Pe aceeași temă
Nu l-am văzut niciodată pe Domnul Șora să-și piardă șirul, chiar și în mijlocul furtunii care putea rupe GDS-ul. Atunci a fost singura dată când a ridicat tonul și toată lumea (aia mișto și deșteaptă de filozofi, scriitori și dizidenți) a înghețat.
Nu știu cum să zic, dar de când l-am întâlnit prima dată am primit un vibe bun. O apariție tonică și o figură serioasă, dar ghidușă. Oare pot scrie asta? Ghiduș? Ceva sprinten și neobosit în privire. Un zâmbet calm, dar hâtru. Pur și simplu te uiți la om și primești ceva pozitiv.
Domnul Șora în Golania și apoi dându-și demisia după mineriadă...
Domnul Șora în Piața Universității în mijlocul demonstranților Salvați Roșia Montană. Și părând exact de acolo, din mijlocul lor, din mijlocul revoltei (păi nu era legenda urbană că a făcut parte din rezistența franceză? Din maquis?)...
Domnul Șora desenând...
Domnul Șora plimbându-se te miri prin ce coclauri...
|
|
Mihai Şora în 2014 (Foto: Agerpres)Domnul Șora pe Facebook, comentând cu calm halucinațiile politice ale zilei sau pur și simplu trăind cu sete...
Domnul Șora iubind și căsătorindu-se la 98 de ani...
„Domnul“ nu e respect din ăla blocat și înțepenit, ci aproape o poreclă. Dacă eram în America, i-aș fi spus lord sau duke... ca la jazzmani.
Domnul Șora 100. Ce-ar mai fi de spus? (studentul lui Nae Ionescu și Paul Valéry, prieten cu Cioran și Eliade, cunoscându-l pe Brâncuși și Enescu, publicând la Gallimard, inventând Biblioteca pentru toți, ministrul Educației, membru al Academiei).
De câte ori se înființează o comisie pentru viitorul acestei țări, mă gândesc imediat că Mihai Șora își are acolo locul.
Unii au statui de bronz. Mihai Șora are-un plic aniversar cu timbru.
La mulți ani, Mihai Șora! Domnule Șora!
.jpg)
