De același autor
Învăţământul preuniversitar îşi va împrospăta cu siguranţă faţa dacă, graţie determinării ministrului Mircea Dumitru, concursul pentru ocuparea posturilor de directori de grădiniţe, şcoli, licee va fi finalizat. Aflat în plină desfăşurare, soarta lui se vede ameninţată exact de cei de sub pulpana cărora trebuie scoasă educaţia: politicienii. Prin vehemenţa reacţiilor venite dinspre PSD, se vede că demersul ministrului a încurcat multe interese.
De opt ani nu s-au mai organizat concursuri pentru directorii din preuniversitar. Aşa am ajuns să avem, peste tot în ţară, conduceri numite cu delegaţie de inspectoratele şcolare, cu mandate reînnoite an de an. Aşa am ajuns să ne jeluim că, în loc să primeze competenţa conducătorului de şcoală, e importantă relaţia cu partidul dominant pe plan local. Poate că în marile oraşe nu se mai practică, dar în cele mai mici sau la ţară un sfat de la directorul şcolii, considerat încă un personaj important, este luat în seamă... Câţi dintre părinţi nu îi înjură în schimb pe directorii pentru care strângerea fondului clasei e soluţia optimă de a face rost de bani pentru şcoală?
Acordul aproape unanim că trebuie făcut ceva a dispărut brusc în această toamnă, când Ministerul Educaţiei a anunţat că organizează, potrivit legii, concursul pentru ocuparea posturilor de director. A fixat un calendar şi, în premieră, a elaborat o metodologie de desfăşurare extrem de transparentă. Ministrul compară concursul cu bac-ul elevilor, incluzând aici şi camerele de supraveghere. Cu bune şi rele, metodologia reduce din vulnerabilităţile numirilor pe post şi ar putea da o stabilitate şcolilor. Dar, de unde era un consens general, acum ne regăsim în plin Caragiale: să facem concurs, dar nu chiar acum – ţipă PSD; să organizăm, dar să mai schimbăm întâi puţin legea şi, oricum, să îl facem mai uşor – se agită sindicatele.
PSD nu se limitează la declaraţii, ci recurge la acte care se lasă cu sesizări penale. Sub bagheta eternei Ecaterinei Andronescu, în Comisia de învăţământ din Senat se adoptă pe ascuns un amendament menit să blocheze iniţiativa ministerului. Liberalii i-au acuzat chiar pe pesedişti că au recurs la falsificarea unei semnături pentru a-şi trece amendamentul şi le-ar fi făcut o plângere la Parchet. Dacă acesta trece şi de plenul Senatului până în data de 12 octombrie (când se ţine prima probă), concursul s-ar amâna pentru vara lui 2017, când probabil alt guvern şi alt ministru s-ar ocupa de organizare. Concomitent, apar şi iniţiativele PSD mai puţin dure, dar cu o viziune foarte „democrată“: directorii să fie aleşi prin votul membrilor corpului profesoral al şcolii respective. O iniţiativă respinsă, de altfel, mai demult de ambele Camere.
Sindicatele contestă tocmai miza majoră asumată de ministrul Educaţiei - depolitizarea şcolilor. Ele reclamă că, prin prezenţa în comisiile de concurs a reprezentanţilor administraţiei locale (la paritate cu profesorii), reintră în joc factorul politic. Doar că această componenţă nu este inovaţia lui Mircea Dumitru, ci este prevăzută chiar de Legea educaţiei naţionale şi se traduce prin descentralizarea sistemului. Vrei ca eu, primărie sau consiliu local, să mă implic în bunul mers al şcolii? Atunci trebuie să-mi dai şi dreptul la decizie. E drept că presa locală abundă în acuzaţii reciproce între PSD şi PNL privind modul în care administraţiile şi-au desemnat reprezentanții în comisiile de concurs. Dar ministrul şi-a luat măsuri: totul este filmat şi arhivat.
În fine, cineva a atacat şi la Consiliul pentru Combaterea Discriminării metodologia de concurs, pe motiv că desfăşurarea acestuia discriminează pe criteriul rudeniei. Mircea Dumitru a anunţat ferm: concursul merge înainte, în ciuda numeroaselor şicane. Ministrul poate fi însă mulţumit: cu patru zile înainte de termenul final pentru înscrieri, aproape 7.000 de profesori îşi depuseseră dosarele (pentru aproximativ 9.000 de posturi de directori şi directori adjuncţi). Sigur nu va merge totul uns, sigur nu vom avea peste noapte mii de directori capabili în toată ţara. Este însă un pas important pentru un management independent şi mai profesionist.
Mircea Dumitru se pregăteşte să atace şi incompatibilităţile din învăţământul superior prin reintroducerea interdicţiei ca rectorii să aibă şi posturi politice sau de parlamentari. Nu poţi să le faci pe amândouă bine, influenţa politicului nu e în acord cu integritatea academică, ea nu lasă loc criticii şi spiritului obiectiv, susţine ministrul. Greu de contrazis, dacă ne raportăm doar la problema plagiatelor.
Ne amintim, desigur, că o asemenea restricţie a existat în Legea Funeriu, ceea ce a făcut ca ANI să constate starea de incompatibilitate pentru patru parlamentari-conducători de universităţi, printre care şi Andronescu, rector al Politehnicii din Bucureşti la acea dată. Andronescu s-a salvat de incompatibilitate şi de procesul de la Curtea Supremă dând o ordonanţă de urgenţă (despre care a spus că nu e în „interes propriu“) care a înlăturat incompatibilitatea rector-parlamentar. Şi aşa a rămas până azi.
Greu de imaginat că propunerea ministrului va avea vreo şansă să treacă în parlament. Rectorii se vor regăsi din plin pe listele partidelor în alegeri, pe motiv că ar fi nevoie de „profesionalizarea“ instituţiei. Fără teamă de penibil, Mihnea Costoiu sau Sorin Cîmpeanu invocă exemple celebre: Nicolae Iorga sau Titu Maiorescu au îmbinat ambele cariere. Dar nici ministrul nu se lasă. Chiar dacă gazdă la deschiderea anului universitar îi este rectorul Universităţii de Vest din Timişoara, invitat de PNL pe listele sale de parlamentari, reiterează aceeaşi idee. Bănuiesc că nu sunt puţini cei care vor răsufla uşuraţi la expirarea mandatului lui Dumitru.
