Înfrângere suportabilă pentru Viktor Orbán

Referendumul pe tema cotei obligatorii de mi­granți s-a încheiat cu o înfrângere juridică și o victorie politică pentru premierul maghiar Vik­tor Orbán. Pragul de participare nu a fost atins, dar opțiunea pentru „Nu“ – varianta susținută de guvern – a fost, totuși, clară. Acum, dom­nul Orbán se pregătește să înlăture efectele invalidării referendumului, propunând un amendament con­st­itu­țio­nal care să reflecte linia par­ti­dului său. În mod normal, ini­țiativa ar trebui înregistrată azi (luni, 10 octombrie), dar până la ora încheierii aces­tui text nu am obținut textul oficial; foarte pro­babil, însă, el va stipula că nicio decizie a UE nu va putea impune primirea de migranți, fă­ră aprobarea Legislativului de la Budapesta.

În mod normal, nu vor exista consecințe în pla­nul politicii europene. Sistemul cotelor obli­ga­torii de migranți nu poate fi resuscitat, în for­ma sa inițială. O cale de ieșire ar putea fi cre­area unui fond constituit din contribuții fi­nanciare obligatorii ale statelor membre, care să vină în sprijinul țărilor ce acceptă să găz­du­iască migranți – dar și o schemă de acest gen ar avea destule puncte slabe. Oricum, acest text nu-și propune explorarea soluțiilor de fond, mai ales că avem toate motivele să așteptăm cu emoție evoluțiile în relația UE-Turcia, după expirarea ultimatumului (aces­ta este termenul corect) lan­sat de Ankara în chestiunea vi­zelor pentru cetățenii turci.

Tocmai pentru că schema co­telor obligatorii s-a dovedit ne­­funcțională, riscul de con­ta­giu­ne reprezentat de re­fe­ren­dumul maghiar e re­dus. Pro­babil că în dezbaterile elec­torale din Olanda și Fran­ța, în prima parte a anului vii­tor, se vor face trimiteri la atitudinea elec­to­ra­tului ma­­ghiar, dar atât. Oricum, nu a fost un vot ex­pli­cit împotriva UE; poate că, în viitor, un­gurii ar putea fi confruntați cu o decizie de tip in/out, dar nu putem face dintr-un re­fe­ren­dum pe te­ma migrației un prolog pentru Hu-exit.

Pe plan intern, am putea vorbi de o victorie po­litică pentru premierul Orbán. Naționaliștii duri din Jobbik s-au văzut împinși în planul se­cund, iar opoziția moderată n-a reușit să se unească în jurul unei linii comune. Liberalii au recomandat varianta „Da“, iar formațiunea intitulată Politica poate fi diferită, afiliată gru­pu­lui Verzilor la nivel european, s-a declarat neutră; astfel s-a ratat consensul în favoarea boicotului propus de socialiști și de Coaliția Democratică a fostului premier Ferenc Gyur­csány. Oricum, niciuna dintre grupările opo­ziției nu a îndrăznit să interpreteze invalidarea referendumului drept un succes.

Epopeea referendumului a condus la o de­te­rio­rare a calității democrației în Ungaria, și așa problematică. Am asistat la un pas ho­tă­rât către modelul plebiscitar, în care voința populară este canalizată împotriva pârghiilor și contraponderilor constituționale, precum și a celor asociate apartenenței la Uniunea Eu­ro­peană. Pe această linie pot fi interpretate și dis­cursurile contra democrației liberale, atât de frecvente la Orbán și aliații săi. Apoi, chiar dacă nu au fost semnalate fraude, campania pre­mergătoare consultării ne-a oferit destule exemple de manipulare a agendei publice, de utilizare partizană a resurselor statului, de dis­curs oficial ce alunecă spre discriminare și ură. Spre meritul său, însă, „protodictatorul“ Or­bán nu a căzut pradă tentației de a mo­di­fi­ca regulile în timpul sau chiar după încheierea partidei, așa cum au făcut guvernanții români în anul 2012, la referendumul de demitere a președintelui.

În mod normal, intensitatea campaniei an­ti­mi­granți din Ungaria se va atenua în săptă­mâ­nile și lunile următoare, mai ales după amen­darea Constituției. Nefiind nevoie decât de votul parlamentului, este greu de crezut că FIDESZ va avea probleme, iar așteptatele cri­tici din partea UE sau a Comisiei de la Veneția vor fi respinse, la fel cum s-a întâmplat cu ce­le anterioare. Ar fi de așteptat ca premierul ma­ghiar să se întoarcă spre celelalte teme im­por­tante ale mesajului său, oarecum neglijate în ultima vreme. Pentru cineva care aspiră la po­ziția de lider politic și intelectual al renaș­te­rii Europei, dosarul migranților nu este sufi­ci­ent. Nu este suficient nici pentru a explica de­clinul dramatic al Ungariei în clasamentele eu­ro­pe­ne în domeniul democrației, cum ar fi ra­por­tul Freedom in the World 2016 sau, mai re­cent, ultimul studiu consacrat statelor post­co­mu­nis­te, Nations in Transit. Criticile din ex­te­rior nu vor modifica, probabil, calculele pre­mie­rului ma­ghiar înaintea scrutinului legislativ din 2018; cu totul altfel vor sta lucrurile dacă opo­ziția mo­derată va reuși să restabilească dia­logul cu alegătorii, învățând ceva din lecția am­ară a re­ferendumului din octombrie 2016.