost om serios. Pot să pro­mit că o să fiu mediator și integrator, fiindcă întotdeauna am re­u­șit să adun echipele care m-au ajutat să rezolv prob­lemele.

Cam la modul acesta îmi imaginez că tre­buie să fac promisiunile. Vom vedea dacă ține sau nu.

 

Înmuierea sistemului de justiţie va duce la subjugarea lui

 

SEVER VOINESCU:

Vă aflați într-un grup de oameni care sunt foarte sensibili la problematica sta­tului de drept, a cărui stabilitate est­e o chestiune extrem de importantă. Exis­tă, cum știți, două evaluări. Una care spune că există instituții care sunt deja independente, au toată armătura legală și, sigur, modelul, spiritul acestor ins­tituții trebuie replicat și către altele. Şi există o altă evaluare, mai pesimistă, care spune că progresele făcute nu sunt ireversibile și că, dacă se schimbă pu­terea și vine un președinte care are o altă viziune în legătură cu statul de drept, cu independența justiției, tot ce­ea ce s-a realizat în ultimii ani se duce pe apa Sâmbetei. Mă interesează care este evaluarea dvs. în chestiunea asta, dacă credeți că totul e ireversibil sau nu. Mă interesează, de asemenea, cum vă raportați dvs., ca viitor președinte, cu atribuții directe în chestiunea asta, la minusurile care există în momentul ăsta în statul de drept din România.

http://www.revista22.ro/nou/imagini/slider5/sever.jpg

KLAUS IOHANNIS:

Eu cred că pot să fiu președintele care garantează independența justiției și statul de drept. Nu de pe o zi pe alta, dar prin modul în care acționez, simplu și transparent, şi care consolidează esen­ța lucrurilor. Cum mă raportez la aceste instituții? Sunt două aspecte. Unul, și poate cel mai important: nu o să mă bag acolo unde nu am treabă, și aici cred că sunt singurul care ar face așa. Doi: acolo unde am treabă, îmi voi face treaba în sensul să promovez competența. Sunt locuri unde se poate și locuri unde nu se poate. Sunt destule în sistemul acesta unde se poate. Eu cred că într-un mandat sau, optimal, do­uă, fiindcă viziunea mea este pe 10 ani, acest mod care aparent este sim­plist va duce la o consolidare ire­ver­sibilă a independenței justiției și a sta­tului de drept. Trebuie să constatăm că în ultimii ani s-au făcut progrese sem­nificative și în domeniul independenței justiției, și în domeniul statului de drept. Unii susțin că este același lucru, eu îmi permit să le numesc separat. Sis­temul în ansamblu, după părerea mea, este încă fragil. Aceste progrese, dacă sunt lucruri care se continuă, se sta­bilizează și devin ireversibile. Părerea mea este că nu suntem în punctul în care sunt ireversibile. E foarte valoros ce am obținut, dar este ca o figurină de porțelan, dacă nu o duci cu grijă mai departe, se sparge. Este poate punctul cel mai sensibil. Dacă va ieși candidatul Ponta, se va sparge. Dacă voi ieși eu președinte, se va consolida și atunci pu­tem să ajungem în zona în care putem să o aşezăm jos mai cu vervă și tot nu se sparge. Am această convingere. Exis­tența sau inexistența statului de drept și independența justiției depind de această alegere.

Unii dintre cei de aici ne amintim foarte bine cum a fost în anii ‘90 și la începutul anilor 2000, când chestiuni extrem de sensibile care țineau emi­na­mente de justiție se dis­cutau la partid sau chiar în ședințe de guvern. Or, eu cred că acolo ne în­toarcem dacă iese Ponta. Uitați-vă la pu­hoiul de corupți, unii condamnați, alții cu procese, alții în fața procurorilor, care abia așteaptă să vină Ponta, să voteze o dată PSD Legea amnistiei și grațierii, să fie spălați toți și să-și vadă de treabă în politică. Asta se va întâmpla, nu pot să vă dau o perspectivă mai luminoasă. Și se va ajunge la controlul justiției prin mecanismele specifice acestui partid. Să nu creadă cineva că lucrurile sunt ireversibile. Nu se va întâmpla nici în­tr-o lună, nici într-un an, dar așa cum s-a început deja, vor fi schimbați pe rând procurorii care sunt poate prea ze­loși, vor exista mecanisme să fie nominalizați judecători care poate sunt mai deschiși la anumite discuții. Asta nu înseamnă că indivizii respectivi, vorbesc de procurori sau de judecători, vor fi corupți. Doar că înmuierea sis­temului va duce la subjugarea sis­temului și ăsta este pericolul pe care mulți nu îl văd. Nu trebuie să pui un judecător corupt. Omul poate să fie de cea mai bună-credință, dar dacă e pu­țin sperios, va acționa într-un anume fel. Și dacă sunt suficienți din aceștia, sistemul va reacționa într-un anume fel.

 

Există o anumită brambureală etnică pe care trebuie să ne-o asumăm

 

ANDREI PLEŞU:

Dacă vor fi pierdute alegerile, le va pier­de, din păcate, o bună parte din poporul român, care de mulți ani se orientează bez­metic. E o analiză complicată de făcut; știu, sunt nepatriot dacă nu-mi iubesc poporul, dar poporul mă face să trăiesc cum nu vreau eu. Și nu sunt sin­gurul în situația asta. Deci alegerile vor fi pierdute de această categorie de oa­meni care nu vine la vot, de dreapta, ca­re a ales o strategie de conflict intern, de fărâmițare, de atacuri înăuntrul ei înseși, în ideea că „lasă că rezolvăm noi în turul doi“. N-o să mai rezolve în tu­rul doi din ceea ce au pierdut prin neaglutinare în turul întâi. A fost o stra­tegie greșită.

http://www.revista22.ro/nou/imagini/slider5/plesu.jpg

În legătură cu naționalitatea și biserica, sunt perplex, ca de obicei, se văd în Ro­mânia lucrurile acestea. Așa, ar trebui să ne legăm și că d-na Macovei e ca­to­lică, nu e ortodoxă, că d-l Ponta se unește cu d-l Vadim Tudor, care e eretic - el e baptist, iar Biserica Ortodoxă ar tre­bui să-l excomunice - şi el vorbește despre ortodoxie. Iar despre na­țio­nalități, să fim serioși, există o anumită brambureală etnică pe care trebuie să o asumăm. Maestrul meu și al d-lui Lii­ceanu, d-l Noica, avea un bunic pe care îl chema Ghigantis, era grec. Nici Iorga nu era prea român, în sensul etnicității pure.

Ca să destind atmosfera, închei cu un dialog pe care l-am avut cu un amic turc de la Universitatea din Istanbul, apropo de ce înseamnă confuzie etnică în această parte a lumii, pe care n-are rost s-o mai răscolim. Acest domn e pro­fesor de istorie la Istanbul și într-o zi, la o bere, mi-a spus: „dragă, să-ți spun ceva: grecii sunt tot turci, numai că se cred italieni“. Și eu, autocritic, am zis: „dragă, să știi că și românii sunt tot turci, dar se cred francezi“. Am povestit asta unui prieten maghiar, care mi-a spus: „măi, acum să-ți spun ceva, și ungurii sunt tot turci, numai că se cred unguri“.

Dacă vor fi pierdute alegerile, le va pier­de, din păcate, o bună parte din poporul român, care de mulți ani se orientează bez­metic. ANDREI PLEŞU

2012 - procedură prost gândită, prost făcută, dar un vot pe care nu putem să-l negăm

 

ANDREEA PORA:

În afară de voturile de pe dreapta ale Mo­nicăi Macovei și Elenei Udrea, care pro­ba­bil nu vor veni 100% la dumneavoastră, vă mai trebuie între 800.000 și un milion de voturi. De unde le luați? Apoi, a ne­mul­țumit chiar și o bună parte a electoratului de dreapta, care a preferat s-o voteze pe Monica Macovei în primul tur, faptul că nu v-ați delimitat nici până acum foarte clar de ceea ce s-a întâmplat în 2009 şi 2012. Personal, sunt curioasă – și, pro­ba­bil, și alții de aici – care este poziția dvs. clară vizavi de aceste chestiuni?

http://www.revista22.ro/nou/imagini/slider5/mult2.jpg

KLAUS IOHANNIS:

E foarte simplu, în 2009 am fost pre­ședinte al Forumului German și am fost invitat de Crin Antonescu să fiu premier teh­nocrat. Ceea ce chiar aș fi vrut să fiu. Cu Grivco, este o invenție a președintelui Băsescu pe care ba a negat-o, ba a afir­mat-o, în funcție de conjunctură. Eu per­sonal n-am fost niciodată la Grivco, vă spun drept, astăzi dacă mă întrebați, nu știu unde este Grivco și nici nu mă in­te­re­sează, sincer vorbind. Iar dacă cu Griv­co îl asociem pe Voiculescu, pot să vă spun di­rect că eu cu politicianul Voi­cu­lescu n-am vorbit în viața mea decât de pa­tru ori. Nu că el n-ar fi vrut, eu n-am vrut. Deci nu din greșeală n-am vorbit, ci din intenție. Dar 2009 între timp este istorie.

Același lucru despre 2012. Am fost tot pre­ședinte al Forumului German, tot neim­pli­cat. Eu n-am fost nici în guvern, nici mă­car apropiat al USL. Anul 2012 l-am văzut ca observator și m-am trezit în rolul de comentator. Nu știu dintre cei de față cu câte delegații străine ați vorbit, dar mie mi s-a răcit gura de câți au venit la mine să le explic ce e cu 2012. Le-am spus par­tea mea de interpretare. Nu m-am simțit nici atunci implicat, cum nici acum n-am de ce să mă dezic de o chestiune în care n-am fost implicat. Interpretarea mea pot să v-o spun în două propoziții extrem de sim­ple: o procedură prost gândită, prost fă­cută, dar un vot pe care nu putem să-l negăm. Ne-am făcut de minune în fața întregii lumi cu o chestiune care nu a dus în final la absolut nicio soluție pentru ce­va. S-a consolidat o situație fundamental con­flictuală care până azi a produs zgo­motul de fond de care vorbeam mai la în­ceputul discuției noastre. Cred că deja es­te de domeniul politicii care trebuie dis­cu­tată de analiști, de istorici, dacă tragem învățămintele corecte de aici. Părerea mea de atunci a fost că o țară nu poate fi con­dusă prin proceduri peste noapte. Și cred că ăsta e lucrul pe care trebuie să-l în­vă­țăm. O țară nu poate fi condusă de po­li­ticieni care reprezintă România în par­te­ne­riate vitale pentru România și să nu dis­cu­te cu ei în prealabil când au de gând să-l dea jos pe președintele republicii. Asta e inadmisibil, pur și simplu. Cam astea au fost evaluările mele. Nu știu dacă am în­vățat ceva de aici. Îl vedem pe același po­li­tician țopăind vesel în calitatea lui de can­didat la președinție și cu șanse mai mari decât mine, recunosc.

Mi se pare îngrijorător, fiindcă mi se pare dispus să arunce România în aer numai pentru ambiția lui de a ajunge președinte. Fiindcă altfel nu pot să calific afirmațiile pe care le face Victor Ponta în ultimele zile cu Ardealul, cu tot felul de inter­pre­tări totalmente aiurea. Sondajele arată în continuare o diferență foarte mică între noi și eu cred că în aceste zile am o des­chidere pe care n-am avut-o până acum. În aceste zile mă vor vedea toți, vor sau nu vor. Fiindcă este turul doi, sunt numai doi candidați și chiar cred că voi mai con­vinge pe câțiva, destul de mulți, nu nea­părat din bazinele fixe, ci dintre cei care sunt nehotărâți sau aproape nehotărâți, cei care încă mai basculează. Toate datele arată că nu toți cei care au fost la vot în tu­rul unu vor merge și la turul doi, dar tot sondajele arată că există un număr des­tul de însemnat de oameni care vor veni numai la turul doi. Nu-mi dau seama un­de ar fi un bazin de nehotărâți care ar ve­ni în plus în turul doi să-l voteze pe Pon­ta, în condițiile în care este tot mai evi­dent că el vine cu o ofertă care nu sa­tis­face România.

3832