Alegerile americane

Gabriela Adamesteanu 07.11.2004

De același autor

Ceea ce s-a petrecut intre timp nu infirma, dar nici nu sustine prognoza mea hazardata de saptamana trecuta, ca democratul Kerry va fi urmatorul presedinte al SUA. Dupa lectia din 2000, cand televiziunea CBS l-a anuntat prematur pe democratul Gore drept presedinte nou ales, pentru ca, la renumerotarea voturilor, Curtea Suprema sa il declare castigator pe republicanul Bush cu o diferenta de 537 de voturi, predictiile sunt prudente ori marcate de optiuni proprii.

Sustinatorii lui Bush

Sondaje ulterioare i-au acordat lui Bush cateva puncte in plus, care intra insa in marja de eroare. Cresterea bursei care, in momente de incertitudine, cade, a fost interpretata ca un semn ca Bush este resimtit drept castigator, pentru ca, dupa intrarea in Irak si Afganistan, actualului presedinte nu i se pot contesta puterea de decizie si consecventa, pe cand Kerry reprezinta necunoscutul (in plus, i s-a reprosat ca se contrazice in declaratii si spune ceea ce publicul ar vrea sa auda).
Harta voturilor Americii este in parte clarificata, cu teritoriul lui Kerry (coastele continentului) trasat in albastru, cel al lui Bush (mijlocul si sudul) in rosu si statele inca incerte (Florida, Pennsilvania, Ohio, Minnesota, Wisconsin, Iowa, Nevada, New Mexico, New Hampshire) fireste in alb. Teritoriile sunt inegale, in partea rosie, mult mai mare, a lui Bush sunt si zone mai slab populate, inclusiv desertul, in partea albastra, a lui Kerry, este intelighentia. Midwest-ul il sustine cu fervoare pe actualul presedinte, al carui discurs si comportament trimite spre imaginea traditionala a cowboy-ului, a americanului dur, familist si credincios bigot. Aici locuiesc cei care considera ca George Bush si-a indeplinit bine functia, desi 44% n-ar fi un procent de lauda pentru un presedinte in functie. Ei sunt de acord cu vanzarea nerestrictiva de arme (legea care, dupa atentatul contra lui Reagan, pusese unele oprelisti n-a mai fost reinnoita, dupa expirarea recenta). Desi zilnic creste cifra mortilor in Irak (inclusiv medievalele executii prin decapitare, exploatate la maximum ca scene de groaza si umilinta), se gasesc destui americani care sa-si piarda vremea cu pancarte agresive la poarta spitalelor unde se fac avorturi, asa cum am vazut acum cateva zile intr-un orasel mic ca Hudson: acestia il vor vota pe actualul presedinte.
Ostilitatea europeana fata de George Bush starneste deseori reactia inversa: au putut-o verifica ziaristii The Guardian care s-au adresat alegatorilor indecisi din statul Ohio (crucial la toate alegerile anterioare, cu cei 20 de electori ai sai). Cele mai blande raspunsuri ii indemnau pe englezi sa nu-si mai vanda suveranitatea la Bruxelles si Berlin si sa-si vada de insula lor prapadita, de unde bine au facut stramosii americanilor ca au plecat. Dar majoritatea locuitorilor din Ohio au trimis replici ireproductibile.
Sentimentul identitatii este foarte puternic in aceasta tara, singura din lume unde casele particulare arboreaza steagul national. Pe iarba, in fata caselor, si pe spatele masinilor, deasupra numarului, sunt deseori placute aratand sustinere pentru Bush-Chenney ori Kerry-Edwards, pentru reprezentantul zonei respective in Congres sau pentru armata americana in Irak. In acest continent in care s-au adunat toate etniile, toate rasele, toate continentele era nevoie de o idee unificatoare: este miraculos ca a fost gasita si ca ea functioneaza.
Nu e deci de mirare ca discutia despre securitatea Americii a constituit un ax central al campaniei lui Bush. Ideea libertatii pe care o aduce America in lume (misionarismul descoperit de francezi pana si in textele "parintilor fondatori" si numit pe sleau "nationalism american") s-a cuplat cu ideea religioasa. Libertatea nu vine din America, ci de la Dumnezeu, a tot repetat actualul presedinte in cursul campaniei sale, lasand astfel sa se inteleaga ca "exportul democratiei" prin puterea militara este o misiune divina, a americanilor sub conducerea sa. Nu-i usor de contracarat discursul lui Bush, atunci cand vorbeste despre primul ministru al Japoniei, colegul sau de alianta in razboiul din Irak, o tara acum model a continentului asiatic, pe care America nu doar a invins-o, ci a si ajutat-o sa se ridice la actualele standarde, politice si democratice. Germania este un similar exemplu. Fireste insa, nu a intrat in discursul sau si soarta japonezului recent decapitat. Pe ecranul uneia dintre televiziuni alerga si o stire despre o ostatica poloneza, supusa obisnuitului ritual de umilinta.

Alegeri preliminare, suspiciuni si contestatii

In multe state, alegerile s-au terminat inainte sa inceapa, pentru ca optiunile sunt clare. Calculul voturilor va fi complicat la nivel de continent, cu diferente de ore intre unele state. Procedura de vot e cu atat mai sofisticata, cu fiecare stat isi are regulile lui: in unele se voteaza electronic (ceea ce va pune probleme unora dintre alegatori si nu va permite o clara verificare), in altele cu buletine, masini mecanice, scanere optice etc.
Cu doua saptamani inainte de Election Day 2004, chiar votul efectiv a inceput in anumite state sau pentru anumite categorii (de pilda, absentii de la domiciliu care au cerut din vreme sa fie inregistrati in alta parte si isi asteapta buletinele ca sa le trimita apoi, votate, prin posta). Acesti votanti temporari trebuiau sa se inregistreze, cu numarul carnetului de conducere sau Social Security Number, urmand a fi verificati ulterior si a li se stabili valabilitatea votului - daca s-au inregistrat corect, daca nu se afla cumva si pe alte liste. Faptul ca unii dintre cei inscrisi nu primisera cu cateva zile inainte de 2 noiembrie buletinul de vot prin posta a permis acuzatii serioase din partea democratilor si a societatii civile. Judecatori federali, banuiti de democrati ca ar tine partea republicanilor, au respins un mare de numar de astfel de cereri de inregistrare, pe motiv ca n-au fost corect completate. (In Florida, doamna Hood, republicana numita in functie de guvernatorul Jeb Bush, fratele actualului presedinte, recomandase sa nu se ia in seama formularele in care solicitantii nu completasera o casuta referitoare la cetatenia americana, chiar daca in josul formularului facusera o declaratie in acest sens.)
Deja suspiciunile de frauda au fost urmate de acuzatii si de comentarii umilite: "parca America ar fi o tara din lumea a treia". Se aud si frazele clasice ale absenteistilor sau ale celor dispusi sa isi arunce votul, in semn de protest: "amandoi mint", "n-ai ce alege intre doua rele", "o sa il votez pe Nader, numai de-al dracului, chiar daca se pierde votul".
Ralph Nader, cel de al treilea candidat, care sustine stabilirea unui termen de retragere a trupelor americane din Irak si un sistem de taxe care sa nu mai favorizeze profitul marilor companii si al celor instariti, ci populatia cu venituri modeste, nu are insa alta sansa decat de a incurca alegerea lui Kerry.
Pentru ca in SUA nu exista doua tururi electorale.
Sunt de asteptat multe contestatii, si nu doar in Florida. Potrivit specialistilor electorali, in statele unde cursa prezidentiala este foarte stransa, votantii provizorii, temporari pot sa determine rezultatul alegerilor. America este o tara polarizata, in razboi si suporta cea mai mare tensiune electorala din ultimii 50 de ani; sau poate chiar din intreaga sa istorie, pentru ca importanta presedintelui a tot crescut. Razboiul s-a declansat dur pe teren juridic si mediatic, in paralel cu campaniile celor doi candidati; impreuna cu echipelor lor, ei bat aceleasi cateva state in care nu se stie rezultatul. Iata, de pilda, Florida: Hillary Clinton se afla acolo pe 23 octombrie, e urmata de Kerry pe 24, Gore vine odata cu el si sta si pe 25, cand si Clinton este acolo, ramanand pana pe 27, cand apare si Edwards. Nici echipa adversa nu se lasa mai prejos, presedintele Bush este pe 23 octombrie, fiicele lui, Jenna si Barbara, vin pe 25, apare si vicepresedintele Chenney pe 26 si 27 octombrie.
Unele articole din presa prezic repetarea situatiei din 2000: reclamatii din partea celor ce vor pierde, final la Curtea Suprema. Mandatul actualului presedinte Bush tine pana in ianuarie 2005.

Votul comunitatilor

In tribunale se aduc argumente si in legatura cu lipsa dreptului de vot al celor condamnati, care si-au ispasit intre timp pedeapsa. Pledoariile invoca discriminarea rasiala, in defavoarea negrilor si a hispanicilor, presupusi a fi votanti ai democratilor. Fostul presedinte Clinton, popular in comunitatea afro-americana (11% din totalul populatiei, acelasi procent ca si populatia araba din Franta), a facut de altfel campanie in ultima saptamana alaturi de Kerry. Kerry s-a adresat hispanicilor, catolici ca si el, pentru a contracara impactul religios puternic pe care il are actualul presedinte, Bush (protestant), asupra Americii, un continent mult mai religios decat Europa, cu credinciosi infocati din toate religiile. Credinta nu e doar apanajul conservatorilor republicani, Clinton si prima sa doamna, Hillary, au dovedit-o.
Kerry are sprijinul comunitatii arabe, dar inalti prelati catolici au declarat ca nu il vor vota pentru ca face parte din catolicii care admit avortul (free choice). Comunitatea evreiasca, de obicei votanta a democratilor in proportie de 90%, este fisurata acum: multi, poate majoritatea, il vor vota pe Bush, avand impresia ca razboiul in Irak protejeaza Israelul, cercurile intelectuale, universitare, mediatice sunt decis de partea lui Kerry.
Ma hazardez sa spun ceva si despre romanii americani. Am impresia ca cei mai multi il vor vota pe Bush, care corespunde conservatorismului traditional romanesc; autoritarismul actualului presedinte nu constituie un repros, dimpotriva (fireste, nu e si parerea mea). Pe de alta parte, noi, romanii (est-europenii, in genere) nu uitam asa repede ca republicanii, mai duri si mai simpli, au tinut piept fascinatiei comuniste dupa razboi si au facut sa cada Zidul Berlinului.

Ce a vrut Bin Laden?

Sunt Statele Unite pregatite sau nu pentru un posibil viitor atac terorist? 46% dintre americani cred ca nu, 43% cred ca da, majoritatea habar nu are ce ar trebui sa faca intr-un asemenea caz, dar nici nu crede ca i-ar cadea victima: imensitatea continentului pare marea sansa. Tema securitatii Americii este laitmotivul campaniei. Armata, in proportie de peste 70%, l-ar sustine pe Bush, spun sondajele: actualul presedinte pare sa dea mai multe asigurari pentru acest job, desi nici Kerry n-a spus ca ar pleca din Irak. Dimpotriva, a declarat ca ar spori efectivele.
Desi se atacasera tot mai virulent in ultima saptamana, in finalul ei, lasand de o parte continuele vesti proaste venite din Irak (executia a 49 de soldati irakieni, neprotejati, puscasi marini americani ucisi si raniti in explozii, disparitia a 380 de tone de explozibil, cazute in mana rusilor, a teroristilor sau cine stie unde depozitate, pentru care Pentagonul nu putea sa dea explicatii suficient de convingatoare), ca si pe cei aproape 4 milioane de locuitori ai celei mai bogate tari din lume fara asigurare medicala, cei doi candidati au adoptat, amandoi odata, o viziune optimista, plina de speranta pentru America.
Si tocmai atunci, la o ora la care Europa dormea linistita, pe canalele de televiziune americane apare Ossama Bin Laden. Cum sa lipseasca intr-o campanie axata pe ideea de securitate a Americii, in care fusese, implicit si explicit, invocat (Kerry ii reprosase contracandidatului sau ca nu a pus mana pe el in Tora Bora, asa cum promisese - "viu sau mort")?
Ossama Bin Laden arata cat se poate de viu, e imbracat in alb si auriu, sta la un birou si isi citeste discursul scris intr-o araba eleganta. Nici vorba de boala de rinichi, de dializa, de incapacitate de a-si folosi o mana, asa cum se spusese. Isi sustine provocator partitura de "deus ex machina" al raului, cu un cinism paternal, face confesiuni, recunoscandu-si responsabilitatea pentru 11 septembrie 2001 (la care l-ar fi determinat un eveniment din 1982, cand America ar fi ajutat Israelul sa invadeze Libanul).
Pe deasupra capetelor celor doi candidati la job-ul de cel mai puternic om al lumii, umilindu-i, el se adreseaza direct poporului american. Are si el ceva de spus despre securitatea nationala, ea nu depinde nici de Bush, nici de Kerry, ci de politica americana fata de populatia musulmana.
A fost o declaratie politica sau o amenintare, mai voalata decat de obicei? Nici un atentat nu a fost precedat de o asemenea iesire la scena deschisa; dimpotriva, unul din marile atuuri ale atacurilor de o inumana cruzime, orchestrate de Bin Laden si structurile teroriste afiliate, a fost surpriza. Atentatul de la 11 martie din Madrid demonstreaza si atentia la jocul politic, si siguranta loviturii.
Ce consecinta va avea discursul lui Bin Laden asupra cursei electorale, atat de stransa?
Atacul la adresa lui Bush (inclusiv invocand reactia intarziata a acestuia cand turnurile au fost lovite) poate, mai degraba, sa ii aduca actualului presedinte voturi in plus. Kerry a simtit pericolul si s-a repezit sa promita ca ii va captura si distruge pe acesti barbari de teroristi, unde s-ar afla ei. Fireste ca n-a ratat ocazia sa isi mai atace o data adversarul, pentru ca nu-si tinuse principala promisiune cand declansase razboiul contra terorismului. Dovada tinea prima pagina a ziarelor din intreaga lume.
Aparitia lui Bin Laden precede Halloween-ul, strania sarbatoare americana care incearca sa ia in ras imaginile terorii si ale mortii. Daca nici un atac revendicat de Al-Qaida nu va tulbura America urmatoarelor zile, aparitia publica a lui Bin Laden (greu de cantarit si ulterior in victoria unuia sau altuia dintre candidati) va avea cel putin o incarcatura simbolica: fascinatia pe care o exercita America pana si fata de cei mai inversunati dusmani ai ei.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22