Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Iohannis - un alt titan de lemn?
2015-04-14
30

Klaus Iohannis seamănă mai puțin cu Carol I și mai mult cu președintele Paul von Hindenburg.

 

Paul von Hindenburg nu a fost nici pe de­parte doar figura deplorabilă care i-a ne­tezit lui Adolf Hitler calea spre putere: în Germania profund denazificată de astăzi, există încă străzi care îi poartă numele. El a fost un simbol al rezistenței mi­li­ta­re germane din primul răz­boi mondial. Însă in­te­li­gen­ța sa militară din tim­pul bă­tăliei de la Tannen­burg, de la începutul pri­mului răz­boi mondial, a fost exa­ge­rată de către ma­șinăria de propagandă a Ger­maniei wil­helmiene. Un mit s-a năs­cut totuși, iar acesta a fost ex­ploatat de către conservatori în timpul tu­multuoasei republici de la Weimar (1918-1933). În acel regim liberal slab, erau puțini eroi ci­vili care puteau să intre în competiție cu cei militari; iar sentimentul că Germania fu­sese înjunghiată în spate de către ina­mici interni, jefuită pe nedrept de teritorii și asaltată de plăți reparatorii punitive era împărtășit de mulți.

 

Nostalgia pentru grandoarea pierdută și frustrarea față de umilințele și greutățile contemporane au făcut ca, pe 26 aprilie 1925, Hindenburg să fie ales președinte al Ger­maniei. Chiar în ziua următoare, săp­tămânalul liberal Welt am Montag avea să ofere următoarea explicație: „nu este o pers­oană cu trăsături de caracter clare care ies în evidență, ci mai degrabă un slo­gan mitologic, un fetiș. Este suficient să îl privească, să îi audă numele, pen­tru ca și ultima rămășiță de rațiune să dispară...“. Avea deja 77 de ani. Istoricii sunt încă în dezacord cu privire la in­flu­en­ța pe care acesta a avut-o asupra eveni­mentelor din a doua jumătate a Republicii de la Weimar. Studii recente arată că nu a fost o simplă marionetă în mâinile elitelor conservatoare și a cercurilor militariste, așa cum se crezuse până recent. Era bine in­format și avea controlul propriilor de­cizii. Însă consensul rămâne acela că a fost un președinte apolitic, șovăielnic, con­dus de alții. Carl von Ossietzky, laureatul Premiului Nobel, l-a descris drept „o ra­mă eroică în care oricine își poate agăța iluziile pe care le are“. Descrierea fra­pan­tă făcută de istoricul britanic John Whe­e­ler-Bennet a fost aceea că Hindenburg era, de fapt, „un titan de lemn“, im­pu­nător pe dinafară, dar gol pe dinăuntru.

 

Dar de ce ar fi această incursiune în vremuri triste din istoria Ger­maniei relevantă pentru Ro­mânia zilelor noastre? Din cau­za unor posibile asemănări la nivelul stilisticii prezidențiale a unui alt președinte „din afară“, cumulate cu spe­ranțele și emoțiile generate într-un elec­torat disperat de lipsa de soluții a unei cla­se politice pervertite și compromise. La trei luni de la preluarea mandatului, este deja posibil să reconstituim viziunea pe care Klaus Iohannis o are asupra rolului său și care face paralela dintre el și Hin­denburg cel puțin justificată. Iohannis nu este un politician convențional, ci pri­ma­rul unui oraș aflat departe de luptele pen­tru putere de la centru. A candidat îm­potriva principalelor partide și a câștigat Primăria Sibiului în 2000. Platforma sa s-a plasat peste bătăliile politice obișnuite și, când a început să performeze ca pri­mar, a devenit cunoscut în afara pro­priului oraș. A devenit, treptat, simbolul unui stil politic mai puțin zgomotos, mai puțin murdar și mai productiv. Legenda lui Iohannis a prins încet contur, pe mă­sură ce politica românească s-a îm­pot­mo­lit în blocaje și jocuri de sumă nulă. A aju­tat și faptul că profilul său era diferit de cel al po­li­ti­cianului român tipic. Pro­iecta un stil de viață ta­ci­turn, nonconfruntațional, răbdător și modest.

http://www.revista22.ro/nou/imagini/2015/1308/foto_gallagher_2.jpg

Klaus Iohannis

Ascensiunea lui Iohannis spre prim-planul scenei po­litice s-a întâmplat în 2014, pe fondul unei crize de în­credere în sistem la fel de profundă precum cea pe ca­re au simțit-o și germanii față de regimul de la Weimar în 1925. Dacă ar fi avut fa­vo­riți și o uniformă, atitudinea sa teutonică ar putea sugera chiar o imitație conștientă a „titanului de lemn“. În noiembrie anul trecut avea în jur de 1.500.000 de fani pe Facebook, mai mulți decât oricare alt po­litician european important.

 

Dacă admiratorii lui Iohannis ar avea răb­dare pentru orice comparație cu o per­so­nalitate din lumea germană, ar fi cu Carol de Hohenzollern. El a fost un monarh ex­trem de intervenționist, care și-a lăsat am­prenta asupra tânărului stat român prin mul­tiple inițiative. Regret să spun, dar com­­parația cu Hindenburg rămâne cea mai relevantă, dacă Iohannis nu-și rein­ter­pre­tează rolul. Acest lucru ar presupune să devină din ce în ce mai mult un pre­șe­di­n­te jucător, care împărtășește viziunea sa de viitor cu acei cetățeni care l-au ales, lu­crea­ză cu fermitate pentru a îmbunătăți stan­dardele de comportament în viața pu­blică și promovează măsuri pentru a atr­a­ge oa­meni de mai bună calitate în politică.

http://www.revista22.ro/nou/imagini/2015/1308/foto_gallagher_1.jpg

Paul von Hindenburg

Primele semne sugerează că va contesta tră­săturile oligarhice ale vieții politice doar marginal. Pare să fi dezvoltat un com­plex mult prea mare față de fostul pre­șe­dinte, asumând chiar că Traian Băsescu a delegitimizat întregul concept de activism prezidențial. Reacționează lent atunci când parlamentul se mișcă rapid pentru a-l pro­teja pe Dan Șova de lege sau atunci când în­cearcă să împiedice investigarea al­tor fi­guri de elită prin modificarea Codului Pe­nal. Poate că este prost sfătuit de către con­silierii săi, dar chiar el este pre­șe­din­te­le care și-a numit drept consilieri in­di­vizi cu legături dubioase cu oameni de afaceri condamnați pentru corupție sau care au fost acuzați în trecut de utilizare ile­gală de fonduri publice sau care s-au aflat în apropierea unor politicieni con­tro­versați.

 

A proclamat nevoia de a face o altfel de po­litică, dar în această postură el este cel care trebuie să ofere cel mai bun exemplu, prin nominalizarea unor figuri moderne ca­re vor să consolideze o democrație încă fragilă și să amelioreze calitatea sistemului decizional. Dacă o parte dintre aceste fi­guri sunt bombe cu ceas, al căror trecut se va întoarce să îi bântuie sau care iau decizii lipsite de discernământ, atunci Io­hannis este singurul vinovat pentru pro­pulsarea lor.

 

Iohannis vrea să fie un fel de figură to­temică, un Hindenburg sau un Dalai Lama, care este un model de dem­nitate, moderație și virtute. Un astfel de personaj ar fi excelent pentru a con­duce Elveția sau Canada, însă România are prea multe probleme pe care doar pre­ședintele le poate direcționa spre o so­lu­ție. El trebuie să promoveze schimbări ca­re să consolideze capacitățile politice ale de­mocrației românești astfel încât sis­te­mul să devină suficient de puternic pentru a face față chiar unui președinte leneș și de slabă calitate. Logic ar fi să înceapă prin implementarea de standarde etice în partidul creat prin fuziunea PNL și PDL, care l-a sprijinit în alegerile de anul tre­cut. Este limpede că mulți din PNL-ul post Antonescu ar fi mulțumiți să acționeze ca o antecameră pentru PSD, fiind mulţumiţi cu tipul de coabitare promovat de pre­șe­din­tele Senatului, Călin Popescu-Tări­cea­nu. Plecarea lui din PNL este mai mult apa­rență decât realitate, spiritual fiind în­că reprezentantul partidului condus de Ali­na Gorghiu.

 

Contextul geopolitic amenințător îl îm­pie­dică pe Iohannis să se detașeze de politica reală și să evite deciziile dure. El are im­por­tante prerogative de politică externă și de securitate și este foarte posibil să fie nevoit să confirme că România este cu ade­vă­rat un membru al sferei euroatlantice sau să aleagă, în loc, un rol ambiguu dorit nu doar de Ungaria, ci și de Grecia și Re­publica Cehă. Vizita sa în Polonia pare să fi ridicat așteptările, dar consilierii săi nu par să dispună de capacitatea și înclinația de a defini o orientare de politică externă limpede în vremuri incerte.

 

Uneori, personalitățile cu trecut provincial aruncate în prim-planul politicii mari au avut succes. Cel mai bun exemplu este Harry Truman, la început un obscur se­nator de Missouri din mijlocul Americii. A fost ales vicepreședinte în 1944 și șase luni mai târziu i-a succedat lui Franklin Roosvelt, într-un moment în care tre­bu­iau luate decizii cheie în afacerile globale. Nu puțini sunt cei care au crezut că va fi copleșit de responsabilitățile sale sau că lipsa de experiență va fi exploatată fără milă de Stalin. Însă lucrurile au stat cu to­tul altfel. Oricât de dramatică a fost soarta României în 1946, el a învățat repede să joace în afacerile internaționale. A de­clan­șat o apărare tenace a democrațiilor ves­tice pe fondul noilor pericole care apă­ru­seră în era postfascistă.

 

Există, desigur, și modele negative. Hin­denburg a fost deja menționat: l-a numit pe Hitler cancelar în ianuarie 1933, alter­nativa fiind impunerea unei dictaturi mi­litare. În ultimele sale luni de viață nu a putut sau nu a dorit să oprească ascen­siunea colosului nazist, ceea ce ar explica și de ce Hitler a fost mulțumit de rea­le­gerea sa ca președinte, în aprilie 1934. Ma­reșalul Petain este un alt exemplu. Ido­la­trizat ca simbol al tenacității franceze în timpul războiului din 1914-1918, el și-a folosit capitalul simbolic pentru a pleda în favoarea cuceririi germane din 1940.

 

Probabil că, mult mai devreme de­­cât își dorește, Klaus Iohannis va trebui să decidă ce tip de pre­ședinte vrea să fie. Să spe­răm că este profund preocupat de eve­ni­mentele interne și că, în timp, crește și ca­pacitatea de a propune soluții de bună ca­litate la marile probleme de gu­vernare. Mă preocupă însă, pe fondul ac­tualilor con­si­lieri și al lipsei sale de ex­pe­riență, cum va face față în cazul unei crize internaționale, surpriză care îl testează ca om de stat.

 

* Cea mai recentă carte semnată de Tom Gallagher, Europe’s Path to Crisis: Disintegration Through Monetary Union, a fost publicată de Manchester University Press în octombrie anul trecut.

TAGS : Tom Gallagher Iohannis Paul von Hindenburg Sibiu politic presedinte
Comentarii
Horatiu Coman 2015-04-23
Incepe sa fie tot mai clar: Iohannis e incurajat sa pozeze in postura presedintelui ultraconstitutional - prin diferentierea cu orice pret fata de Traian Basescu -, in timp ce sistemul ticalosit isi face mendrele in spatele sau. Klaus Iohannis e cea mai buna expresia a blatului politic solicitat de fostul USL. Paravanul dupa care sistemul ticalosit si-a schimbat masca pentru a-si prezerva substanta.S-a vazut si la voturile din parlament pentru ridicarea imunitatii lui Vozganian si Sova, si la legea Finantarii Partidelor ca PNL si PSD nu dau doi bani pe ceea ce spune presedintele.
victor 2015-04-20
Poporul s-a saturat de presedintele jucator. O tara nu poate sa stea doar la vrerea unui individ, mai ales ca Romania a avut o experienta trista in ultimii ani. Acum trebuie sa revina rapid la separatia reala a puterilor din stat. Sau sa schimbe Constitutia.
Ganea Dan 2015-04-19
Vorba aia, Iohannis: Der Mann Ohne Eigenschaften. In traducere romaneasca, "Klaus- Fasole de Post!"..
victor 2015-04-20
"Multa minte" mai ai, mai ... Ganganitule.
FLORIAN D. MIREA 2015-04-18
Se pare ca Romania este programata sa oscileze la nesfarsit intre doua feluri de presedinti: fie presedinti care vorbesc mult si nu fac nimic (pentru societate), fie presedinti care vorbesc putin si nu fac nimic. Se pare ca Iohannis face partea din a doua categorie. O personalitate puternica si pozitiva in fruntea Romaniei i-ar speria pe multi.
Bogdan 2015-04-18
Gallagher este un englez ultra-nationalist. Ce cauta in paginile liberalului 22? 22-ul critica doar nationalismul romanesc?
Lucian 2015-04-17
Antecamera sau anticamera? "Este limpede că mulți din PNL-ul post Antonescu ar fi mulțumiți să acționeze ca o antecameră pentru PSD..." Ce zice DEX-ul? Anticameră = cameră de aşteptare situată la intrarea într-un birou, într-un cabinet al unei persoane cu funcţie importantă etc.; Antecameră = compartiment al camerei de combustie a unui motor în care se injectează combustibilul şi începe arderea; cameră de precombustie. In rest, de acord cu tot articolul.
Maria 2015-04-16
De regula, adevaratii castigatori ai" loteriei vietii "nu sunt decat cu 2-3% mai eficienti decat cei ce pierd. Asta scrie celebrul Bob Proctor in cartea "Te ai nascut bogat" Cautam urgent, colaboratori part time care vor sa castige bani in timpul liber, intr-un proiect unic la nivel mondial. Incheiem contract de comision. Pentru detalii,trimiteti mesajul"PROIECT"la adresa: [email protected] tel. 0746161201
Horia 2015-04-18
@Felix Ca sa nu fie publicate mesajele care ii fac pe cititori sa gindesca (asa zisele incorecte politic)...
Felix 2015-04-17
La ce foloseste "moderarea", daca astfel de mesaje sunt lasate sa apara????
Polilogu 2015-04-16
Multuesc pentru... monitorizare! PS- in virtutea dreptului la libera exprimare, va rog sa-mi lasati nemonitorizat macar aceasta opinie.
Horatiu 2015-04-16
Aveti perfecta dreptate, d-le Gallagher! Un presedinte sub clopot de sticla??? Incep sa cred ca Iohannis nu e altceva un epifenomen politic al RAGAZULUI si ODIHNEI reclamate de majoritatea clasei politice dupa razboiul declansat in ultimii 10 ani impotriva sistemului ticalosit de catre Traian Basescu. Nu e altceva decat noua fantosa idolatrizata a unui "presedinte-pentru-linistea-noastra". Cunoastem cantecul asta de sirena.. In aceste circumtante, de epuizare generala, clasa politica, ramasa cu instincte de autoprotectie inertial-USListe, a schimbat tactica si a scos la inaintare "moastele providentiale" ale edilului din Sibiu. Un model latent de antibasism programatic si de binevenita Mutenie Puritano-Constitutionala, prin care ramasitele sistemului ticalosit si-au schimbat doar masca pentru a-si prezerva substanta. Eu cred ca oricat ar fi de bine intentionat noul presedinte, pauza tactica pe care le-o ofera "cuviosenia" sa constitutionalista, si de asemenea antibasismul sau inertial, vor sfarsi prin a face jocurile celor de teapa lui Mahalache..
valexandru 2015-04-16
iohannis nu sia asumat nimic pana acum. Excelenta analiza ! Multumesc.
Dan Ganea 2015-04-16
Buna comparatia cu Hindenburg! Si fiindca i-a fost amintita de atatea ori de criza din 2012, Iohannis trebuie sa asume fie si tacit ca a fost vorba de un atac masiv si grav la statul de drept si sa promoveze reformele constitutionale care sa previna repetarea acelui scenariu.
Gelou Stanciu 2015-04-16
Presedintele Romaniei este institutia politica investita cu cea mai mare legitimitate si care poarta cea mai mare incarcatura de speranta dintre toate institutiile democratice. Au demonstrat acest lucru toate rundele de alegeri prezidentiale, care au inregistrat constant cele mai mari rate de participare. Constitutia ii confera, prin urmare, presedintelui atributii pe masura acestei legitimitati si investitii de speranta populara. Traian Basescu a fost primul presedinte care a inteles sa faca uz de aceste atributii, ceea ce l-a adus, inevitabil, in conflict cu guvernele si majoritatile parlamentare ostile. Klaus Iohannis poate sa opteze intre a fi un presedinte conciliant, care nu deranjeaza pe nimeni si un presedinte care intelege sa faca uz de intreaga autoritate prezidentiala pentru a promova o agenda de reforme politice si administrative necesare, ceea ce il va aduce, inevitabil, in situatia de a intra in conflict cu adversarii sai. Din acest punct de vedere, Klaus Iohannis a inceput prost. Asa ca, subscriu articolului de fatza, in 2015, Iohannis are datoria de a fi "conflictual", chiar cu riscul suspendarii.
Felix 2015-04-16
Legitimitatea presedintelui o vad, data de votul popular si de rata de participare la vot. Nu vad insa atributiile constitutionale prin care Johannis sa poata, de exemplu, sa il demita pe Ponta. Sau sa intoarca de 2 ori o lege votata cu picioarele. Sau sa forteze ridicarea imnunitatii banditilor cu gulere albe. Sau sa dizolve un parlament inept, populat de cozi de matura. Poti sa imi spui si mie te rog care sunt acele parghii constitutionale care sa poata fi folosite in actiunile sus mentionare?
AlinaP 2015-04-15
Opiniile venite din partea unei persoane din afara tarii merita sa fie privite cu atentie, sunt impartiale. Articolul pare ingaduitor la adresa presedintelui nostru lasand speranate deschise dar in acelasi timp sugereaza posibilitatea unui pericol real ce se poate deschide in viitor atunci cand presedintele e de "lemn". Parerea mea este ca domnul Iohanis a profitat de situatia din tara ca sa ajunga presedinte. O ascensiune politica atat de rapida nu putea crea decat un presedinte "de lemn". Nu e numai lipsa de experienta ci si caracterul persoanei care formeaza presedintele gol pe dinauntru. Sa nu uitam ca domnul Iohanis a votat impotriva statutului de drept, ca a fost gata sa se alieze cu PSD pe vremea USL daca ar fi obtinut o pozitie "corespunzatoare" in alianta respectiva. Aceste fapte spun multe despre persoana domnului Johanis. Domnul Johanis a fost ales ca fiind "raul cel mai mic" si astfele se prezinta cel putin pana acum.
santander 2015-04-15
pana acum pare mai departe un fel de Obama, doar ca in statele UE, cu sau fara vasta experienta UKIP, e si mai complexa treaba
Aka 2015-04-15
Nu, domnule Gallagher, iohannis nu e un titan de lemn. Iohannis e un titan de mucava!
CHARLIE 2015-04-15
Privind situatia din departari albastre de peste ocean am impresia ,desi nebazata pe prea multe fapte, ca Johannis este condus de nas de premierul roman. Cotcaria rafinata a aparatului politic roman, are legile ei si par prea complcate pentru un tip germanic cu multa rectitudine. Presedintele poate sa fie cat de puternic vrea daca ia haturile in mana.
Felix 2015-04-15
Si eu ma tem adeseori ca Ponta il duce de nas pe Johannis. Si sunt aproape sigur ca Ponta chiar asa crede: ca il face din vorbe pe neamt. Pe de alta parte, faptele sunt incapatanate. Si Tsipras crede ca o face din vorbe pe Merkel. Si Putin crede ca i-a facut din vorbe (si arme) pe alde Obama. Urma alege.
Felix 2015-04-14
CUM poate presedintele directiona spre rezolvarea problemelor la care va ganditi 1) in limitele Constitutiei si 2) evitand jocurile de suma nula care duc la blocaje?
Fibonacci 2015-04-14
Excelent articol ! Mr Tom Gallagher scrie numai asemenea articole brici ! De referinta ! Numai un istoric ca D-sa putea gasi aceasta cea mai potrivita paralela pentru Klaus Iohannis.... Dar poate ca avand ani mai putini decat presdintele Repulbilcii de la Weimar, si Victor Ponta nefiind chiar Adolf Hitler, situatia Roamniei cu D-l Iohannis presedinte sa nu fie total dezastruoasa . Dar, cu un presedinte karaoke, la dispozitia unor consilieri dubiosi , situatia nici buna nu va fi. Multimiri autorului si 22-ului care-l publica (Mr. Gallagher este un mare "prieten" al lui Adrian Nastase !)
Fibonacci 2015-04-15
Poate ca aveti dreptate. Dar ar fi monstruos! Oricum, Va multumesc pentru aceasta posibila explicatie a linistii... nelinistitoare care s-a asternut dupa 16 noiembrie.
Gheorghe Popescu 2015-04-14
Esti sigur ca nu exista nici o conexie intre Ponta si Johannis? Nu uita ca vin din aceeasi ograda (Grivco), nu uita ca impart aceeasi ura fata de Basescu. Mie mi se pare verosimila o legatura Johannis - Ponta de genul Medvedev - Putin. Si sursa de inspiratie e tot verosimila. Asta ar explica non-combatul lui Johannis si exuberanta lui Ponta.
DanB 2015-04-14
O parada de eruditie care ne arata ca autorul habar n-are despre subiectul articolului. Snobism superficial.
DanB 2015-04-17
Nu tine!Iar ai vrut sa fii istet si ai căzut de fraier Horatiule.Căuta dexull!cu copy/paste de o viață e greu sa discerni ce e pleonasm si cind trebuie sa dai la glezna.Mai încearcă,mai încearcă!
Dan Ganea 2015-04-16
(sic!)--->"Snobism superficial" !!!__ Domnule DanB(e), de obicei, la ce va predispun observatiile d-lui Tom Gallagher: la indignari pleonastice, ori la.. pleonasme indigNante???
Constantin N 2015-04-14
Domnule Gallagher, nu mai bine faceti dvoastra o paralela Udrea-Lupescu? A, scrieti doar la comanda clientului. Okay. Totusi, poate aveti treaba in UK si noi va retinem. Plus ca, dupa parerea mea, ati castiga mult mai bine daca ati presta ptr Farage. Interlopii anticomunisti romani sunt prea imprevizibili, oricand va pot lasa contul nealimentat.
Ioan Negru 2015-04-18
Pe vremea cand scria editoriale pentru Romania Libera, am mai vazut asrtfel de postari critice la adresa Dlui Gallagher. Toate aveau un limbaj de mahalagii inculti, tipic pesedeilor. Eu cred ca Dl. Gallagher are una din cele mai profunde cunoasteri ale politichiei dambovitene si ar trebui sa-i multumim pentru articolele sale profunde si nepartinitoare. Ma intreb oare de ce nu mai e publicat si de RL? (vad ca RL reia doar niste articole penibile ale Dnei Pora ) Cat despre Dl Presedinte Johannis, eu nu il vad ca fiind un politician cu dedicatie -cum e vulpoiul de Ponta- si ca a ajuns sa candideze din lipsa de alte preocupari- vorba lui Fierea, poate ca, daca avea copii, se plictisea mai putin si ramanea un bun primar al Sibiului. Problema mai ingrijoratoare este ca Opozitia nu a fost in stare sa scoata in fata un alt politician tip Basescu ca capabil sa-l infrunte pe acest mic Arthuro Ponta Ui, si sunt sigur ca, in curand, vom ajunge sa-l regretam pe presedintele-jucator...
Total 30 comments.
Recomandari
3637
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22