Șantajul cu suspendarea președintelui și scenariile postelectorale

Duelul Iohannis-Dragnea este, în fond, vârful unui aisberg specific conflictului instituțional, caracteristic sistemului nostru semiprezidențial, între puterea prezidențială și cea parlamentară.

Alexandru Gussi 11.10.2016

De același autor

 

Reactivarea în plan politic partizan a func­ției prezidențiale a reanimat spectrul sus­pen­dării. Rar am avut o perioadă pre­elec­to­rală mai plină de evenimente, iar unul din­tre ele este această con­frun­tare între, pe de o par­te, șeful statului, care va ur­ma să nominalizeze un po­sibil prim-ministru, și, de cea­lal­tă parte, pre­ședintele par­ti­dului ultrafavorit să câștige o majoritate relativă în ur­ma parlamentarelor din de­cembrie. Vorbim despre o adevărată confruntare, pen­tru că termenii sunt ra­di­cali: președintele anunță implicit că nu-l va nominaliza pe Dragnea, de vreme ce nu va nominaliza un condamnat penal, iar aces­ta vorbește despre faptul că președintele ie­se din cadrul constituțional, spunând că re­petă modelul Băsescu și sugerând că și Io­hannis riscă să fie suspendat, eventual de­mis.

 

Meciul Iohannis-Dragnea îi întărește pe fie­care dintre actori în zona lui politică. În trecut, ambii au fost acuzați de lipsă de combativitate, acum cei doi reușesc o in­trare în campania electorală de pe poziții de dominare clară la nivelul PNL, res­pec­tiv al PSD. Dar interesul comun se oprește aici, pentru că, pe fond, credibilitatea fie­căruia în ochii celor din zona sa depinde de măsura în care este decisiv în formarea majorității parlamentare și a Guvernului României pentru un mandat care e te­o­retic de patru ani.

 

Dar ceea ce este, la prima vedere, un duel per­sonalizat Iohannis-Dragnea este, în fond, vârful unui aisberg specific conflictului ins­tituțional, caracteristic sistemului nos­tru se­miprezidențial, între pu­te­rea prezidențială și cea pa­rlamentară. Un conflict ca­­re izbucnește atunci când apare o majoritate par­la­mentară antiprezidențială. În cazul semi­pre­zi­den­ția­lis­mului francez, coabitările s-au dovedit relativ func­țio­nale, chiar dacă nu de do­rit. În cazul românesc, co­abitările au dus sis­te­ma­tic la declanșarea procedurii de demitere a șefului statului, în condițiile și cu re­zultatele pe care le știm. Faptul că PSD este ultrafavorit deschide perspectiva unei coabitări, iar activismul prezidențial ne anunță o coabitare conflictuală, deci și po­sibilitatea repetării secvenței suspendare-referendum de demitere.

 

Profesorul de drept constituțional Ioan Sta­nomir observa recent că „Suspendarea a încetat, odată cu precedentele din 2007 şi 2012, să mai fie un act excepțional“. Iar în condițiile legii actuale a referen­du­mu­lui, cu un prag de validare scăzut la 30% din corpul electoral, riscul demiterii devine mai palpabil. Înseamnă asta că șan­tajul lui Dragnea poate funcționa?

 

Răspunsul este pozitiv, dacă avem în ve­dere scenariul în care PSD plus ALDE pot forma majoritatea fără aliați. Dar spectrul suspendării ar fi marginal față de rea­li­ta­tea unei delegitimări a președintelui din cau­za înfrângerii politice prin PNL, dele­gi­timare și înfrângere comparabile cu cele de după parlamentarele din 2012, atunci când îi era politic imposibil președintelui în funcție să refuze propunerea USL. Pr­e­cedentul Băsescu este semnificativ, mai ales pentru că „președintele-jucător“ a contribuit decisiv la formarea a trei ma­jo­ri­tăți parlamentare, toate fiind în de­cem­brie, adică postelectorale: 2004, 2008, 2009. Toate trei au fost construcții fragile care s-au prăbușit mai devreme sau mai târziu, două astfel de prăbușiri au dus la suspendările din 2007 și 2012, iar una s-a în­cheiat cu prima moțiune de cenzură apro­bată, cea împotriva Guvernului Boc 1.

 

Lecția trecutului recent ne spune că preș­e­dintele devine decisiv, dacă dispune atât de o relegitimare electorală, cât și de o si­tuație în care fie nu există o majoritate par­lamentară clar constituită, fie aceasta este foarte fragilă. În actualul context, pri­ma condiție se poate realiza numai în ca­zul în care Iohannis va putea să adune ca voturi implicite în favoarea sa atât pe cele ale PNL, cât și pe cele ale USR. A doua con­diție este ca PSD și ALDE să aibă ne­vo­ie de aliați. În această situație, care, con­form majorității sondajelor actuale, defi­nește cel mai probabil scenariu, spectrul sus­pendării este în același timp potențial important și puțin plauzibil. Important, pentru că numai așa PSD poate fi sigur că se impune în fața președintelui. Puțin plau­zibil, pentru că este suficient să ne în­chi­puim cum ar arăta, intern și inter­na­țional, un prim-ministru numit în urma unei repetări a scenariului din 2012. În plus, acel prim-ministru ar trebui să fie nu­mit de un președinte interimar, să zi­cem de Tă­riceanu, iar referendumul de de­mi­tere ar fi primul gest al noului guvern, gest care ar avea destule șanse să fie un eșec.

 

Putem deci spune că instituția demiterii pre­ședintelui, deși banalizată consti­tu­țio­nal, este politic prea costisitoare în actua­lul context de fragilitate instituțională din România. Este deci de așteptat ca actorii po­litici să evite acest scenariu-limită. Al­ter­nativa ar fi în primul rând o coaliție pro­prezidențială în jurul PNL. Faptul că această coaliție ar fi inevitabil fragilă ar me­rita să fie analizat în altă parte. Dar nu­mai dacă această variantă este matematic imposibilă se va impune ideea vehiculată mai de mult a marii coaliții PSD-PNL, va­rian­ta de care nu se mai vorbește pentru că i-ar demobiliza atât pe actorii politici, cât și pe alegători. În schimb, spectrul sus­pen­dării este unul care poate fi mo­bi­li­za­tor, ceea ce îl și face politic util și utilizat.

 

Vestea bună este că în primul rând cei ca­re merg la vot sunt cei care vor determina care dintre scenariile de mai sus se va ma­terializa. Alegerile, totuși, contează.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22