Estul și Vestul

Alexandru Lazescu 09.11.2015

De același autor

Îngrijorările legate de maniera în care gestiunea relației cu Rusia poate afecta securitatea pe continent nu sunt doar în Estul Europei, ci și în partea de Vest a acestuia.

 

Împins cu totul în culisele agendei publice de tragedia de la clubul Colectiv și am­ple­le proteste de stradă care au urmat, mini-summit-ul NATO de la București a fost în esență expresia în­grijo­ră­ri­lor fostelor state comuniste din Estul continetului față de lipsa de unitate din in­teriorul unei organizații confruntate cu acțiunile agresive ale Rusiei. E in­te­resant de remarcat că eve­nimentul, care totuși a re­unit la București nouă șefi de state, a fost în mare par­te ignorat de presa occidentală. Îngri­jo­ră­ri­le țărilor în cauză nu sunt gratuite. Ges­turi și declarații venite în ultima vreme dinspre două capitale importante, Berlinul și Parisul, au provocat temeri privind ini­țierea unui demers de „normalizare“ a re­la­țiilor cu Rusia. Au marșat pe această idee, exprimată anterior și de Jean Claude-Juncker, atât vicecancelarul ger­man Sigmar Gabriel, cât și fostul preșe­din­te francez, Nicolas Sarkozy, în cursul unor vizite pe care ultimii doi le-au făcut re­cent în capitala Rusiei. Într-un discurs ținut la Institutul de Relații Internaționale al Universității de Stat din Moscova, Sarkozy, care ulterior s-a întâlnit și cu Vla­dimir Putin, a spus că politica occi­den­tală de izolare a Rusiei nu are niciun sens. „Fără Rusia, nu putem formula răs­pun­suri adecvate la crizele severe cu care ne confruntăm și oricine uită rolul fun­da­mental pe care îl joacă Rusia face o gre­șeală.“

 

Această schimbare de abordare a fost bi­neînțeles remarcată la Kremlin. Un articol apărut în Sputnik, rețeaua media oficială a regimului destinată străinătății, pe mar­ginea vizitei lui Sigmar Gabriel are titlul semnificativ: „Va risca Germania să pro­voace mânia Washingtonului reînnodând legăturile cu Rusia?“. Es­timând, în continuare, că o astfel de decizie ar putea duce la fricțiuni cu blocul țărilor din Europa de Est, unde influența americană es­te semnificativă.

 

Există mai multe motive pentru care lideri ca Sig­mar Gabriel, Sarkozy și par­țial chiar Angela Merkel își doresc o reapropiere de Moscova. Ele sunt de natură economică, mai ales în cazul Ger­maniei, țin de speranța că Rusia ar pu­tea fi de folos în Siria, micșorând pre­siunea fluxurilor de refugiați, dar au la ba­ză și considerente de politică internă. Exis­tă în Germania un lobby influent în zona afacerilor, dar și în cea politică care nu a agreat de la început impunerea unor sanc­țiuni Rusiei. La rândul său, Nicolas Sar­kozy se află într-o competiție directă cu Marine Le Pen, liderul Frontului Național, care, alături de alți lideri ai unor for­ma­țiuni de extremă dreapta din Europa, s-a plasat de partea Kremlinului în chestiuni precum Ucraina sau Siria.

 

Astfel de poziții provoacă iritare și în­gri­jorare în multe din țările din blocul estic, cu precădere în Polonia, România și sta­tele baltice, pentru că Ungaria și Slovacia au relații relativ cordiale cu Kremlinul. Ele condamnă, mai voalat sau mai des­chis, atitudinea duplicitară din unele ca­pi­tale europene care, în timp ce fac tri­mi­tere la „valorile fundamentale europene“ atunci când abordează chestiunea imi­gran­ților, folosesc, pe de altă parte, argumente geo­po­litice atunci când militează pentru în­căl­zirea relației cu Rusia, deși exact ace­le va­lori sunt violate pe scară largă la Mos­cova.

 

În fine, mai este și chestiunea an­tia­me­ricanismului,­ cultivat destul de agresiv în Europa Occidentală atât de cercurile stân­gii progresiste, cât și de formațiunile de extremă dreaptă. Am văzut recent o ex­presie a acestui tip de atitudine în Par­la­mentul European, unde a fost adoptată, e drept, destul de strâns, cu 285 de voturi pentru și 281 împotrivă, o rezoluție prin care se cere statelor membre în UE „să re­nunțe la orice acțiune penală împotriva lui Edward Snowden, să-i ofere protecție și să refuze extrădarea dacă aceasta este cerută de o terță parte, ca o recunoaștere a statutului său de «whistleblower» și apărător al drepturilor omului“. E ade­vă­rat, rezoluția nu este obligatorie și ma­jo­ri­ta­tea observatorilor sunt de părere că e foarte puțin probabil ca vreun stat din UE să riște o deteriorare a relațiilor cu Wa­shing­tonul oferindu-i azil lui Snowden. Însă ea relevă, o dată în plus, atitudini larg răspândite în Europa, care erodează le­găturile transatlantice, fundamentale pentru aranjamentele de securitate de pe continent.

 

Trebuie spus că îngrijorările legate de ma­nie­ra în care gestiunea relației cu Rusia poa­te afecta securitatea pe continent nu sunt doar în Estul Europei, ci și în partea de Vest a acestuia. Fostul secretar general NATO, Anders Fogh Rasmussen, avertiza re­cent că „atitudinea împăciuitoare față de Rusia nu va duce la pace, ci, din con­tra, doar va prelungi conflictul“. Și, oa­re­cum surprinzător, chiar în Germania, Josch­ka Fischer, fost ministru de Externe și timp de două decenii liderul Partidului Verzilor, o formațiune de stânga, a găsit și el cu cale să exprime o poziție similară. „Ru­sia este vecinul nostru, așa că tre­bu­ie să ajungem la un modus vivendi în re­la­ția cu Moscova. Însă ambițiile geo­po­li­tice ale Rusiei fac din ea o amenințare con­ti­nuă pentru pacea Europei. Iată de ce o solidă relație transatlantică rămâne in­dis­pen­sa­bilă pentru Europa, alături de o re­con­so­li­dare a capacității sale de apă­rare.“

 

În ce măsură astfel de avertismente vor avea ecou atunci când liderii europeni vor trebui să decidă, spre sfârșitul anului, pre­lungirea sancțiunilor față de Rusia rămâne de văzut. Pentru că, dacă vor fi evi­den­ția­te cu acest prilej, la nivel de abordare for­mală, atât o falie transatlantică, cât și una Est-Vest, Moscova va lua act de faptul că ati­tudinea sa agresivă aduce beneficii.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22