Iohannis faţă cu strategia supravieţuirii marca Ponta

Războiul între palate - deja putem vorbi despre așa ceva - se anunță unul de uzură și neuzual. Ponta e obișnuit cu Băsescu și joacă în acest registru. S-ar putea să aibă surprize.

Scenariul organizării unui exit cât de cât onorabil pe motiv de ligamente, menisc și in­capacitate, prelungită peste cele 45 de zile prevăzute în Constituție, de exercitare a funcției putea fi al unui film în care joacă oameni responsabili. Nu e cazul lui Ponta sau al PSD, dispuși să arunce țara într-o criză politică prelungită și să de­clanșeze un Jihad îm­po­tri­va justiției pentru a nu pierde puterea. Nu avem în momentul de față niciun indiciu că Ponta se va re­trage, sub pretextul ope­ra­ției, de la guvernare. Ba din contră. Ac­ceptarea lui Oprea ca interimar pare, la pri­ma vedere, o cedare a lui Iohannis, nu știm însă ce discuții au fost în spatele uși­lor închise.

Refugiat din fața DNA în clinica lui Er­do­ğan, premierul adoptă, pe de o parte, tac­tica tergiversării, câștigă timp chiar dacă și pe termen scurt, iar pe de alta, rămâne șeful de facto al guvernului și atacă. Ve­dem deocamdată că între două ședințe de recuperare a genunchiului, mintea tot cram­ponată de putere i-a rămas. Dă in­di­cații pe Facebook parlamentului și gu­ver­nului, fixează termene de votare a Codului fiscal, anunță scăderea TVA la 19%, și nu la 20%, așa cum fusese prevăzut, intră în di­rect la televiziunile de casă și atacă opo­ziția, e vizitat (pe banii cui, oare?) de cole­gii de partid. Este vioi, la fel de tupeist și combinagiu. Și, evident, la fel de mincinos - vezi porcăria că pentru operația soției am­basadorului Olandei s-a „blocat un în­treg etaj de la Spitalul Universitar“, de­montată de un pacient, întâmplător zia­ris­tul Ovidiu Marincea, care s-a operat în ace­eași zi. Asistăm stupefiați la tot ce se în­tâmplă zilele acestea, în fapt, debutul strategiei pontiste de salvare.

Tehnica nu e complicată și a fost deja testată în câteva momente-cheie: în marțea neagră, Ponta era plecat din țară, la vizita Victoriei Nuland și-a găsit de treabă prin Italia, după dezastrul în alegeri a spălat putina o săptămână la Dubai cu ami­cul Ghiță. Între timp, ner­vii s-au destins, Ponta a evi­tat să dea piept cu ne­mul­țu­mirea propriului partid și și-a păs­trat capul pe umeri. Mulți se întreabă acum, pe bună dreaptate, la ce-i vor folosi cele trei săptămâni - în fond, nu va putea evita să dea ochii cu procurorii după pe­rioada de exil turcesc. Răspunsul e sim­plu: la victimizare, la tragerea sforilor și la orchestrarea campaniei mediatice anti­jus­tiție și de edulcorare a faptelor (iată, pâ­nă și Traian Băsescu îl consideră ne­vi­novat de conflict de interese și cere mo­di­ficarea Codului Penal!). Se va întoarce exact la debutul vacanței parlamentare - li­niște, dezinteres, toropeală, batista pe țambal -, Ponta socoate că va avea timp să se (re)reinventeze. Prima etapă a su­praviețuirii e, întotdeauna, cea mai impor­tantă.

În logica acestei strategii, premierul i-a aruncat mănușa în față președintelui Io­hannis, pe care îl tratează cu dispreț su­veran și agresiv. Vrea să mute scandalul și atenția pe Iohannis, pe o prezumată lipsă de fermitate a acestuia. A început prin a spu­ne că problemele sale medicale nu sunt, vezi doamne, treaba președintelui. Io­hannis însă cere oficial documentele me­dicale, înainte de a semna vreun interi­mat.

Mai mult, după ce Ponta l-a persiflat cu demisia, acum îi solicită să-l numească pre­mier interimar pe Gabriel Oprea, ce­re­re vădit neconstituțională. Forțează deli­berat nota și îl pune pe Klaus Iohannis în­tr-o situație complicată. În fața propriului electorat, acceptarea lui Oprea va fi per­cepută ca un semn de slăbiciune în raport cu Ponta, drept un blat, o înțelegere ocul­tă. Acuze de acest gen au venit deja din partea lui Băsescu și a lui Macovei. Al­ter­nativa lui Iohannis este, așa cum a punctat Băsescu, să-și arate mușchii, să pună pe altcineva din guvern. Adică, un PSD-ist sadea!

Este însă Oprea o miză reală pentru Io­hannis? Pe moment imensă, dar doar în si­tuația în care chiar are o înțelegere cu acesta. Una nucleară: să arunce în aer ma­joritatea și guvernarea în perioada in­te­rimatului. Puțin probabil. Sigur, orgoliile și ambițiile generalului sunt mari, s-ar vrea, probabil, premier plin, dar chiar și așa a obținut destul de multe pentru un partid-remorcă. Deocamdată, menirea lui Oprea îmi pare a fi aceea de a-i ține locul cald lui Ponta, de a ridica presiunea de pe el. Ce primește și ce dă la schimb vom afla destul de repede. Așa cum vom afla în de­cursul următoarelor trei săptămâni și dacă există o înțelegere cu Iohannis să dea pes­te cap majoritatea parlamentară și gu­vernul.

Pe termen lung însă, Oprea este un pion important pentru Iohannis. E singurul ca­re, corect întors cu cheia, poate tempera avântul antijustiție al lui Ponta & comp., cel care, la o adică, în funcție de perverse in­terese, poate schimba regula jocului. Even­tual, de la toamnă încolo, în funcție de cum evoluează problema penală a lui Ponta. Prin numirea ca interimar, Iohan­nis și-l ține aproape pe Oprea, dacă îl respingea, și-l ostiliza. Or, aritmetica par­la­mentară e dependentă de acesta.

Sigur, președintele Iohannis va avea pro­bleme de imagine acceptându-l pe Oprea, campania împotriva sa începe să prindă tot mai mult suflu. Pe de altă parte, nu în­totdeauna, s-a văzut deja asta, gura mare și mușchii umflați ad-hoc aduc câștiguri. Or, războiul între palate - deja putem vor­bi despre așa ceva - se anunță unul de uzură și neuzual. Ponta e obișnuit cu Bă­sescu și joacă în acest registru. S-ar putea să aibă surprize.