Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Lumea groazei
2016-03-29
12
Atentatele teroriste și discursurile extremiste se hrănesc reciproc, ca într-o spirală cretină și mortală în care noi, europenii care suportăm pe pielea (și mintea) noastră ambele ciume, nu suntem decât cantitatea inocentă și neglijabilă.

 

Rândurile acestea trebuiau să fie o analiză a dis­cursului eurofob al liderului Frontului Național din Franța, Marine Le Pen. O trecere în revistă a reacțiilor liderilor francezi la atentatul din Bruxelles, din 22 martie 2016. Mă pregăteam să scriu că aten­tatele din capitala Europei și a Belgiei, în această ordine precisă, au fost cele mai lașe și mai ipocrite posibile, toc­mai pentru că Bruxelles era un model de multiculturalitate și cosmopolitism, de to­le­ran­ță și înțelegere între etnii. Îmi plăcea să povestesc libertatea cu care vorbeam în limba ro­mâ­nă în Bruxelles, cu plăcere și fără teama de a primi în schimb priviri urâte sau chiar ad­monestări, cum se întâmplă în Paris. Bru­xelles reprezenta pentru mine libertatea de ex­presie. Un adevărat turn Babel.

 

Dar la nici o săptămână, duminică, 27 martie, un alt atentat terorist a avut loc la Lahore, în Pakistan, într-o zi de sărbătoare a Paștilor pen­tru catolici și protestanți, iar trezirea, ca și cuvintele noastre, nu mai sunt aceleași: 64 de morți și peste 200 de răniți. Femei și co­pii, care se aflau la intrarea într-un parc de atracții. Dincolo de radicalizarea discursului re­ligios, care a dus la aceste forme de crime – atentatele teroriste –, vorbim acum despre o radicalizare a fricii, o ra­di­ca­lizare a frecvenței atentatelor, dar și la o ra­di­ca­lizare a dis­cur­sului extremist al dreptei. Frica generează monștri, mon­ștri de prostie și de in­to­le­ran­ță, iar primele efecte ale aces­tor derapaje morale s-au vă­zut deja în weekend-ul care a trecut, în timpul marșului pro-pace de la Bruxelles. În Place de la Bourse, creștinii i-au respins pe musulmani, cei care și ei ie­și­seră în stradă pentru a-și exprima tris­tețea: pe bună dreptate, căci moartea nu se­ce­ră și nu ia pe nimeni în funcție de religie, iar cea se­mănată de teroriștii de la Bruxelles (dar și de la Paris, Madrid, Ankara, Lahore…) are cu siguranță și chipuri musulmane.

 

Din păcate, ceea ce se întâmplă – mă refer la fe­lul în care reacționăm – servește doar in­te­re­sele extremismelor. Marine Le Pen, lider al extremei drepte franceze, Frontul Național, a profitat (și folosesc acest cuvânt conștientă fiind că este un cuvânt dur) de atentatele de la Bruxelles, pentru a exprima, din Canada, unde se afla în vizită în 22 martie, dorința sa de „închidere imediată și definitivă a fron­tie­relor statelor din Uniunea Europeană. Plătim pentru ani de laxism și sentimente pozitive. Eram considerați ca fiind islamofobi de fie­ca­re dată când combăteam fundamentalismul is­lamic. Iată, acum suntem cu toții în pe­ri­col“. De a spune, foarte à la Casandra, „v-am zis eu, nu-i așa, cum e cu străinii ăștia pe ca­re îi primim la noi“. Ipocrit, din nou, un mesaj care scoate din ecuație principalul factor al promovării urii de rasă, de etnie: discursul ma­­nipulator, jignitor, instigator, mincinos. Acest discurs promovat întocmai de partide sau mișcări de genul Frontului Național. A spune acum că trăim aceste timpuri datorită sau din cauza radicalizării inclusiv a discursului pro­mo­vat de extreme ar putea fi reductor și ar pu­tea semăna a vânătoare de vrăjitoare. To­tuși, este evident un lucru: atentatele te­ro­ris­te și discursurile extremiste se hrănesc re­ci­proc, ca într-o spirală cretină și mortală în ca­re noi, europenii care suportăm pe pielea (și mintea) noastră ambele ciume, nu suntem decât cantitatea inocentă și neglijabilă. E ur­gent ca cineva să pună capăt nebuniei...

 

Și nu prin cuvinte mari. Poate că speranța nu e în discursul nihilist al unui Bernard Henri Lé­vy, care afirma, pe site-ul generalist www.francetvinfo.fr, că „tinerii care pleacă să facă ji­hadul doresc moartea. Nu toți oamenii iu­besc viața. Există un fel de pasiune, adeseori ascunsă în inima oamenilor, care este dra­gos­tea pentru dezastru“. Poate că speranța se află însă în cartea aceluiași filosof de stânga, L’esprit du judaïsme (Editura Grasset), pu­bli­cată în primăvara aceasta, din care reiese că „an­tisemitismul este o componentă fun­da­men­tală a islamismului radical, la fel ca și an­ti­creștinismul. Sper să ajungem să vedem apariția unei mari alianțe între creștini, evrei și musulmani moderați, pentru a construi o comunitate de destine în fața islamismului ra­dical“. Cu condiția ca, până la crearea acestei alianțe, să nu ajungem, noi, europenii, să ne pier­dem sufletul. Credința. „L’âme du mon­de“, sufletul lumii, cum îl numea filosoful Ré­gis Debray, în cartea sa Madame H. (Editura Galli­mard), apărută imediat după atentatele din Paris, din 13 noiembrie 2015, dar după o for­mulă hegeliană. Acest suflet imanent al lumii este acum pe cale să moară, nu doar din cauza atentatelor, ci mai ales din cauza fricii și a isteriei pe care acestea le lasă în ur­mă. Atunci când singurul efect generat ar tre­bui să fie doliul. Doliul și speranța. Cea mai bu­nă modalitate de a răspunde celor care au co­mandat aceste atacuri teroriste nu este să ne măcelărim între noi, cu ocazia marșurilor pentru pace, ci să continuăm să mergem la Bruxelles. La Paris. La Madrid...

 

* Iulia Badea-Guéritée este jurnalist la Courrier International, Paris.

TAGS : Iulia Badea-Gueritee Lumea groazei Bruxelles Frontului Național din Franța
Comentarii
ionel 2016-03-30
exemplu de paralogie frantuzeasca : titlu dintr-un ziar frantuzesc "pourauoi la Belgique gere aussi mal la fracture sociale?"...?!!!....Ce vrea sa zica?...Acelasi cuvant "fractura sociala" e folosit cand sindicatele frantuzesti comuniste acuza bogatii, capitalismul sau China/Romania ca le reduc salariile si iau locurile de munca, delocalizand fabrici! Suntem oare in aceeasi situatie? Nu mai exista termeni conceptuali de a gandi realitatea : cand nu se mai poate numi ceva, mai devreme sau mai tarziu nu se mai poate gandi, desi frustrarile oamenilor exista si trebuie sa isi gaseasca o supapa. Cand ai doua populatii, una veche, titulara a natiunii, a culturii, a locului, si una noua, cu o civilizatie si religie si etnie diferita, care nu vrea in majoritatea ei sa se integreze, sa renunte la religia si cultura sa si care - chiar daca initial a fost adusa acolo de belgieni pentru forta de munca ieftina in perioada de glorie a cresterii economice de dupa deolonizare - acuma creste neincetat ca urmare a natalitatii, reunificarilor familiale si a puhoiului uman care acum se revarsa necontrolat asupra Europei dar care ramane separata si vrea sa ramana separata, de asta nici nu prea lucreaza legal tinerii musulmani etc, in fine cum poti numi asta doar o "fractura sociala"? Nu mai e vechea chestiune de minoritati aici, adica tot de oameni ai locului, dar in minoritate da, e o noua populatie cu o noua civilizatie si mod de gandire : se mai pooate gandi situatia asta? se mai poate gandi un bine comun? in cadrul unei tari, a natiunii, ca asta e cadrul social-politic, si in sfarsit in al doilea rand la scara europeana a continentului? Cuvintele nu mai au sens, franceza a devenit limba irationalului!
Vasile Popa 2016-03-30
„...an­tisemitismul este o componentă fun­da­men­tală a islamismului radical, la fel ca și an­ti­creștinismul". Dar oare de ce? Antisemitismul islamic exista pentru ca evreii din Israel au luat cu forta pamant de la palestinieni, iar ceilalti evreii ii sprijina. Nu toti, evident.

Sunt evrei care demasca abuzurile autoritatilor israeliene, ca de exemplu organizatia pentru drepturi umanitare B'Tselem. Si evident, evreii categorisiti ca "self-hating", adica cei care se "autourasc", un termen inventat pentru cei care spun adevaruri incomode. Se spera ca prin insultarea acestora, sa fie redusi la tacere fara alte argumente, iar oamenii de rand sa nu ii asculte, pentru ceva nu este in regula cu ei daca se autourasc, nu-i asa? Norman Finkelstein este unul dintre cei mai proeminenti evrei care se "autourasc".

Cum se poate creearea unei "alianțe între creștini, evrei și musulmani moderați, pentru a construi o comunitate de destine în fața islamismului ra­dical“? Este un exemplu clasic de lipsa de onestitate prin omisiune. Numai islamismul este radical? Pentru o asemenea alianta, islamicii moderati ar trebui sa considere furtul, crima, minciuna si umilinta ca firesti, ba chiar binevenite.

As prefera ca autorii Revistei 22 sa ne spuna ce gandesc ei, nu sa reproduca fara spirit critic ce afirma alti autori, unii cu puternice conflicte de interese.
Vasile Popa 2016-04-02
@ Svejk

Multumesc pentru lectioara de istorie, dar nu convingeti. Tocmai pentru ca pretindeti ca nu stiti ca esenta conflictului este confiscarea pamantului palestinian pentru beneficiul evreilor. Nici vorba de terenurile cumparate de evrei inainte de razboi. Aceasta confiscare se face chiar si astazi sub supravegherea lui Netanyahu, in ciuda legislatiei internationale. Iar cand Netanyahu ii indeamna pe evrei sa plece din Europa in Israel, nu dovedeste decat cat de cinic exploateaza actele teroriste sin Europa.

Daca dumneavoastra, in locul arabilor, a-ti fi fost dispus sa cedati din pamantul propriu pentru venirea unor straini ostili, nu puteti cere altora sa faca acelasi lucru. Este foarte usor sa fii generos cu proprietatea altuia, nu-i asa?

Imi este greu sa citesc o carte or lectioara de istorie in care adevarurile se spun cu jumatate de gura, sperand ca nimeni nu baga de seama pacaleala.
Josef Svejk 2016-03-31
Faci ce faci si iar ne dovedesti ca nu prea ti-a placut cartea... Hai sa-ti ofer o lectie concisa de istorie a regiunii. Ar fi mai bine sa citesti tu singur, dar ma indoiesc ca o vei face.

Evreii nu au luat pamant cu forta de la palestinieni ci l-au cumparat. Organizatiile sioniste au cumparat timp de decenii pamant pe teritoriul de azi al Israelului, de pe vremea Imperiului Otoman si apoi a mandaului britanic, ca sa infiinteze exploatatii agricole pentru imigrantii evrei din Europa. Dupa ce arabii au vandut suprafete imense de pamant sionistilor binisor peste pretul pietei contra ani cheata, au inceptut sa se razgandeasca si-l voiau inapoi gratis. Principalul motiv era acela ca fermele evreiesti aplicand metode agricole moderne din Europa si America le ruinau pe cele arabe ce practicau o agricultura rudimentara si ineficienta. Intre 1936 si 1939 arabii au declansat o revolta violenta impotriva administratiei britanice a tarii pentru a obitne alungare evreilor din tara. Revolta a fost inabustia cu mari dificultati de autoritatile britanice. Tot atunci arabii au lansat primele masacre impotriva evreilor, ceea ce a dus la aparitia terorismului evreiesc (Irgun, Haganah, Grupul Stern, etc.).

Satui de razboi si de terorismele evreiesc si arab, britancii decid abandonarea Palestinei in 1946-1947. Putin inainte de incheierea mandatului britanic asupra Palestinei, in 1947, ONU a decis partajarea fostului protectorat britanic in doua state: Unul arab si altul evreiesc. Evreii si-au proclamat statul lor in ziua incheierii mandatului britanic. Arabii nu si-au proclamant nici un fel de stat. Insa cele 5 tari arabe vecine Palestinei (Egipt, Iordania, Siria, Liban si Irak) + arabii din Palestina au atacat statul Israel din prima zi a existentei sale in mai 1948. In mod surprinzator armatele arabe dotate cu artilerie, tancuri si avioane sunt pur si simplu pulverizate de gruparile paramilitate evreiesti dotate cu armament usor cumparat de prin bazaruri, fara blindate si cu piese de artilerie artizanale. Principalul motiv al infrangerii arabe fiind fudulia, orgoliile sefilor militari, coruptia, lipsa de coordonare si minciuna institutionalizta la toate nivelele.

In urma razboiului evreii ocupa o parte din teritorile ce se cuveneau statului arab prin partajarea din 1947. Cele 5 state arabe infrante semneaza o incetare a focului cu Israelul in 1949. Ele raman insa de jure in stare de razboi cu Israelul si refuza sa-i recunoasca dreptul la existenta. Motto-ul arab era (si a mai ramas valabl si azi pentru Hamas, Hezbollah si Siria): „Toți evreii ce scapă nesugrumați, vor fi înecați în Mediterana”.

Arabii o mai iau pe cocoasa in 1956, 1967, 1973 și 1982. Dupa fiecare din aceste razboiae Iraelul ofera „pace contra teritorii”. Adica restituirea teritoriilor ocupate in schimbul unui tratat de pace si a recunoasterii legitimitatii statului Israel.

Dupa infrangerea din 1973, Egiptul incepe tratative de pace epuizat de infrangeri si umilinte, dupa ce pierduse peninsula Sinai in 1967 iar apoi la sfarsitul razboiului din 1973 evreii mai cuceresc si malul african al canalului Suez oprindu-se din inaintarea spre Cairo doar la amenintarile americanilor. In 1979 Egiptul semneaza un tratat de pace cu Israelul si reprimeste toate teritorile ocupate pana in 1981, comform planului de pace. In 1994 exempul Egiptului este urmat si de Iordania care semneaza si ea un tratat de pace cu Israelul. Restul tarilor arabe (inclusiiv arabii palestinieni) sunt tehnic in stare de razboi cu statul Israel.
Josef Svejk 2016-03-30
Iată în acest articol un nou exemplu de negare autistă a realității. E deja plictisitor și dezgustător, prin lipsa de imaginație și platitudinea acelorași nonsesnsuri repetate cu o stăruință demnă de o cauză mai bună. Trăim din nou vremurile în care benevolența senilă a lui Chamberlain și Daladier deshidea larg porțile infernului.

Incapacitatea structurală a „elitei” politice europene de a înțelege și respecta aspirațiile si temerile sale împinge omul de pe stradă spre o alegere imposibilă între fascismul neaoș și islamo-fascism. Faptul că indiferent cine învinge, apostolii progreismului, ai noi limbi de lemn numită „corectitudine politică” și ai multiculturalismului vor fi oricum stârpiți de furtuna ce pare acum inevitabilă nu cred că încălzește pe nimeni.

Nu e oare mai simplu ca dezastrul să fie evitat? Încă nu e prea târziu... Tot ce trebuie făcut e restabilirea libertății cuvântului, un strop de bun simț și restabilirea domniei legii. Este oare așa de greu?! Este apocalipsa Europei de preferat acestora?!
Vasile Poapa 2016-04-01
@ Svejk

Iar deviem. Imi cer scuze daca va enerveaza cunostintele mele, poate gresite. Chiar daca Spitfire era conceput in 1936, productia sa a intampinat o mare opozitie birocratica si nu a fost fabricat un numar suficient pentru a apara Marea Britanie. A cita un an sau altul nu are valoare intr-o realitate fluida in care evenimentele se desfasoara pe perioade.

Daca Spitfire ori Me-109 fost mai bun este o discutie de 1000 de pagini, nu o facem aici, dar Me-109 avea un avantaj de cel putin un an. De ex., Me-109 avea injectie fata de Spitfire care avea carburator si nu putea manevra in picaj decat cu fundul in sus, ceea ce era un mare inconvenient. In orice caz, cu toate atuurile britanice, reteaua radar care a fost desfasurata deabia in 1940, lupta pe teritoriul propriu, germanii aveau combustibil doar pentru 15 minute de lupta, comandamentul aerian britanic a fost la un pas de colaps inainte de incheierea luptelor aeriene. Avioanele erau canibalizate la extrem, pilotii epuizati si putin a lipsit ca germanii sa invinga.

Ceea ce Churchill nu a mentionat in memoriile sale triumfante este ca Hitler detesta razboiul impotriva Marii Britanii. Nici macar nu vroia sa discute cu ofiterii despre cum sa ii invinga pe britanici, dupa marturisirea lui Adolf Galland. Asta pentru ca el avea o admiratie pentru Imperiul Britanic si ii considera pe britanici ca pe un aliat.

Aici cel putin vointa liderului a avut un rol determinant. Ca si timpul de care a tras Chamberlain. Parerea mea.
Josef Svejk 2016-03-31
@ Vasile Popa

Ce ar fi sa pui un pic mana pe o carte ca sa eviti aberatiile ridicole?

Spitfire era in fabricatie din 1936. Prima varianta de vantor german Me-109 capabila sa se confrunte cu Spitfire si Hurricane apare abia in 1939 (Me109 E).

Chamberlain si Daladier au cedat in fata lui Hitler in 1938 cand acesta juca la cacealma. Statul major german punea la cale o lovitura de stat impotriva lui Hitler realizand ca daca Germania intra in razboi atunci ar fi fost zdrobita rapid. Victoria diplomatica neasteptata a lui Hitler impotriva celor doi idioti nevolnici (Chamberlain & Daladier) a oprit lovitura de stat.

Prin acordul de la Munchen din 1938 Hitler obtine regiunea sudeta din Cehoslovacia unde erau practic toate lucrarile de fortificatii ale armatei cehoslovace, ceea ce-i permie ocuparea intregii tari in martie 1939. Hitler pune astfel mana pe cee ce Churchill numeste indreptatit in memoriile sale primul arsenal al Europei (uzinele Skoda). In 1939-1940 Hitler a cucerit Europa avand peste 50% din efectivele diviziilor sale blindate compuse din tancuri cehesti LT-3 & LT-38...
Vasile Popa 2016-03-30
Pentru Svejk: stiu ca e pe langa subiect, dar l-ati insultat pe Chamberlain.

Fara Chamberlain, Hitler ar fi castigat razboiul detasat. De ce? Pentru ca Chamberlain a tras de timp. Timp in care a fost finalizata constructia avionului Spitfire. Fara de care Anglia ar fi fost o colonie germana inainte ca America nu ar fi avut timp sa intre in razboi. Fara Marea Britanie nu ar fi existat D-Day. V-ai gandit la asta?
Vasile Popa 2016-03-30
Pentru Svejk: stiu ca e pe langa subiect, dar l-ati insultat pe Chamberlain.

Fara Chamberlain, Hitler ar fi castigat razboiul detasat. De ce? Pentru ca Chamberlain a tras de timp. Timp in care a fost finalizata constructia avionului Spitfire. Fara de care Anglia ar fi fost o colonie germana inainte ca America nu ar fi avut timp sa intre in razboi. Fara Marea Britanie nu ar fi existat D-Day. V-ai gandit la asta?
ionel 2016-03-29
Franta e o aberatie, nu mai preluati cuvintele fara sens de-acolo! Currier international e o porcarie de revista, poncife sovinist-marxiste frantuzesti, antiamericanism si banalitati din astea cliseu. Nici daca m-ai lovi in cap nu as putea sa inteleg toate expresiile lor verbale care nu zic nimic, repetiile de cuvinte goale, dar incarcate antigandire marxista. Nu exista nicaieri in Occident o clasa politica mai corupta, mai pline de conflicte de interese, mai gerontocratica, si o intelectualitate dusa cu pluta, care nu se uita niciodata la o statistica, la o cifra, la un fapt, la un evenimen, ci debiteaza intr-un intr-un discours paralele : republica, valori, integrare... E de-ajuns ca e un batut in cap aberant Gica-contra importiva lui insusi in Romania, ce-i drept muult mai batut in cap, de tipul Costi Rogozanu, nu mai trebuie s amia importam si alti frantuziti!
profesoru 2016-03-29
"Atunci când singurul efect generat ar tre­bui să fie doliul." Chiar vorbiţi serios? Efectul atentatelor ar trebui să fie întărirea măsurilor de securitate. Altfel, doliul va deveni o stare permanentă.
Crina 2016-03-29
Vorbeste serios, se vrea a fi "analiza"... daca si asta se numeste analiza, vai si amar de aceasta revista22! Absolut jenant!
Total 12 comments.
Recomandari
3278
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22