Rolul fondurilor europene în formarea și educarea antreprenorilor români

Într-o economie de piață, an­tre­pre­no­ria­tul este forma principală prin care se poa­te ajunge la prosperitate. Antreprenorii sunt cei care creează locuri de muncă și fac loc la masa prosperității unui număr mare de angajați și furnizori, pentru că, cu cât actul antreprenorial este mai com­plex, cu atât el antrenează o parte mai ma­re din societate. Ce avem de făcut nu este să inventăm noi și noi scheme redis­tributive, ci să stimulăm creșterea gra­du­lui de complexitate a actului economic pen­tru a face loc la cât mai mulți dispuși să își asume incertitudini sau să mun­ceas­că pentru cei care vor să facă acest lucru. Antreprenoriatul pur este concurat în so­cietățile moderne de antreprenoriatul po­litic. Prosperitatea se poate atinge și altfel în aceste sisteme economice: prin perce­pe­rea de taxe sau prin autorizarea actului an­­treprenorial (antreprenorul fiscal) și prin tipărirea profitului (antreprenorul mo­netar).

Fondurile europene care își propun să cre­eze sau să dezvolte antreprenori intră în aceeași schemă redistributivă. Sunt re­sur­se care provin din taxe sau din producție monetară (mai rar). Ele îmbracă în pre­zent diferite forme: finanțează demararea de afaceri (start-ups), contribuie la dez­voltarea IMM-urilor existente ca fiind con­siderate un sector sensibil și cu probleme de finanțare, asigură finanțarea inovării, cercetării-dezvoltării, finanțează dezvol­ta­rea infrastructurii de afaceri (parcuri in­dustriale, parcuri tehnologice, clustere sec­toriale etc.). La aceste scheme se mai adaugă și cele care finanțează direct cum­părarea de active fixe (echipamente, noi tehnologii) ori subvenționarea directă a producției sau a deținerii de mijloace de producție (cazul agriculturii). Când ana­li­zăm impactul societal al acestor fonduri sau când vorbim despre virtuțile lor pen­tru dezvoltarea economică a unei țări, nu trebuie să uităm că ele provin de undeva: nivelul impozitării, în creștere peste tot în Uniunea Europeană, alimentează din plin aceste resurse aparent gratuite. Ca atare, dezvoltarea unui sector (IMM-urile inovatoare de exemplu) prin fonduri eu­ro­pene se face în condițiile în care alte sec­toare sau domenii nu se dezvoltă pentru că impozitarea este mare. De exemplu, im­pactul fondurilor europene asupra dez­voltării antreprenorilor este redus, dacă el se face cu costul unei fiscalizări excesive a consumului (TVA peste 15% este deja con­si­derat nociv pentru o afacere). Eroarea care se face în alocarea de resurse din ast­fel de fonduri către dezvoltarea an­tre­pre­noriatului este imensă. Utilizarea fondu­ri­lor europene trebuie să se facă cu mare atenție, pentru că genul acesta de inter­venție produce alterări ireversibile în struc­tura producției, dar și în modul în care înțelegem ce înseamnă piața și mo­dul de alocare a prosperității prin schim­bul voluntar.

O categorie aparte de fonduri europene destinate dezvoltării antreprenoriatului vizează educația. Indiferent de grupul țin­tă vulnerabil vizat de aceste finanțări, nu trebuie uitat că antreprenoriatul nu în­seam­nă doar să deții o bună pregătire economică și managerială. Antreprenorul e mai mult decât un manager, admi­nis­trator ori simplu capitalist. El trebuie să înțeleagă și să își și asume incertitudinea inerentă unui act antreprenorial. Aceasta înseamnă că educația în acest domeniu are un rol limitat și că, de cele mai multe ori, eșuează în a produce antreprenori au­tentici. De multe ori, s-a dovedit că edu­cația potențează aversiunea la risc, nu o diminuează. Cazurile de succes în antre­prenoriatul incipient arată că educația are un rol marginal în inițierea și supra­vie­țui­rea afacerii. Cu cât afacerea devine mai com­plexă sau cu cât stadii de producție sunt adăugate, educația devine im­por­tan­tă. Fondurile europene trebuie utilizate cu mare discernământ și atenție în ceea ce privește educația inițierii unei afaceri, care ar trebui să pună accent mai degrabă pe înțelegerea naturii pieței și a me­canis­me­lor sale și pe înțelegerea incertitudinii, care niciodată nu poate fi eliminată. Dez­vol­tarea unei afaceri presupune și ea o edu­cație concentrată pe alte elemente, ca­re țin de externalizarea efortului an­tre­prenorial către terți (angajați, furnizori, in­vestitori, creditori).

În concluzie, putem afirma cu tărie că fon­durile europene, prin natura lor, sunt re­surse care gravitează în jurul de­ci­den­ți­lor politici și că rămân (indiferent de in­tenții sau măsuri) puternic îmbibate de ar­bitrar. Capacitatea acestor fonduri eu­ro­pene de a crea/dezvolta o afacere este li­mitată, pentru că, deși banii sunt aparent gratuiți sau nerambursabili, ei provin de undeva. Capacitatea acestor fonduri de a edu­ca sau forma antreprenori este și ea foar­te limitată, pentru că antreprenoriatul nu este o știință și nu poate face obiectul unei formule exacte, menite să fie re­pro­du­să, învățată sau aplicată de către toți.

CRISTIAN PĂUN,

Academia de Studii Economice