Siria, un faliment finanţat de corupţie

Lidia Moise | 22.09.2015

Pe aceeași temă

Nimeni nu îndrăzneşte să avanseze vreun scenariu de redresare a economiei siriene, devastate de războiul intern. Comunitatea internațională are nevoie de timp pentru a înţelege ce a mai rămas dintr-o ţară spulberată, în esenţă, de corupţie.

 

Conflictele prelungite din Siria au falimentat afaceri şi industrii, au fracturat teritoriul ţării şi au distrus economia, susţine Cen­trul pentru Cer­ce­tări asupra Po­li­ti­ci­lor Siriei (CCPS). Nimic ne­aşteptat în aceas­tă concluzie. Di­mensiunile fe­no­menului sunt însă dramatice. Ex­per­ţii CCPS descriu un peisaj dezolant al economiei si­ri­e­ne, cu un şomaj cronic, im­po­si­bil de rezolvat. Peste 2,9 mi­li­oa­ne de angajaţi au devenit şomeri şi şi-au consumat de mult pu­ţi­ne­le resurse financiare. Deşirarea statului este vizibilă şi în sta­tis­tici. Cea oficială înregistrează acum doar şomajul şi inflaţia. Restul datelor se opresc la anul 2010.

 

Eşecul reformelor

 

Paradoxal, „Primăvara siriană“ a fost şi o respingere a reformelor, care se întrezăreau, cu lentoare, dar care presupuneau în esenţă reducerea subvenţiilor statului. To­tuşi, nu trebuie subestimată reacţia unei populaţii tensionate de autoritarismul patriarhal al con­ducerii rigide practicate de Bashar Al-Assad, care continuă li­nia dură a tatălui. Liberalizarea ti­midă lansată de autorităţile si­ri­e­ne a apărut din necesitatea de a pri­mi fonduri europene, con­di­ţionate însă de reforme. În 1995, Uniunea Europeană, pe atunci formată din 15 ţări, a bătut pal­ma cu 12 ţări mediteraneene, in­clu­siv cu Siria, şi a conturat în timp cadrul unui parteneriat am­plu. În ultimii 20 de ani, acordul de la Barcelona a livrat statelor me­diteraneene 16 miliarde de eu­ro şi a asigurat finanţări prin Ban­ca Europeană de Investiţii care atin­geau, anual, 2 miliarde de euro.

Miza reformelor nu era însă doar banul comunitar, ci şi atragerea investiţiilor din statele UE. Ceea ce s-a şi în­tâm­plat, cu implicarea francezilor de la Total sau a gi­gan­tului bri­ta­ni­co-olandez Shell în industria pe­trolieră. Siria a fă­cut paşi timizi de modernizare a economiei, ini­ţial dominată şi fi­nanţată exc­lu­siv de bănci de stat. Bănci pri­va­te, în general cu ca­pi­tal regional, au apărut la în­ce­pu­tul mi­le­niu­lui, ini­ţiate ca un par­te­ne­riat între statul si­rian şi in­ves­ti­tori din Li­ban, Ior­da­nia şi ţările Gol­fu­lui. De altfel, sta­tis­tici ofi­ciale ara­tă că mai mult de jumătate din in­ves­tiţiile străine s-au concentrat pe afa­ceri bancare şi de asigurări. Tur­bu­lenţele au prins băncile siriene pe o linie confortabilă, cu active de peste 40 de miliarde de do­lari. Si­ri­enii au acceptat şi pro­vo­carea te­lefoniei mobile în 2012, când au apă­rut două companii: una cre­a­tă în casă, în familie chiar, ca par­te­ne­ri­at între vărul preşe­din­te­lui, mi­li­ar­da­rul con­tro­versat Rami Ma­khlu­of, şi com­pa­nia egip­teană Ora­s­com Telecom, şi a doua, ini­ţial con­tro­la­tă de grupul li­banez Mi­ka­ti, ul­te­rior preluată de sud-afri­­canii de la MTN. A apă­rut şi bur­sa de va­lori din Da­masc în 2009, con­tu­ra­tă în jurul ac­ţiu­ni­lor bancare.

http://www.revista22.ro/nou/imagini/2015/1331/foto_lidia.jpg

Industria petrolieră a Siriei se află în colaps

 

Dar nu libertatea de a comunica a alimentat revolta populară, ci in­tenţia autorităţilor de a reduce sub­venţiile la energie, inflamată de repulsia populaţiei faţă de o eli­tă politică coruptă. Preţurile sub­venţionate la carburanţi, de pil­dă, mult mai joase decât cele din ţările vecine, au stimulat apa­ri­ţia unei pături de con­tra­ban­dişti ale căror afaceri ilegale, ne­ta­xa­te, con­s­tau în vânzarea pro­du­se­lor ief­ti­ne din Siria în Tur­cia, Li­ban şi Ior­dania. Aceşti aven­tu­ri­eri au fre­mă­tat de ne­mul­ţumire în faţa re­for­me­lor. Co­rup­ţia a de­pă­şit cap­aci­ta­tea de în­ţe­le­gere a poporului, iar deschiderea eco­no­mică nu a creat o clasă de mijloc puternică, ci a trans­ferat niş­te mo­nopoluri de stat în mâini pri­va­te. A apărut o elită de afa­ceri de­pendentă de elita po­li­tică, cu o in­tensificare a corupţiei.

 

Sub limita sărăciei

Cotaţia ISIS: 20 dolari barilul
Statul Islamic spărgea piaţa petrolului şi vindea, în 2014, barilul cu 20-25 de dolari, la jumătate faţă de preţul pieţei. Lejeritatea tranzacţiilor la acest preţ de dumping se poate explica şi prin realitatea că trupele ISIS sunt implicate mai degrabă în afaceri de transport, mai puţin în extractive şi prelucrare.

În primele luni ale crizei, salariul me­diu era de 12.000 de lire si­ri­e­ne, sumă echivalentă cu 255 de dolari la cursul oficial din epocă. Salariul minim era de 9.975 de lire siriene, cam 212 dolari, dar consumul lunar al familiilor siri­e­ne demonstra o capacitate mai ma­re de cumpărare, oscilând un­deva între 31.500 și 42.000 de li­re siriene (670-890 de dolari). Acum, după câțiva ani de criză și război, salariul mediu a scăzut sub 16.000 de lire, iar de­va­lo­ri­za­rea monedei naţionale a tăiat şi ea din valoarea banilor, suma echi­valând cu 150 de dolari. Banii sunt insuficienţi, deoarece inflaţia s-a accelerat. Familiile si­riene, chiar dacă nu sunt loca­li­zate în zonele de conflict, trăiesc la limita supravieţuirii, inca­pa­bi­le să reziste scumpirilor.

 

O economie fragilă

 

În 2011, înainte de turbulențele sociale, Siria avea o populație de 20,7 milioane de oameni, aproa­pe cât România. Economia sa în­să era fragilă, cu un produs in­tern brut de 60 de miliarde de do­lari. Produsul intern pe cap de locuitor, indicator care măsoară capacitatea unei economii de a crea bunăstare, era însă modest, de numai 2.835 de dolari, și pla­sa țara alături de Egipt și de Ma­roc. PIB-ul per capita al Siriei era jumătate din cel al Iordaniei (4.370 de dolari) și de trei ori mai mic decât cel al Libanului (8.756 de dolari). În mod evi­dent, nu putea asigura un salariu decent, așa cum sugerează unii co­mentatori.

 

Miza petrolului

Jumătate de ţară pe drumuri
Potrivit datelor Organizaţiei Naţiunilor Unite, în 31 mai 2015 existau 3,08 milioane de refugiaţi sirieni în Egipt, Irak, Liban şi Iordania şi 1,7 milioane în Turcia. Fenomenul dislocuirii era mai amplu în interiorul ţării, unde 6,52 de milioane de oameni îşi părăsiseră satele şi oraşele de reşedinţă.

Industria energetică a colapsat, câmpurile de petrol fiind fie aban­do­nate de marile companii re­tra­se din Siria, fie capturate de ghe­ri­la Statului Islamic sau pur şi simplu izolate şi fără mână de lucru. Siria nu era un exportator de petrol de calibrul ţărilor din Golf. În 2010, ultimul cu sta­tis­tici certe în domeniu, Siria pro­du­cea zilnic 385.000 de barili de petrol, a exportat petrol în va­loare de 5,5 miliarde de dolari şi a cheltuit 3 miliarde de dolari pe importuri de produse rafinate. Dar aceste produse erau, în mare parte, transferate de con­tr­a­ban­dişti în ţările vecine, sub atenta protecţie a unei părţi a au­to­ri­tă­ţilor. Totuşi, o cincime din ve­ni­tu­rile bugetului sirian veneau din taxele petroliere. Sancţiunile şi pierderea unor teritorii cu re­sur­se au dus la stingerea treptată a producţiei de petrol a Siriei, care mai extrăgea anul trecut apro­xi­ma­tiv 10.000 de barili pe zi, po­tri­vit unor declaraţii oficiale ale autorităţilor siriene, care pot fi însă puse sub semnul îndoielii.

Banca Centrala a Siriei a risipit banii vistieriei şi sunt indicii că ar fi vândut o mare parte din re­zerva de aur. Banca Siriei a con­ti­nuat să coteze zilnic lira siriană, preocuparea pentru cursul de schimb fiind de altfel una dintre puţinele activităţi. Ca răspuns în faţa inflaţiei, banca a tipărit bani, dând astfel un avânt în plus pre­ţurilor. Există însă o piaţă neagră intensă şi oarecum de bun-simţ, da­că observăm că valoarea la ne­gru a dolarului este doar cu 5-10% peste cotaţia oficială. Uneori, în pe­rioade confuze, piaţa neagră co­ta dolarul mai ieftin chiar de­cât Ban­ca centrală, un fenomen tem­po­rar, greu de explicat. Băn­ci­le schimbau, în mai 2015, un do­lar pentru 260 de lire siriene, cotaţia oficială era de 220, iar pia­ţa nea­gră cerea 300, semnalizând po­si­bile încleştări armate.

 

Impactul regional

 

În Liban sunt 1,5 milioane de re­fu­giaţi sirieni, ceea ce acum cân­tăreşte cât o treime din po­pu­laţia ţării. Potrivit analiştilor băncii Ra­bobank, fluxul de re­fu­giaţi a adân­cit deficitul bugetar al Li­ba­nu­lui, a mărit datoria pu­blică, a pus presiune pe infra­struc­tura ad­mi­nistrativă şi a creat tensiuni pe piaţa muncii. Banca Mondială a calculat că Libanul a cheltuit, din buget, în­tre 2012 şi 2014, 2,6 mi­liarde de dolari, cam 5% din PIB-ul ţării, din cauza crizei si­ri­ene. În Li­ban, majoritatea (80%) refugia­ţilor sirieni sunt însă ne­ca­li­fi­caţi, ceea ce a dus la o ma­jo­ra­re a ofertei pentru joburi slab plă­tite. Siria era însă a cincea piaţă de export pentru Liban şi că­de­rea ei a influenţat negativ eco­no­mia ţării vecine. Turismul liba­nez a fost şi el afectat de răz­bo­iul in­tern sirian, deoarece zona în­trea­gă este percepută ca fiind ne­sigură. Iordania, care a primit şi ea refugiaţi din Siria, se con­fru­n­tă cu o scădere a încasărilor din turism, atât ca efect al ten­siu­­ni­lor din Siria, cât şi ca ur­ma­re a in­certitudinilor din Irak. Dar ris­curile geopolitice ar pu­tea afecta şi bugetul Iordaniei, care va tre­bui să aloce sume mari pentru înar­mare şi pentru a face faţă unui flux sporit de refugiaţi, spun analiştii Ra­bo­bank. Ten­siu­nile regionale pot afecta şi Emi­ra­tele Arabe Unite, care sunt deja implicate în con­flictele din Siria şi din Irak îm­po­triva ISIS. Cei mai mulţi re­fu­giaţi sunt însă în Tur­cia. Ţara vecină a beneficiat însă şi de re­tra­gerea unor afaceri industriale în teritoriul său. Spre deosebire de Liban, Turcia are o economie mult mai dezvoltată, în­să şi aici se acumulează ten­si­uni în piaţa muncii, asaltată de ofer­ta ieftină siriană.

Ni­meni nu îndrăzneşte să avan­se­ze vreun scenariu de redresare a economiei siriene, devastate de războiul intern. Aşa încât orice sce­nariu politic stă sub semnul ilu­ziilor, al ipocriziei sau al tem­po­ri­zării. Comunitatea in­ter­na­țio­nală are nevoie de timp pentru a înţelege ce a mai rămas dintr-o ţară spulberată, în esenţă, de corupţie.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22