De același autor
Aceasta este Belgia, o tara care a dat dovada, afirma ministrul francez al Finantelor, Michel Sapin, de « o anumita forma de naivitate » atunci cand venea vorba de comunitarizarea imigrantilor de confesiune musulmana, o bomba cu ceas ignorata de autoritati. Acestea erau absorbite de conflictul dintre flamanzi si valoni, conflict care a paralizat de multe ori din punct de vedere politic tara.
Nimeni insa nu se gandea sa puna Belgia alaturi de Franta sau Marea Britanie in privinta problemelor legate de prezenta unor imigranti musulmani care ar putea genera probleme securitare grave. Existau unele temeri legate de proportia crescanda a imigrantilor extraeuropeni pe teritoriul national dar numarul acestora (undeva intre 400 000 si 600 000 la 11,4 milioane de locuitori) nu era perceput drept invazie. Comunitatile musulmane belgiene erau alcatuite in marea majoritate din persoane provenite din zone moderate ale Islamului, Maroc si Turcia. Si totusi aceasta tara a fost lovita marti, 22 martie, de doua atentate care au facut 31 de morti si 270 de raniti. Acum vorbim de Belgia ca de o placa turnanta a islamului radical din Europa.
Prima problema a Belgiei este de ordin geografic. Tara se afla intre doua mari comunitati musulmane, cea franceza si cea olandeza, care comunica traversand teritoriul belgian. Pe teritoriul Belgiei se afla si principala capitala a Uniunii Europene, Bruxelles, un loc simbolic intrat in mod natural in atentia djihadistilor. Pe de alta parte, comunitatile musulmane din Belgia au suferit aceeasi mutatie ca si cele din Franta sau Marea Britanie : daca bunicii si parintii s-au integrat aproape perfect, tinerii prefera comunitarismul, delimitarea, ostilitatea fata de majoritate. La acest sentiment a contribuit, fara indoiala, si criza economica, o criza care a dus somajul in randul familiilor de confesiune musulmana la peste 25 % (de trei ori mai mult decat media nationala) si la 50 % in randul tinerilor. A aparut in mod natural un sentiment de excludere, de repli communautaire. Pe de alta parte, Belgia nu a facut exceptie de la o anumita politica occidentala, constanta de mai bine de 35 de ani, si care consta in a intretine relatii bune cu orice pret cu statele Golfului, indeosebi cu Arabia Saudita si Qatarul. Aceasta a facut ca autoritatile belgiene sa accepte finantarile saudite pentru comunitatile musulmane prezente pe teritoriul national si prezenta formatorilor wahabisti pentru imami. Masurile antiteroriste din ultimul timp au adus un element suplimentar : retelele islamiste nemaiputandu-se mentine la Londra si la Paris si-au gasit refugiu pe teritoriul belgian.
Prezenta unor teroristi de cetatenie belgiana in organizarea atentatelor de la Paris, din noiembrie anul trecut, a aratat in mod clar legatura dintre celulele islamiste belgiene si cele franceze. Distrugerea unei celulei islamiste responsabila de atentatele din 22 martie nu va rezolva problema. In fata unor masuri securitare suplimentare, retele teroriste isi vor muta baza in alta tara, in Italia, Olanda sau chiar in alte parti ale Uniunii. Alaturi de intarirea cooperarii in materie de securitate intre tarile UE, este nevoie de masuri sociale care sa inlature sentimentul excluziunii in randul tinerilor proveniti din familii magrebiene sau cu origini in Orientul Mijlociu si Apropiat. Mai este nevoie de un dialog cu reprezentantii religiosi si laici ai musulmanilor din Uniunea Europeana, apararea valorilor democratice si pastrarea unui climat de securitate neputand fi lasate doar pe umerii majoritatilor autohtone. Sunt 16 milioane de cetateni europeni de confesiune musulmana iar numarul lor este in crestere, in plus aceste comunitati sunt transnationale. In sfarsit, este nevoie de gasirea cat mai rapida a unei solutii in Libia, Siria, Irak si in statele saheliene, solutie care sa duca la pacificare si la reconstructie economica. Fara un raspuns global, nu ne ramane decat sa ne obisnuim cu atentate de genul celor de la Bruxelles. Nu vor fi fost ultimele.
