IGOR BOTAN: Mostenirea lui Voronin

Bogdan Glavan | 03.03.2009

Pe aceeași temă

Dupa doua mandate de presedinte, putem spune ca Vladimir Voronin este cel mai de succes om politic din Republica Moldova?
Daca luam in consideratie ca a avut doua mandate consecutive si ca a fost cel care a adus in parlament doua majoritati, din acest punct de vedere este, sigur, cel mai de succes om politic din Republica Moldova. Insa guvernarea lui lasa o umbra foarte sumbra asupra Republicii Moldova, fiindca a fost o guvernare autoritara. Daca Voronin ar fi venit la guvernare in 1994, cum a venit Lukasenko, nu cred ca la noi situatia s-ar fi deosebit foarte mult de cea din Belarus. Voronin a venit in 2001, cand institutiile democratice in Republica Moldova deja erau destul de functionale. Republica Moldova era in 2001 singura tara din spatiul CSI in care exista un regim constitutional, mai mult parlamentar decat prezidential. Talentul lui Voronin i-a permis sa se acomodeze la aceasta situatie. Modul in care a guvernat poate fi apreciat mai degraba negativ decat pozitiv.
Putini credeau in 2000-2001 ca Voronin este un politician de anvergura.
Atunci cand a venit Voronin, deja principalele reforme fusesera infaptuite. Partidele democratice care s-au perindat la guvernare pana in 2001, pur si simplu, si-au pus la pamant ratingul pentru a scoate tara dintr-o criza profunda. Sa nu uitam ca in perioada 1998-2000 am avut doua crize absolut devastatoare: una financiara, care a venit din Federatia Rusa si a nimicit economia Republicii Moldova, care incepuse sa creasca in 1997, si a doua criza a fost constitutionala, din cauza faptului ca presedintele Lucinschi, la un moment dat, a dorit sa transforme Republica Moldova intr-o republica prezidentiala. Acesti doi factori imbinati au avut un efect dezolant. Voronin s-a folosit de aceste lucruri. A uitat promisiunile de construire a socialismului si comunismului in Republica Moldova. In prima lui adresare in parlament a vorbit de continuarea reformelor liberale. Si a prins o conjunctura externa foarte buna. S-a inceput cresterea economica masiva regionala, care nu putea evita Republica Moldova. Iar daca ne uitam acum la cifre, cand a venit Voronin, suma remitentelor era de 150 de milioane de dolari pe an. Acum sunt peste 1 miliard si jumatate.

Intre Occident si Rusia

Din ratiuni didactice, am putea sa impartim administratia Voronin in mai multe etape. Care ar fi aceste etape din epoca Voronin si prin ce se caracterizeaza ele?
Prima etapa dureaza pana la Memorandumul Kozak, din 2001 pana in 2003. Ce s-a intamplat in aceasta perioada? Cateva lucruri extrem de semnificative. Presedintele Vladimir Voronin a trimis o scrisoare deschisa in octombrie 2001, in care se adresa fractiunii si guvernului, aproape in disperare ca pierd puterea fiindca nu merge nimic in aceasta tara. Din guvern au fost inlocuiti oamenii presedintelui Lucinschi. Dupa care a urmat lovitura de la Comrat. A fost demis guvernatorul. Dupa aceea, in luna mai 2002, a fost anuntata necesitatea reformarii partidului. Tot in acea perioada au fost transmise primele mesaje de orientare a vectorului politicii externe, de la unul spre Rusia la unul orientat spre Uniunea Europeana. In aceasta perioada, presedintele Voronin a incercat, intr-o maniera foarte pripita, sa solutioneze conflictul transnistrean. Atunci cand a inteles ca acest lucru nu este posibil, in noiembrie 2003, a refuzat sa semneze Memorandumul Kozak.
A facut-o si la presiunea Occidentului.
Dar presiunea Occidentului a fost soft. Intr-adevar, Voronin a fost sunat de Solana, inaltul reprezentant pentru Politica Externa si de Securite a UE si de Scheffer, la acea data ministrul de Externe al Olandei. S-a intalnit cu ambasadoarea SUA aici si cred ca mesajul a fost unul foarte simplu. "Nu puteti, d-le Voronin, sa ne invitati pe noi, Occidentul, sa participam la elaborarea unui statut pentru Transnistria si pe la spatele nostru sa-l rugati pe Putin sa va elaboreze un alt statut. Daca procedati asa, ramaneti 1 la 1 cu Federatia Rusa. Nu mai contati pe noi!". Eu cred ca acesta a fost mesajul care l-a adus pe presedintele Voronin la realitate.
De altfel, Voronin incepuse imbunatatirea relatiilor cu Occidentul mai devreme de 2003.
Chiar in august 2001, Rusia a demonstrat ca sustine mai mult Transnistria. Voronin a inteles ca Ucraina, vecinul nostru imediat, nu doreste controlul vamal la hotarul cu Transnistria. Solana, fiind la Kiev, abia in februarie 2003 l-a convins pe presedintele Kucima sa accepte acest control, dar Ucraina nu a facut nimic pana in 2006, cand deja a venit Iuscenko. In august 2002, Voronin a facut o declaratie care spunea ca regimul din Transnistria este unul de marionete, iar papusarii sunt la Moscova si Kiev. Deci el a inteles foarte clar. Voronin a mai spus ceva foarte important: "Daca partenerii strategici ai Republicii Moldova nu vor sau nu pot ajuta Republica Moldova sa-si rezolve conflictul transnistrean, Republica Moldova va gasi alti parteneri strategici pe potriva". Deci aceasta a fost fraza cheie a lui Voronin, care explica aceasta schimbare.
Cand a fost pronuntata?
Ea a fost pronuntata in 2002, dupa ce Voronin incerca sa-si convinga partenerii sa intreprinda masuri. Sa ne amintim ce s-a intamplat in relatiile cu Ucraina. Kievul, pur si simplu, nu i-a lasat pe granicerii moldoveni in septembrie 2001 sa vina pe teritoriul Ucrainei ca sa participe la controlul vamal. Intelegerea care a fost semnata intre Republica Moldova si Transnistria, in prezenta Rusiei si a Ucrainei, prevedea, intr-adevar, ca Republica Moldova ofera din 1996 stampilele vamale Transnistriei, iar Tiraspolul deschidea posturi comune vamale la hotarul Transnistriei. Transnistrenii si-au luat stampilele si nu au permis controlul vamal. Au profitat de suportul Ucrainei si Rusiei.
Deci, practic, luna de miere dintre Rusia si Voronin a durat putin.
In ianuarie 2003, in drum spre Finlanda, la odihna, Voronin, aflandu-se la Moscova, pentru o escala, a oferit un interviu pentru postul de televiziune NTV, in care si-a permis sa se adreseze in direct presedintelui Putin, spunandu-i urmatoarele: "Luati-l pe acest Smirnov. Retrageti-l din Republica Moldova. Va rog mult, retrageti-va cetateanul Smirnov din Republica Moldova!".
Iar dupa Memorandumul Kozak?
Ce-a de a doua etapa este 2004-2006, perioada in care s-au intamplat mai multe lucruri definitorii: orientarea clara spre Uniunea Europeana, semnarea Planului de Actiune, consensul national in Republica Moldova privind integrarea europeana. La alegeri parlamentare, Voronin a fost sustinut de Occident, de "presedintii revolutionari": Basescu, Saakasvili, Iuscenko, dupa care s-a realizat, asa cum spuneam, consensul national in vederea integrarii europene.
Si cea de-a treia perioada, 2006-2009, in care a inceput refacerea relatiilor cu Rusia. Dupa alegerile din 2007, partidul de guvernamant a revenit la metodele autoritare, fiindca pierderea alegerilor din 2007 a fost semnalul ca, in conditii normale, democratice, acest partid nu mai are sanse sa revina la parametrii cu care s-a obisnuit presedintele Voronin, adica obtinerea unei majoritati absolute. Imediat dupa alegerile din 2007, presedintele Voronin a aparut la televiziune foarte enervat, amenintandu-i pe cetatenii Republicii Moldova, cu mesajul: "Am facut atat de mult pentru voi, iar voi votati aiurea!". Si, in mod surprinzator, acest mesaj a fost repetat acum cateva zile, la Ceadir Lunga, unde, de-o maniera absolut incalificabila, seful statului, de fapt, le spunea cetatenilor ca din bugetul public s-au dat bani pentru anumite localitati si acestia nu-i voteaza pe comunisti.
Si-a pierdut simtul politic presedintele Voronin? Nervozitatea ii umbreste ratiunea?
Voronin a intrat in rol in asa o masura ca deja capacitatea de a discerne intre ceea ce i se permite unui sef de stat si ceea ce nu-si poate permite...

Verticala puterii po moldavski

Oricum, dupa opt ani, democratia in Republica Moldova arata mai rau acum decat arata in 2000. Si nu o spun doar ziaristii de aici.
Sigur ca asa este. Dar sa nu ne facem iluzii. Pana in 2001 am avut democratie de clan. In parlament erau patru clanuri puternice. Unul la guvern, unul la presedintie. Se duceau lupte intre ele. Niciun clan dintre acestea nu avea superioritate. Nu putea lua sub control mass-media, asa cum este acum. Deci asta era esenta democratiei de atunci. Era pluralism, dar era de clan. Nu pentru ca cetatenii isi intelegeau si stiau cum sa-si apere drepturile. Adica, democratia nu se datora institutiilor publice si private, partidelor, democratia era intre aceste institutii. Existau cat de cat elite care erau capabile sa-si apere drepturile. Dupa venirea lui Voronin, sigur ca lucrurile au devenit mult mai sumbre, el a purces la "construirea verticalei puterii de stat". Deci toata forta lui Voronin este in verticala puterii de stat.
Nu oricine poate edifica o verticala a puterii de stat, mai cu seama cu un regim constitutional, cum e in Republica Moldova, care e mai mult parlamentar decat prezidential. Desi este o greseala sa se spuna ca in Republica Moldova exista un regim parlamentar, pentru ca imputernicirile presedintelui sunt foarte mari. Mecanismul verticalei puterii de stat este urmatorul: seful statului este si sef al partidului. Curtea Constitutionala a refuzat in 2001 sa dea un raspuns clar: poate fi seful statului si sef de partid sau membru de partid? A refuzat, pur si simplu, sa examineze acest lucru. Seful statului este si sef al partidului de guvernamant care are majoritatea absoluta in parlament. Statutul partidului de guvernamant spune ca membrii acestui partid care detin functii publice sunt obligati sa promoveze linia partidului in aceste functii publice. Iar un alt instrument este Legea securitatii statului, care prevede instituirea unui organ consultativ, care este prevazut de Constitutie si care se numeste Consiliul Suprem de Securitate, din care fac parte cei care reprezinta organele de forta.
Verticala puterii a fost construita imediat dupa modificarea Constitutiei din 2000, care a produs marele scandal, dizolvarea parlamentului si venirea Partidului Comunist la guvernare. Dupa alegerile din 5 aprilie si dupa plecarea presedintelui Voronin de la presedintie ne putem trezi ca in acesti opt ani de zile nici nu am putut testa ce efecte pot avea modificarile constitutionale din 2000. Si abia acum putem sa ne pomenim intr-o situatie extrem de proasta, cand verticala construita de Voronin, dupa imaginatia lui, se ruineaza. Si, in eventualitatea unor alegeri care vor da un parlament fragmentat, nu stim ce pericole ne asteapta. Ma tem ca, dupa alegeri, vom traversa o perioada extrem de complicata, care se suprapune si crizei financiare si economice care, iata, tot mai insistent, mai vizibil afecteaza Republica Moldova.
Comunistii au incercat sa controleze ONG-urile, ca la Moscova?
Cu ONG-urile lucrurile sunt mai interesante. Eu vad trei etape in relatiile ONG-urilor cu guvernantii. Dupa declararea independentei si pana la venirea comunistilor in 2001, au fost relatii de ignorare reciproca. Totusi, guvernantii au adoptat o legislatie relativ buna pentru ONG-uri, dar se ignorau in mod reciproc. Erau lumi paralele. Dupa 2001 a inceput perioada unei politici agresive impotriva ONG-urilor. Au fost acuzatii de spionaj in favoarea institutiilor care finanteaza ONG-urile si asa mai departe. Si, in mod suprinzator, in 2004, lucrurile se schimba si incepe cea de-a treia etapa: de asa-zisa cooperare dintre ONG-uri si guvernanti. Ea a fost impusa, initial, de FMI si Banca Mondiala, care trebuiau sa fie principalii sustinatori ai strategiei de reducere a saraciei si crestere economica, inclusiv contributia financiara. In 2005, Planul de Actiuni prevedea in mod expres: guvernantii trebuie sa coopereze cu societatea civila. Deci, iata care este secretul deschiderii acestei guvernari catre societatea civila. De fapt, insa, lucrurile nu stau atat de bine. Poti proceda ca Lukasenko: totul sub control, ceea ce e o nebunie, e o prostie. Poti, intr-adevar, pastra libertatea cuvantului pentru presa tiparita, unde poti scrie ce vrei, fiindca circulatia e foarte redusa, doar 20-30 de procente dintre cetateni citesc presa. La audiovizual, acolo lucrurile sunt foarte bine reglementate. Exista posturi private, dar care nu prea primesc frecvente radio si licente. Si atunci, cand vin cei de la Consiliul Europei li se pun in fata 20 de ziare care il critica pe Voronin si ei trag concluzia...
Totusi, in Republica Moldova, in ultimii ani, din 2007 pana acum, s-au purtat niste razboaie de tipul celor purtate in media ruse in 1999. Si nimeni nu a reusit sa intervina sa blocheze emisiunile in care Chirtoaca si Filat erau practic desfiintati. Erau niste comenzi ale comunistilor catre media ca sa distruga adversarii politici?
Efectele sunt contrare asteptarilor. A crescut ratingul lui Dorin Chirtoaca, primar al Chisinaului si vicepresedinte al Partidului Liberal, ca urmare a unor emisiuni denigratoare, precum Povesti cu masti. Atacurile asupra lui Vlad Filat, presedintele Partidului Liberal-Democrat, de asemenea, nu au efectul scontat. Efectul este minim, fiindca in sondaje acest partid creste. Ceea ce inseamna ca cetatenii, oamenii, pot discerne ce e informatie si ce e propaganda. Vorba e ca propagandistii sunt de foarte-foarte proasta calitate.
Am observat ca toti liderii de partide politice, cu un rating mai mare de 2 procente, au dosare penale. Insa, nu a fost condamnat nimeni. Doar Nicolae Andronic a fost condamnat, dar condamnarea nu e definitiva si el s-a adresat Curtii de Apel si nu stim cu ce se va termina toata aceasta istorie. Fabricarea dosarelor este o preocupare a acestui regim. Un sir de condamnari la CEDO demonstreaza acest lucru.
Si pana la urma, e o verticala a puterii adevarata, cum e cea construita de Putin in Rusia?
Stati, stati! Ei au inteligenta sa nu foloseasca instrumentele pe care le au excesiv de dur. Deci, daca lor le ajunge sa foloseasca televiziunea si radioul pentru spalare de creiere si sa sperie liderii politici prin intentarea dosarelor si lumea nu iese in strada sa protesteze, de ce sa aplice instrumente mult mai puternice si violente? Aplica instrumentele pe care le au la dispozitie numai in masura in care dau efect. Dupa alegerile din 2007, sigur ca lucrurile s-au schimbat dramatic. Au incercat sa intervina in forta in Gagauzia, care e mica. Nu au reusit nici acolo fiindca nu-si pot permite acest lucru. Intervine imediat comunitatea ambasadorilor straini. Deci nu e atat de simplu. Rusia e autosuficienta din punct de vedere economic, dar imaginati-va Republica Moldova, care primeste direct bani in bugetul de stat din granturi, 100 de milioane de dolari pe an, ceea ce e aproximativ 6-7% din bugetul de stat. Nu-si pot permite chestia asta. Ei reactioneaza destul de nervos atunci cand comunitatea de ambasadori intervine cu declaratii. Si ca sa va dau un exemplu: in Gagauzia guvernatorul are opt dosare penale. Si avea aceste dosare penale inainte de inceperea campaniei electorale in 2006. Dupa ce acesta a castigat primul tur de scrutin, acolo sunt 62 de sectii de votare, ONG-urile au facut numaratoarea in baza protocoalelor intr-o ora si au dat publicitatii rezultatele. Dar autoritatile nu au dorit sa dea publicitatii rezultatele votarii timp de trei zile. Ce e sa calculezi acolo 62 de sectii de votare? Numai dupa interventia ambasadorilor le-au facut publice si cu jumatate de gura. Dar care e efectul acestui comportament? Cei de la Tiraspol folosesc acest lucru, spunand: d-lor, uitati-va, vrem noi sa avem soarta gagauzilor? Am fost la o conferinta in Occident si acolo au fost transnistrenii si a fost si guvernatorul Gagauziei, care, in discursul lui, a vrut sa sublinieze exemplul pozitiv al solutionarii unui conflict in Republica Moldova, autonomia gagauza. La care transnistrenii, nu stiu, poate a existat o intelegere intre ei, a existat un scenariu, dar, in timp ce acesta vorbea in termeni pozitivi, transnistrenii l-au intrerupt si au spus: lasa, nu ne povesti chestiile astea. Spune-ne mai bine cate dosare penale ai. Si spune: am opt. Si toata lumea, toti lorzii, expertii: "opt dosare penale?" "Da..., acolo un gard, au spus ca l-am demolat, sau nu stiu ce, sau... acolo o cisterna sau nu stiu ce am vandut..." Deci astea sunt lucrurile care lasa o impresie foarte, foarte proasta asupra Chisinaului.

Supravietuirea clanului Voronin - miza alegerilor din Republica Moldova

La aceste alegeri, care este miza pentru Voronin? El pleaca de la presedintie dupa doua mandate.
Miza este sa se mentina cat se poate de mult la putere.
Conduce lista comunistilor in aceste alegeri.
Eu cred ca in jurul presedintelui Voronin s-a creat o elita economica care are interese, dar aceste interse sunt foarte vulnerabile, in situatia cand figura in jurul careia s-au consolidat nu mai este la putere. E vorba de licente de import-export, pentru ca pe asta traieste Republica Moldova. Si plecarea de la guvernare cumva, si pierderea parghiilor de influenta poate aduce mari atingeri intereselor acestor grupuri economice. De aceea, miza este foarte mare: de a ramane si nu pur si simplu de a ramane, dar de a ramane foarte influenti. Aceasta se vede prin modul in care este organizata campania, prin limitarile pentru dezbateri la televiziune.
Cat ar trebui sa obtina comunistii pentru ca acest mecanism, construit de Voronin, sa supravietuiasca?
Sarcina minima este sa ia cel putin 41 de mandate ca sa poata bloca alegerea presedintelui si sa devina principala forta in jurul careia sa se formeze o coalitie. Dar si aceasta formula are slabiciunile ei. Daca Partidul Comunistilor obtine mai putin de 50 de mandate, tinand cont de istoria pe care o are acest partid, de atitudinea fata de acest partid si a autoritatilor rusesti, si a celor europene, acest partid devine vulnerabil pentru tot felul de scindari. Voronin a fost capabil sa mentina partidul mai mult sau mai putin monolit atata timp cat a fost presedinte. Si atunci au fost mari probleme: dupa Memorandumul Kozak, dupa embargo, dupa modificarea programului partidului. Au trecut prin anumite incercari. Atunci cand el nu mai este presedinte si partidul nu mai are majoritatea absoluta, eu cred ca el devine vulnerabil pentru scindari. Dar acest pericol se diminueaza fiindca opozitia este dispersata, iar cei din opozitie nu au capacitatea sa-si promoveze, nu mai vorbesc sa coordoneze o politica inteligenta, puternica, coerenta. Nici macar nu sunt in stare sa-si coordoneze actiunile.
Cum se explica? Orgolii?
Orgolii in mare masura. Este o perioada de tranzitie. Va fi o schimbare. Eu o numesc schimbare sectoriala. Deci nu va fi o schimbare clara, cum a fost schimbarea in Georgia, Ucraina. De exemplu: pe dreapta, Partidul Liberal va ocupa pozitiile pe care le-a detinut PPCD. Pe centru, iarasi va fi o schimbare fiindca, aici, o parte din spectrul de centru va fi ocupat de Partidul Liberal Democrat, care se va raspandi pe un segment de la centru-dreapta inspre centru si asa mai departe. Pe stanga, cred ca partidul lui Tarlev va incerca sa rupa ceva din segmentul controlat de comunisti. Deci vor fi schimbari si, in aceasta situatie de asteptare a schimbarii, niciuna dintre formatiuni nu-si stie ponderea reala, dar are speranta ca va avea ponderea mai mare decat ceilalti. Si asta ii impiedica sa-si evalueze forta si sa coopereze.
Cate partide credeti ca vor intra in parlament?
Comunistii sunt in declin totusi. Segmentul lor se face mai mic. Ei lasa mai mult loc pentru alti potentiali concurenti. Mai multe partide cred ca ar putea intra.
Care sunt acelea?
Deci Partidul Comunist, Alianta Moldova Noastra, Partidul Liberal, Partidul Liberal-Democrat, Partidul Democrat, Partidul Social-Democrat, Uniunea Centrista, Partidul Crestin-Democrat. Cred ca astea sunt fortele politice...
Practic, oricare dintre acesti actori ar putea depasi 6%?
Sigur, comunistii vor trece pragul electoral. Daca ne uitam la ultimele rezultate la alegeri, acelasi lucru putem spune despre Alianta Moldova Noastra. Deci celelalte partide vor trebui sa lupte pentru ca sa fie reprezentate in parlament. Depinde de calitatea campaniei pe care o fac, de structurile pe care le au, de calitatea staff-urilor pe care le au, de banii si accesul la mass-media. Sunt factori de campanie.
Din discutiile pe care le-am avut aici in ultimele zile cu diversi ziaristi, analisti si foarte multi oameni politici rezultau doua lucruri: castiga comunistii, nu se stie cu cat, si PPCD-ul condus de Rosca dispare din parlament. Nu mai trece de bariera de 6%.
Deci, noi din experienta anterioara stim ca un partid foarte simpatic, cum a fost cel al lui Valeriu Matei, care a avut un rating constant de aproximativ 10 procente, s-a prabusit dintr-odata pana la 1 procent. Dar daca ne uitam la parcursul pe care l-a avut Partidul Popular Crestin-Democrat, va spun cu certitudine ca intotdeauna i se prognoza decesul iminent si intotdeauna au gasit formule care i-au salvat si chiar care le imbunatateau putin, cu jumatate de procent, ratingul. Ceea ce ii poate afecta dramatic este comportamentul lor dupa august 2007, fiindca dupa alegerile locale din 2007 au facut coalitii majoritare in raioane cu democratii. Deci s-a intamplat ceva dramatic pentru acest partid in august 2007, cand procuratura a revenit la cazul rapirii lui Cubriacov si cand cei mai apropiati colegi ai lui Cubriacov si Rosca au facut marturii potrivit carora a fost o inscenare. Din acest moment incepe perioada stranie in comportamentul PPCD. Au disparut definitiv orice critici fata de Partidul Comunistilor. Recent, procuratura a decis ca Cubriacov a fost rapit.
Inseamna ca Rosca a trecut cu bine testul in fata lui Voronin. Dar va mai intra in parlament?
Nu stim. In discursurile lui publice el spune ca toate fortele acestui partid sunt concentrate asupra a o suta de localitati, aproximativ o suta, poate o suta cincizeci, intr-o perioada mai indelungata, in care au fost pompate resurse din grant-uri straine si din bugetul de stat in ultimii ani si in care s-au realizat diferite proiecte sociale: reparatii de scoli, constructii de gradinite pentru copii...
Pana la urma, de unde interesul comunstilor de a-l ajuta pe Rosca?
Comunistii inteleg ca vor avea nevoie de aliati. Si mai bine sa aiba aliati incercati.
Deci comunistii se tem cumva sa nu ajunga in situatia in care nu vor avea cu cine sa faca alianta?
Da, sigur ca este asa. Si asta ma mira cel mai mult, pentru ca ei, comunistii si crestin-democratii, au pledat pentru ridicarea pragului de 6 procente. Iar acum, comunistii si-ar putea pierde potentialii aliati.

* Director executiv ADEPT (Asociatia pentru Democratie Participativa), Chisinau

Chisinau, 24 februarie 2009

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22