Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Despre criza Occidentului şi ura de sine
Cristian Patrasconiu - - - -
2016-04-12
Cultura
0

IAN BURUMA, AVISHAI MARGALIT - Occidentalismul. Războiul împotriva Occidentului O scurtă istorie a urii faţă de Vest (Editura Humanitas, 2016)

 

Occidentalismul „este portretul dezumanizant pe care i-l fac Vestului adversarii lui“ – aceasta este, într-o frază simplă, tema ma­joră a cărţii Occidentalismul. Războiul îm­po­triva Occidentului. O scurtă is­­torie a urii faţă de Vest, pu­blicat foarte de curând şi în ediţie românească, sub sem­nătura lui Ian Buruma şi Avi­şai Margalit.

 

Ian Buruma este unul dintre cei mai cunoscuţi, mai res­pec­taţi şi mai influenţi in­te­lec­tu­ali europeni. Istoric, ese­ist, dar şi competent cu­nos­cător al Chinei şi Japoniei, Bu­ruma – născut în Olanda, locuind de mai mult timp în SUA – scrie la marile publicaţii ale lumii oc­ci­dentale şi scoate cărţi de istorie cu mare im­pact. Al doilea autor al cărţii, Avi­şai Margalit, un eseist redutabil, predă la Universitatea Ebrai­că din Ierusalim şi este mem­bru al Cen­trului pentru Studierea Raţio­nalităţii de pe lângă această prestigioasă uni­versitate.

 

Aşadar, un superstar al Republicii Literelor şi un expert în studierea raţionalităţii dau o car­te în care, de pe poziţii perfect raţionale, sunt analizate „setul de prejudecăţi şi rădăcinile raţionale“ ale occidentalismului – ura com­ple­xă, care nu ţine de anumite graniţe în mod absolut, faţă de Occident. Demersul lor edi­to­ri­al vizează, explicit şi în mod esenţial, o di­men­siune de înţelegere a acestei pro­ble­ma­tici (cât se poate de reale şi, în acelaşi timp, tot mai presantă prin realitatea pe care o pro­duce!) – pentru că, spun cei doi autori, „a în­ţelege nu înseamnă a scuza, aşa cum a ier­ta nu în­seamnă a uita, dar, dacă nu îi înţelegem pe cei ca­re urăsc Occidentul, nu avem nicio speranţă de a-i opri să distrugă ome­ni­rea“.

http://revista22.ro/files/news/manset/default/carte-patrasconiu123s.jpg

Studiul nu stă, în mod fun­da­mental, pe un narativ is­to­ric-cronologic şi nici pe o struc­tură care să discute cu pre­că­dere despre anumite regiuni. Excursul de sinteză al celor doi explorează ele­mentele nodale ale ceea ce, aşa cum me­morabil formulează au­to­rii, alcătuiesc „lanţul ostilităţii“. Şi anume: „os­tilitate faţă de Ma­rele Oraş, cu imaginea sa de loc cosmopolit, fără rădăcini, arogant, la­com, decandent şi frivol; faţă de gândirea Oc­cidentului, ma­ni­festată prin ştiinţă şi raţiune; faţă de bur­ghezul aşezat, a cărui existenţă este antiteza eroului gata de sacrificiu; şi faţă de ne­cre­dincios, care trebuie zdrobit pentru a face loc unei lumi a credinţei pure“.

 

Încă un citat, exemplar în diagnosticul pe ca­re îl pune şi care poate fi şi o invitaţie la re­flecţie prelungită: „aversiunea sau chiar ura faţă de Occident nu sunt probleme grave în si­ne. Occidentalismul devine periculos abia când este cuplat la puterea politică. Atunci când sursa puterii politice este şi unica sursă de adevăr, avem de-a face cu o dictatură. Iar când ideologia dictaturii este ura faţă de Occident, ideile devin mortale“.

 

Cartea celor doi este, trăgând linia, una ne­ce­sară. Mai mult: necesară şi consistentă. Con­sistentă: pentru că „ipoteza de cercetare“ pe care lucrează cei doi istorici este admirabil ar­gumentată în cele patru mari direcţii în care se „forjează“. Necesară: fiindcă, ne-o spun chiar cei doi, nu este puţin lucru să înţelegi resorturile de adâncime ale unei probleme reale şi cu o miză imensă, astăzi. Aş adăuga şi amănuntul că Occidentalismul. Războiul îm­potriva Occidentului. O scurtă istorie a urii fa­ţă de Vest este o carte cu atât mai necesară, cu cât, în Vest, în „Occident“ aşa-zicând, în main­strem există serioase dificultăţi de a accepta că miza acestei cărţi – miză dureros de reală, cum spuneam – este şi una gravă, una care semnalează ceva cu un potenţial ex­trem de periculos cu privire la civilizaţia oc­cidentală.

 

Numai un exemplu să dau, pe scurt: plecând pe urmele acestei cărţi după lectura ei şi în­cercând să documentez cât de cât recepţia sa imediată în presa de limbă engleză, am dat destul de repede peste o cronică de în­tâm­pinare publicată în The Guardian al cărei final m-a nedumerit serios. Aceasta sună apro­xi­ma­tiv aşa: „Această carte – în felul său, po­le­mică, plină de temeri şi de ipoteze ne­ex­pri­mate – este un produs al orgoliului occidental şi al paranoiei. Din păcate, ea mai mult as­cun­de decât luminează“. Or, la cât de lim­pede este scrisă această carte şi la cât de răs­picat şi dur „vorbeşte“ realitatea la zi cu pr­i­vire la ura împotriva Occidentului, este de-a dreptul bizar să scrii în acest fel şi să acuzi de orbire pe cineva care vede aşa de clar.

 

Fără să fie o consolare – dimpotrivă! –, pot să speculez şi să spun că reacţii de felul celor contabilizate în The Guardian (publicaţie la ca­re, à propos, se reduce, destul de des din pă­cate, la noi ceea ce este desemnat prin for­mu­la „presă internaţională“) adâncesc fe­no­menul, din interior de data aceasta, într-o ex­trem de periculoasă spirală a urii. De data aceasta – Otto Weininger a scris strălucit acum un secol şi mai bine despre aceasta, cu trimitere la Imperiul Austro-Ungar –, a urii de si­ne. Ea însăşi o specie redutabilă a „occi­den­talismului“, în înţelesul său secund, cu care lu­crează această carte; negativ, în fond!

TAGS : Cristian Patrasconiu IAN BURUMA AVISHAI MARGALIT Editura Humanitas
Mai multe din Cultura
Comentarii
Total 0 comments.
1579
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22