De același autor
Prin tradiţie, anii electorali sunt încărcaţi cu tensiuni, emoţii şi pasiuni care sfidează logica economică. Nici 2016 n-a făcut excepţie, ba mai mult, a fost acompaniat de o serie de asalturi asupra bugetelor statului încă din 2015. Majorarea salariilor a fost marea problemă a acestei prime jumătăţi de an, gest care, finalizat prin ordonanță de urgență, nu a dat satisfacţia aşteptată de bugetari şi a lăsat un gol în finanţele anului viitor. Era însă o majorare obligatorie, deoarece succesiunea de măriri ale salariului minim a creat discrepanţe între diversele categorii salariale, mulţi trezindu-se brusc cu venituri la nivelul minim.
A apărut însă un zvon care gâdilă urechile electoratului: guvernul ar ticlui o scădere a salariilor demnitarilor. Vom vedea dacă mişcarea va prinde viaţă, însă, chiar şi la nivel de zvon, ideea are o încărcătură alarmantă. Asta înseamnă că guvernul este serios îngrijorat în privinţa capacităţii bugetului de a rezista unui deficit mai mare de 3% din economie. În cazul în care deficitul bugetar ar derapa, nu s-ar pune exclusiv problema procedurii de deficit excesiv, cu penalizările ei cu tot. Pericolul este mult mai mare şi poate fi declanşat de riscurile externe, care ar provoca pierderi pe multiple panuri. Un pericol major se poate materializa peste zece zile, când vom şti rezultatul referendumului britanic privind rămânerea ţării în Uniunea Europeană. Fără a dramatiza, trebuie totuşi să ne alertăm. În cazul unui Brexit, adică a unei ieşiri a Marii Britanii din UE, va trebui să rezistăm unor şocuri. Prima victimă ar putea fi leul, care ar trebui să facă față unui val de ieşiri de valută din ţară. Va fi însă un şoc temporar, consideră Dan Bucşa, economistul UniCredit pentru ţările emergente. Britanicii nu sunt mari investitori în titlurile de stat româneşti, ca atare, randamentele acestora şi costurile asociate împrumuturilor statului român nu ar fi prea afectate. Totuşi, un eventual Brexit ar pune presiune asupra românilor care lucrează în Marea Britanie şi care trimit acasă peste o jumătate de miliard de euro în fiecare an, potrivit estimărilor lui Dumitru Dulgheru, economist al Băncii Comerciale Române (BCR). În prezent, în jur de 170.000 de români locuiesc în Marea Britanie, iar 85% din aceştia aveau asigurări, deci un loc de muncă. În cazul unui Brexit, ei fie s-ar întoarce acasă, fie ar trebui să-şi caute un loc de muncă într-o altă ţară europeană. În esenţă, dispariţia unui flux de valută trimis de românii care lucrează în ţară, echivalent cam cu 0,3% din PIB, ar pune probleme deficitului de cont curent, transferând asupra leului o presiune suplimentară.
Un alt canal sensibil la un eventual Brexit este cel al exporturilor, deoarece Marea Britanie este una dintre puţinele ţări cu care avem un excedent al comerţului exterior, adică unde valuta încasată pe exporturi este mai consistentă decât cea plătită pe importuri. Marea Britanie absoarbe aproape o treime (29,2%) din exporturile României de mașini și unelte şi peste 16% din exporturile de autoturisme, a evaluat Dan Bucşa. Totuşi, adaugă Bucşa, excedentul comercial cu Marea Britanie este relativ modest, nu are o amplitudine semnificativă. Investiţiile străine ale Angliei sunt de 1,5 miliarde de euro, cam 2,5% din totalul investiţiilor străine din România. Se pare însă că aproape două treimi (63%) din aceste investiţii sunt dirijate către industria prelucrătoare, ele susţinând deci exporturile. „Pare destul de probabil ca, odată ce Marea Britanie optează pentru ieșirea din Uniunea Europeană, să asistăm la vânzare de active și chiar de ieșirea din unele investiții economice. Magnitudinea cu care acestea se vor produce este dificil de stabilit acum, deoarece nu se cunosc condițiile și termenii în care Marea Britanie și-ar putea încheia relația cu Uniunea Europeană“, consideră economiştii de la BCR.
Un alt efect colateral al Brexit-ului se va observa în fondurile europene, care ar putea să sufere schimbări, în sensul reducerii acestora. Spre deosebire de Ungaria, Cehia sau Polonia, România nu a dovedit o capacitate extraordinară de absorbţie, mai ales că ar putea urma un raliu al ţărilor vecine în competiţia pentru banii rămaşi. Este deci de presupus că retragerea Marii Brianii ar putea fi urmată de o scădere a totalului fondurilor europene şi chiar de o recalibrare a programelor existente. În timp ce noi sperăm să obţinem banii europeni, alţii îi vor consuma.
Dacă se va materializa, Brexit-ul va pune presiune asupra economiei româneşti, caz în care un deficit bugetar de peste 3% ar stânjeni economia şi, mai mult ca sigur, ar impune majorări de taxe pentru a fi finanţat. Chiar şi în cazul rămânerii Angliei în UE, tensiunile externe şi-ar conserva temperatura ridicată. Oricum, oficialii sistemului american de bănci centrale, Federal Reserve, au amânat o ridicare a dobânzii de politică monetară după referendumul britanic. În clipa în care va creşte dobânda asociată dolarului, banii investitorilor se vor retrage spre ceea ce piaţa financiară numeşte „adăpost sigur“, adică spre piaţa americană. În orice caz, toate monedele din regiune, inclusiv leul, vor fi supuse unor presiuni de devalorizare.
În esenţă, România ar trebui să-şi stăpânească ispitele populiste şi să se pregătească, lucid, serios şi inteligent, pentru a rezista în faţa valurilor succesive de pericole care pândesc economiile lumii. Până la urmă, un leu slab şterge cu buretele avantajele oricărei majorări de salarii făcute sub presiunea emoţiilor electorale.
