De același autor
Salvarea de la arestare a lui Dan Șova este al treilea act de sfidare pe care ni-l aruncă parlamentarii în ultimele 45 de zile, după Varujan Vosganian și Laszlo Borbely. Pentru cei doi, nu a fost încuviințată nici măcar începerea urmăririi penale. Îngrijorarea CSM exprimată public astăzi completează tabloul reacțiilor rapide de ieri ale ambasadelor SUA, Marii Britanii și Olandei, state care au susținut permanent lupta împotriva corupției și statul de drept. În fața acestui tablou, Victor Ponta nu rămâne deloc consternat, ci dă bir cu fugiții, la propriu. Încolțit de jurnaliști cu întrebări despre evenimentul de ieri, Ponta s-a prefăcut că se supără și le-a întors spatele fără să răspundă la nicio întrebare. Nu știm în ce haină politică era îmbrăcat: cea de prim-ministru sau cea de deputat. Cert e că Victor Ponta conduce partidul care face jocurile în Parlament și nu se poate deroba de această responsabilitate. Nu trebuie să scape cu un eventual răspuns șmecheresc de genul ”știți, eu sunt deputat” sau ”haideți să vorbim despre Codul fiscal, căci eu sunt acum ministru de finanțe”. Victor Ponta e responsabil de tot ce se întâmplă în Parlament, iar ce a urmat votului dat pentru Dan Șova seamănă cu o hoție.
Talentul unui hoț de buzunare nu vine din ce fură, ci din modul în care fură. Dacă o face cu violență, e un simplu tâlhar. Dacă o face cu tehnică, șlefuită în timp, devine un hoț important. Așa și Senatul României: și-a perfecționat metodele, de la un dosar trimis de DNA la altul. Au ajuns la subtilități greu de imaginat în vara anului 2012, când USL a tras cu tunul în tot ce le stătea în cale. Acum, PSD și noii aliați folosesc laserul, dar scopul final e același: împiedicarea actului de justiție. Acum se invocă detalii procedurale alambicate, greu de înțeles nu doar de public, ci și de parlamentari cu două-trei mandate, se vorbește despre regulamente și statute, despre Constituție și Curtea Constituțională, când lucrurile sunt extrem de simple: senatorii care dețin majoritatea nu au dorit ca Dan Șova să fie arestat. Tehnica însă merită analizată pentru că ea riscă să devină obicei pentru ce va urma.
Numărul voturilor exprimate la cererea DNA de încuviințare au fost împărțite astfel: 79 de voturi "pentru", 67 "împotrivă", 5 voturi anulate. Aparent, este un vot în favoarea cererii procurorilor. Dă bine și la imagine, iată, cei mai mulți dintre senatori nu se fac scut în fața unuia acuzat de corupție. În realitate, jocul a fost bine regizat în favoarea lui Şova. Mai erau necesare șase voturi pentru a se încuviința arestarea, dar cinci s-au pierdut prin anulare, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul Darius Vâlcov. La el lucrurile au fost clare: 97 pentru și 48 împotrivă, nici un vot anulat.
Călin Popescu Tăriceanu a invocat în plen legea 96/2006, adică statutul senatorilor și deputaților, dar și regulamentul Senatului. Aceste două acte prevăd că, în procedura de reținere, arestare sau percheziție următoarele Camera hotărăște asupra cererii cu votul secret al majorității membrilor săi. Astfel, pentru încuviințarea cererii de arestare ar fi fost necesare 85 de voturi favorabile, cât reprezintă cvorumul și nu majoritatea din numărul senatorilor prezenți ieri (adică 75). Or, acest articol contrazice Constituția care prevede că legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră. Așadar, Constituția contează mai puțin decât o lege și un regulament.
Invocarea, de către președintele Senatului, a legii privind statutul parlamentarilor și citirea în plenul Senatului a rezultatului votului, anume că nu s-a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi adoptată o hotărâre dau naștere altor dezbateri. Trebuie sau nu publicată hotărârea de respingere a cererii DNA? Parlamentarii din zona PSD susțin că nu este nevoie de publicare întrucât nu există o hotărâre decât dacă ea este aprobată. Cum votul pentru cererea DNA în cazul Șova nu a întrunit majoritatea absolută, e ca și când nu s-ar fi dat acest vot, deci nu e nevoie de nicio hotărâre. Din aceste considerente, Senatul a comunicat ieri Ministrului Justiției că nu a adoptat o hotărâre prin care să admită sau să respingă solicitarea DNA. În cazul acesta, ce are de făcut DNA?
Astăzi, procurorul șef DNA, Laura Codruța Kovesi a adresat o scrisoare CSM, în care apreciază că ”se impune sesizarea Curții Constituționale a României pentru soluționarea conflictului de natură constituțională creat între puterile statului, ca urmare a faptului că Senatul a refuzat să răspundă cererii formulate de procurori”. Așadar, DNA consideră deja că Senatul refuză să răspundă și că, în acest context, activitatea organelor judiciare este blocată de către autoritatea legislativă. (sursa http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=6127)
Totuși, Legea 96/2006 invocată în plen de către Tăriceanu, cea privind statutul deputaților și senatorilor, prevede la art. 24(4) că ”Hotărârea Camerei se comunică de îndată ministrului justiției și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 3 zile. Data comunicării către ministrul justiției este data intrării în vigoare a hotărârii.” Prima parte a prevederii, referitoare la comunicarea de îndată către ministru, s-a îndeplinit. Rămâne în discuție restul: publicarea hotărârii în Monitorul Oficial, fie că e de aprobare, fie că e de respingere.
Acest joc al președintelui Senatului, de a se preface că nu s-a hotărât nimic, deci nu e nimic de publicat ori contestat, se poate constitui într-un precedent periculos. Senatul și Camera Deputaților vor putea stabili în funcție de interese și de majorități politice pe cine lasă la dispoziția procurorilor. Liderii politici pot ajunge să negocieze ca la piață când să aibă cvorum pentru încuviințarea solicitărilor parchetelor și când nu. Invocarea propriilor regulamente și statute nu are alt scop decât punerea la adăpost de justiție, altfel, dacă există o decizie la nivel politic, ele pot fi modificate oricând, cu ușurință. Cea mai elocventă dovadă este hotărârea Senatului adoptată cu doar două zile înaintea votului pentru Dan Șova, în ședința din 23 martie, prin care senatorii au modificat un articol al Regulamentului, permițând ca un senator absent de la lucrările unei comisii să fie înlocuit de un altul, pe baza unei împuterniciri semnate de liderul de grup. Hotărârea care modifică Regulamentul Senatului a fost publicată în Monitorul Oficial nr.196 din 24 martie. (v.facsimil)
