Preţul petrolului: învingători şi învinşi

În acest moment, în ciuda tensiunilor dintre un mare exportator de petrol, Rusia, şi Occident, nu geopolitica mişcă preţurile, ci fundamentele economice.

Cotaţiile petrolului coboară, de luni bune, într-un iureş surprinzător, care pune o presiune de scădere asupra multor preţuri şi explică, astfel, temperarea inflaţiei în mai toate economiile lumii. Piaţa petrolului este însă ex­trem de nervoasă, mişcările preţurilor fiind rezultatul unor ingrediente multiple, complexe, care ţin atât de fun­damente economice, cum ar fi cererea şi oferta de ţiţei, cât şi de raţiuni geopolitice. Petrolul este şi o marfă financiară, jucată la burse, pe care se pariază iraţional uneori. Nivelul istoric de 147 de dolari pe baril nu a fost atât rezultatul unei cereri nebuneşti de petrol care alerga o ofertă insuficientă, cât a fost expresia pariurilor bursiere, avide de câştig.

În acest moment însă, în ciuda tensiunilor dintre un mare exportator de petrol, Ru­sia, şi Occident, nu geopolitica mişcă pre­ţurile, ci fundamentele economice. Co­ta­ţiile joase ale petrolului sunt mai ales efec­tul cererii scăzute. China şi-a domolit rit­mul de creştere anuală, de la 10% spre 7%, ceea ce indică şi o scădere a in­te­re­sului pentru consumul de ţiţei. Mai mult, China este în plin proces de schimbare a modelului economic, de la consumul in­tensiv de materii prime, către industrii de vârf şi servicii, iar aceasta este o tendinţă pe termen lung. Semnalul trimis pieţelor este de consum mai scăzut. Statele Unite ale Americii, un alt mare consumator, tin­de să importe mai puţin petrol deoarece produce mai mult ţiţei. Din 2011 încoace, producţia americană de petrol din şisturi a urcat cu 0,9 milioane de barili pe zi, ce­ea ce înseamnă cam 1% din producţia to­tală de petrol a lumii din 2014.

Totuşi, toate ţările exportatoare de petrol pompează masiv aurul ne­gru, deşi piaţa consumă mai puţin: Arabia Saudită, de pildă, inundă lumea cu petrol pentru a-şi menţine cota de piaţă, ameninţată de revoluţia petrolieră a şis­turilor. Logica este simplă: petrolul extras din şisturi bituminoase costă mai mult, deoarece a presupus in­vestiţii în tehnologie şi, pentru asta, îm­prumuturi. Saudiţii speră să pompeze pe­trol până la un nivel în care cotaţiile mici vor descuraja producţia mare de petrol din şisturi. Rusia pompează şi ea mai mult petrol, deoarece scăderea preţurilor dă pes­te cap ecuaţia bugetului de stat, care depinde masiv de încasările din taxele apli­cate exporturilor de petrol şi gaze na­tu­rale. Bugetul pentru acest an al Rusiei a fost estimat ţinând cont de o cotaţie a pe­trolului de 100 de dolari pe baril, dublu faţă de actualele preţuri.

O altă explicaţie a scăderii preţurilor pe­tro­lului este şi întărirea dolarului, moneda în care este tranzacţionat ţiţeiul. Un dolar mai puternic scumpeşte factura de petrol a importatorilor, ca atare, economiile mai slabe tind să consume mai puţin. Un stu­diu al Băncii Mondiale arată că, pe ter­men scurt, o apreciere cu 10% a dolarului se poate traduce într-o ieftinire undeva în­tre 10% şi 3% a petrolului. Declinul pre­ţurilor petrolului a fost însă mult mai pu­ternic faţă de aprecierea dolarului.

Întrebarea este unde se va opri scăderea preţului şi, apoi, cât de repede şi până unde va urca. Marile bănci de investiţii, cele care fac cărţile în tranzacţiile fi­nan­ciare cu aurul negru, şi-au expus viziunea pentru viitorul imediat: petrolul va ră­mâ­ne în zona unei cotaţii de 50 de dolari pe baril în prima jumătate a anului. Analiştii băncii de investiţii Goldman Sachs es­ti­mează un preţ mediu al petrolului Brent de 50,40 dolari pe baril.

Goldman Sachs a afişat o perspectivă de scădere şi pentru cotaţiile petrolului ame­ri­can, West Texas Intermediate (WTI), tran­zacţionat la New York Merchantile Ex­change. Cotaţiile WTI, tradiţional mai joa­se decât cele ale pretrolului Brent, sunt es­ti­mate să oscileze în jurul unei medii de 47,15 dolari barilul. Analiştii grupului fi­nan­ciar francez Société Générale au o vi­ziune similară: petrolul Brent va oscila, în medie, în jurul cotaţiei de 55 de dolari pe ba­ril, în timp ce preţul WTI va avea o me­die de 51 de dolari pe baril în acest an.

Preţul petrolului Brent, tranzacţionat la Londra, a coborât luni sub 50 de dolari ba­ri­lul, până la 49,35 de dolari, după ce săp­tămâna trecută a scăzut cu 11,2%. Ten­din­ţa de scădere a preţului petrolului Brent, o referinţă standard a pieţelor financiare internaţionale în materie de petrol, s-a men­ţinut constantă din iunie 2014, de când a pierdut 57% din valoare.

Se duce deci o bătălie pentru cota de pia­ţă, dirijată de Arabia Saudită. Este un dé­jà-vu. Saudiţii au inundat cu petrol piaţa între 1985 şi 1986, cu intenţia de a o do­mi­na. Au scăzut preţurile masiv, dar şi-au cu­cerit cota de piaţă după ce au redus pro­ducţia timp de trei, patru luni. Preţurile şi-au revenit treptat. Acum par dispuşi să reziste până la o cotaţie de 20 de dolari pe ba­ril, declaraţie a ministrului Petrolului Ali al-Naimi, ceea ce a infuriat restul par­te­nerilor din OPEC.

Deocamdată, există o tabără a în­vin­gă­to­rilor, în care intră toate economiile im­por­tatoare de petrol, cu efecte benefice asu­pra inflaţiei şi asupra buzunarelor po­pu­laţiei, care poate consuma în plus, deci poa­te stimula economia ţărilor respective. China, India, întreaga Uniune Europeană beneficiază de situaţie. Rusia însă îşi vede spul­berate planurile bugetare şi face efor­turi disperate pentru a-şi menţine rubla, aflată în cădere liberă. Totuşi, nu se pune problema unei intrări a Rusiei în in­ca­pa­ci­tate de plată, deoarece datoria sa publică este extrem de joasă, mult sub nivelul de alarmă. Companiile ruseşti au însă datorii imense, de peste 600 de miliarde de do­lari, şi aici va fi o problemă.