Revolta tehnocraților contra tiraniei parlamentare

Ministrul Fondurilor Europene, Cristian Ghinea, are dreptate: Guvernul Cioloș a tăcut prea mult și nu a făcut publice nenorocirile în­tre­prinse de Ponta și acoliții săi, crezând că în acest fel își cumpără cumva bunăvoința PSD. Pe de altă parte, a fost de la început sub­minat de componenta pe­sedistă a guvernului care, sub conducerea lui Vasile Dân­cu, exercită o influență con­si­de­rabilă în interiorul unui Exe­cutiv handicapat de propria componență. În fond, cât de eficient poți fi cu o mână le­gată la spate? In­ter­pretăm aver­tismentul lui Ghinea din scri­soa­rea adre­sa­tă lui Ponta în sensul că de-acum înainte lu­crurile se vor schimba la nivelul în­tre­gului guvern pentru că, altfel, am avea de-a face cu o tentativă futilă din partea lui Ghinea de a-l aduce pe Ponta în limitele bu­nu­lui simț și al decenței politice. Or, Ponta e de mult o cau­ză pierdută pentru bun-simț și de­cen­ță. Dar dacă guvernul își va schimba ati­tudinea față de PSD și de majoritatea pe care încă o are în parlament, de ce acum și în ce scop?

Primul și cel mai simplu motiv este că PSD nu va doborî guvernul până la alegeri. Liviu Dragnea a renunțat la ideea de moțiune de cenzură, mai degrabă de teamă să nu stâr­neas­că mânia alegătorilor înainte de alegeri de­cât de grija stabilității economice a țării, așa cum a declarat, dar este limpede că, dacă nu s-a întâmplat până acum, PSD nu va mai do­borî guvernul până la alegeri, ceea ce îi oferă Cabinetului Cioloș mai mult spațiu po­li­tic de manevră. Dar aceasta este numai su­pra­fața fenomenului. În profunzime, se în­tâm­plă lucruri mai interesante. Mai întâi, joi, la ie­șirea de la întâlnirea cu prim-ministrul, Liviu Dragnea nu ne-a spus absolut nimic des­pre conținutul discuțiilor, dar ne-a spus că PSD o vrea pe ministrul Raluca Prună de­misă. În vorbele lui Dragnea, citate de HotNews, „doamna (...) este preocupată de ti­ra­nia parlamentului. Din câte știu eu, parlamentul este pi­lonul fundamental al de­mo­crației. Or, dacă parlamentul a pus guvernul, parlamentul are și dreptul să voteze și să adopte hotărâri sau legi așa cum le dictează conștiința cetățenilor“. Ca să fie clar despre ce discutăm, în opinia domnului Dragnea, „con­știința cetățenilor“ le-a dictat parla­men­tarilor să dezincrimineze conflictul de interese în cazul parlamentarilor care și-au angajat rudele, pentru că despre acest vot s-a pro­nunțat ministrul Prună când a denunțat ti­rania parlamentară: „Regret votul de azi de de­zincriminare a conflictului de interese pen­tru parlamentari. Nu intru aici în discuţii de text. Astfel de discuţii, în mod regretabil, nu au avut loc nici în parlament, unde re­pre­zentantului guvernului nu i s-a dat cuvântul. Déjà vu? Am fost nu de mult somată să spun ce înţeleg prin restauraţie. Exact asta. Mai în­ţeleg, parafrazând, o tiranie parlamentară“. Dragnea, în loc să admită caracterul dis­cre­ționar și anti-stat de drept al votului privind conflictul de interese, face paradă populistă de „parlamentul ca pilon fundamental al de­mo­crației“ și cere demiterea ministrului Jus­ti­ției. Spre știința lui Dragnea, tema „tiraniei par­lamentare“ e legitimă încă de pe vremea gre­cilor, când s-a observat cum tirania ma­jo­ri­tății poate distruge o democrație și, în pe­rioada modernă, cel puțin de la războiul civil din Anglia, adică de pe la 1600. În vremurile noastre există o dezbatere aprinsă pe această temă în Brazilia, Kenya și... Uganda, unde par­la­mentarii fac exact ceea ce fac și ai noștri: își votează privilegii în disprețul legii și al „con­științei cetățenilor“. Pe de altă parte, PSD a votat pentru restrângerea abilității gu­ver­nului de a emite ordonanțe în domeniul justiției pe perioada vacanței parlamentare. O explicație ar putea fi teama parlamentarilor că guvernul va repara aberațiile votate în par­lament în ultima vreme, ceea ce ar duce la un război deschis între guvern și parlament. O explicație mai plauzibilă este că guvernul se pregătea să adopte o ordonanță privind îm­bunătățirea situației din penitenciare și a serviciului de probațiune care ar fi putut evita o cheltuială de 80 de milioane de euro, care ar putea deveni obligatorie în urma unei de­ci­zii a CEDO. În locul acestor măsuri guver­na­men­tale, PSD pare să prefere, din nou, ac­ti­varea legii amnistiei și grațierii pe care se­na­torul Șerban Nicolae tocmai a „repus-o în dis­cuție“. Totul, dacă am înțeles bine din de­clarațiile sale, pentru a-i scoate din închisoare pe Mencinicopschi, condamnat alături de Dan Voiculescu pentru privatizarea frauduloasă a ICA. Interesant este că Șerban Nicolae pre­tin­de în mod mincinos că „ceea ce se re­pro­șea­ză României [de către CEDO, n.n.] e legat de politica penală a statului român, care e re­pre­siv“. Ceea ce reproșează cu adevărat CEDO este că avem penitenciare execrabile, nu că suntem un stat represiv. Ordonanța Minis­te­ru­lui Justiției ar fi fost un pas spre rezolvarea acestor probleme. În schimb, pesediștii din parlament insistă pe amnistie colectivă.

Mai există și alte zone în care războiul gu­vern-parlament și mai ales guvern-PSD pare inevitabil. În răspunsul pe care i l-a dat lui Ghinea, Sebastian Ghiță a afirmat că are in­formații din interiorul ministerului despre așa-zisa incompetență a ministrului Fon­du­ri­lor Europene. Nu ne îndoim că are aceste in­formații, pentru că marea majoritate a func­țio­narilor din ministere sunt plasați acolo de PSD și guvernul a anunțat un program de de­birocratizare masiv. PSD va submina guvernul din interior, prin intermediul miilor de func­ționari pe care îi controlează.

Ministerul Fondurilor Europene va fi o țintă, pentru că schimbarea procedurilor înseamnă tă­ierea accesului preferențial la fonduri euro­pene pentru clienții de partid. O altă țintă este Ministerul Comunicațiilor, pentru că ad­mi­nistrează sistemul electronic de achiziții pu­blice și deja Ponta a atacat și aici. În sfârșit, ministerele Finanțelor și Muncii sunt în vizorul PSD, pentru că PSD s-a obișnuit încă de pe vre­mea Guvernului Tăriceanu să facă pomeni electorale pe banii altora și fără să își asume vreo responsabilitate politică.