De același autor
Interesul marilor puteri europene în normalizarea relațiilor cu Rusia riscă să pecetluiască soarta Moldovei într-o zonă gri din care cu greu va mai putea ieși.
„Pentru a putea ajunge la soluții viabile, trebuie să se țină cont de realitate. Politica nu este altceva decât arta realităților.“ Așa spunea generalul De Gaulle. Degeaba propunem strategii care să salveze parcursul european al Moldovei, degeaba încercăm să găsim modalitățile prin care România s-ar putea implica în susținerea așa-numitelor forțe proeuropene. În momentul de față, problema fundamentală a Republicii Moldova nu pare a mai fi nici Vestul și nici Estul, ci păstrarea viabilității sale ca stat, ca subiect coerent al relațiilor internaționale, evitarea somalizării ei. Acest lucru nu poate fi realizat nici de vreun guvern patronat de domnul Plahotniuc și nici de un altul, rezultat dintr-o victorie electorală a socialiștilor. Stabilizarea țării nu poate fi obținută decât printr-o colaborare a tuturor forțelor politice din Republica Moldova, poate chiar în cadrul unui guvern de uniune națională. Continuarea luptei politice, dincolo de legitimitatea fiecărei părți și de afinitățile geopolitice, ne arată cât de mult înţeleg politicienii din stânga Prutului realitatea în care se află țara lor sau cât de mult sunt interesați să o înțeleagă și să o accepte. Astăzi, Republica Moldova se confruntă cu foarte grave probleme economice și financiare (PIB-ul pe cap de locuitor este sub cel din Kosovo!), cu o criză a sistemului bancar, cu o corupție generalizată, care ține departe orice investitor serios. Populația este într-un declin accentuat. Potrivit Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova, numărul preliminar al populației (cu excepția raioanelor de Est şi a municipiului Bender), înregistrat la recensămîntul din 12-25 mai 2014, este de 2.913.281 locuitori (aici fiind incluse și persoanele plecate peste hotarele țării, în număr de 329.108!). Potrivit unui raport recent al Organizației Naţiunilor Unite, Moldova are cea mai mare dinamică a depopulării din lume. Până în 2100, țara riscă să-și piardă 54,4% din populație! Oamenii supraviețuiesc în principal datorită remitențelor din partea celor ce muncesc fie în aglomerația moscovită (aflate totuși în scădere, în urma deprecierii rublei), fie în țările UE.
Contextul internațional nu este nici el favorabil Moldovei, în condițiile în care țara nu reprezintă o miză geopolitică importantă nici pentru Occident și nici chiar pentru Rusia (să recunoaștem că miza regională a Federației Ruse o reprezintă Ucraina! Pe de altă parte, ce nevoie are Moscova să facă eforturi suplimentare în Moldova, când înșiși „proeuropenii“ de la Chișinău au compromis ideea de Europa ?). UE are propriile ei dificultăți (stagnare economică în zona euro, problemele economico-financiare ale Greciei, migrațiile, pierderile de 100 de miliarde de euro cauzate de sancțiunile la adresa Rusiei). În același timp, situația din Siria, Irak, Nordul Africii și tensiunile dintre Iran și Arabia Saudită impun o concertare a marilor puteri – SUA, Rusia, Franța și Germania. Încetinirea creșterii economice a Chinei, dar și ambițiile militare ale Beijingului în Marea Chinei de Est, în sfârșit, reducerea drastică a încasărilor Rusiei, din cauza scăderii dramatice a prețului hidrocarburilor, sunt elemente care arată cât de puțin relevant este dosarul moldovean. Poate că ar trebui să spunem și faptul că pentru țări că Germania, Franța și Italia, relația bilaterală cu Federația Rusă este mai importantă decât relația bilaterală cu Republica Moldova. Ce se mai aude despre grupul de prieteni ai Republicii Moldova din UE? Interesul unor mari puteri europene, precum Franța, Germania și Italia în reconfigurarea UE pe formula cercurilor concentrice și dorința lor de normalizare a relațiilor cu Rusia riscă să pecetluiască soarta Moldovei într-o zonă gri, din care cu greu va mai putea ieși. Chiar o țară vecină și soră, precum România, nu va putea face prea mult, în lipsa unor interlocutori viabili la Chișinău și a unei statalități coerente.
Un cercetător american, Jared Diamond, a publicat o carte magistrală despre cum au dispărut societățile în istorie. Cel mai adesea este vorba de un suicid colectiv prin luarea unor decizii catastrofale care au îndreptat societățile respective pe panta declinului ireversibil. Aceste decizii sunt în număr de patru: 1) incapacitatea de a anticipa problemele reale înainte ca ele să se manifeste; 2) incapacitatea de a percepe o problemă atunci când ea există; 3) incapacitatea de a rezolva o problemă atunci când este individualizată; 4) menținerea unui sistem inadaptat realității. Dacă aplicăm aceste date la ceea ce se întâmplă în Republica Moldova, nu mai avem multe de adăugat, mai ales că știința prospectivă a devenit din ce în ce mai exactă. Inversarea trendului se poate face doar prin stabilitate politică și dezvoltare. În caz contrar, nu se va putea merge nici către Est și nici către Vest, ci către zona gri, care înseamnă transformarea Republicii Moldova într-un teren al nimănui (dominat totuși de câțiva oligarhi) sortit dispariției.
* Ştefan Popescu este doctor al Universității Paris 1 – Sorbona.
