UE - între imperativul competitivității și presiunea statului social

Din punct de vedere politic și economic, lumea tra­versează o perioadă de mare turbulență. Iar Europa, în special, se confruntă cu provocări multiple: mi­gra­ția, terorismul, agresiunea rusească din Ucraina și, nu în ultimul rând, criza grecească, care este departe de a fi rezolvată. Și, dincolo de asta, se discută tot mai des, chiar cu îngrijorare, despre capacitatea Europei de a rămâne competitivă, în plan economic, la nivel global.

La prima vedere, astfel de temeri par nefondate. Pe lista primelor 12 poziții din Indexul Global al Com­pe­ti­tivității din 2015 regăsim opt țări din Europa (El­veția, plus alte șapte din UE). Însă, la o privire mai atentă, vedem că toate sunt state din nordul Europei: Germania, Olanda, Suedia, Marea Britanie, Finlanda, Norvegia, Danemarca. Ceea ce evidențiază una dintre marile probleme ale vechiului continent: falia de com­petitivitate, de performanță economică, care desparte Nordul Europei de partea sa de Sud și cea de Est. Această ruptură stă, de altfel, și la originea crizei din zo­na euro, dincolo de maniera neglijentă, uneori ires­pon­sabilă de-a dreptul, în care guvernele din țările cu probleme au plonjat în deficite publice nesus­te­nabile. Dar chiar și pentru economiile europene com­petitive lucrurile nu sunt chiar roz. Nivelul ridicat al cheltuielilor sociale și de sănătate, în combinație cu presiunea deficitului demografic și al competiției ve­nite din zona cea mai dinamică a planetei, Asia de Sud-Est, anunță o perioadă dificilă în plan social și po­litic. Cu atât mai mult cu cât șomajul se menține pe continent la cote relativ ridicate, în jur de 10%.

În plus, în perioada următoare, Europa trebuie să fie capabilă să gestioneze tranziția către un alt model economic de producție și consum, așa-numitul con­text Industry 4.0. Sunt de așteptat schimbări dis­ruptive majore, unele deja vizibile, în zone de pro­ducție tradiționale. Un exemplu este industria auto, unul dintre marii contributori în PIB și în generarea locurilor de muncă. Vorbim acum deja de auto­tu­rismele electrice produse de Tesla sau de către com­panii ca Google sau Apple, toate de peste Ocean, la care nimeni nu s-ar fi gândit cu doar câțiva ani în urmă.

În acest context, liderii politici europeni încearcă să găsească răspunsurile adecvate. Câteva direcții sunt deja văzute ca priorități clare: consolidarea unei piețe digitale unice, promovarea investițiilor în segmente teh­nologice de vârf (Big Data, Cloud Computing, In­ternet of Things) și elaborarea unor instrumente și politici care să încurajeze inovarea și creativitatea prin intermediul start-up-urilor, în mare după mo­delul american simbolizat de Silicon Valley. În pa­ralel, se încearcă promovarea unor reforme struc­tu­rale care vizează în special piața muncii. Un lucru de­loc ușor, și asta se vede foarte bine în aceste zile în Franța, atunci când te confrunți cu legislații stufoase și rigide, cu mentalități adânc încetățenite și sin­di­cate extrem de influente.