Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?
2016-12-04
14
A murit Fidel Castro. „Ultima mare figură politică a secolului 20”, a clamat stânga planetară prin guri de președinți de stat, de prim-miniștri, de scriitori, de fotbaliști, de idealiști nevindecați și nevindecabili după suta de milioane de morți sacrificați pe altarul comunismului în al 20-lea secol de la Cristos încoace.

 

 

„A murit ultimul mare tiran al secolului 20”, ar fi trebuit să scrie pe toate zidurile din lumea liberă. În loc de asta, omagiile lui Kim Jong-un (Fidel Castro a fost „un prieten adevărat și loaial”), ale lui Putin (Fidel Castro „era un prieten sincer și de încredere al Rusiei”)  și ale lui Xi Jinping („Tovarășul Castro va trăi etern”) s-au împletit cu cele ale lui Obama („Istoria va judeca enormul său impact”), ale lui Jean-Claude Junker („lumea a pierdut un om care pentru mulți era un erou”) sau ale lui Justin Trudeau („Canadienii se asociază poporului Cubei în doliul său după moartea unui lider remarcabil”). Iar stânga franceză i-a chemat sâmbătă seara pe parizieni la un meeting de doliu și reculegere…

***

Ce turnesol formidabil moartea unui „lider comunist” care, cum frumos a spus Ioan Stanomir, „a îmbrăcat mantia romantică peste tunica de tiran”! Cum se strâng acum să-l plângă toți aceia cărora Castro le-a hrănit febra și fanatismele și care, în replică, i-au hrănit legenda de revoluționar romantic însetat de libertate! Uitând, desigur, ce prăpastie se deschide între romantismul revoluționar în numele căruia te duceai să mori oriunde în lume pentru cauza libertății (cazul lui Byron) –, și cel al secolului al 20-lea în numele căruia te duci să omori – din romantism, desigur – câteva mii de concetățeni, pentru ca apoi să rămâi la putere preț de-o jumătate de secol și să transformi țara într-o vastă închisoare. Dar cât de romantice au fost, prin comparație, vremurile lui Lenin, Stalin, Mao, Pol Pot! Nici cea mai atroce realitate nu a putut aboli idealul. El a supraviețuit și supraviețuiește tuturor munților de cadavre.

***

În urmă cu ceva vreme am citit o carte a lui Armando Valladares Perez, Mémoires de prison (titlul originar Contra toda esperanza) despre închisorile castriste, scrisă în 1982, după o detenție de 22 de ani. Fusese condamnat în 1960 la 30 de ani, culmea ironiei, pentru „terorism anti-Castro”. Interesant să vezi cum fiecare regim totalitar inovează în materie de tortură, ca și cum în joc ar fi de fiecare dată creativitatea

sadică a speciei umane. Nu este oare până la urmă istoria un concurs planetar, care are loc tacit peste veacuri între torționarii lumii și în care fiecare țară trebuie să vină cu isprava și specificul ei? Pe lângă banala tortură de a-i pune pe deținuți să-și mănânce excrementele și să stea atât de îngrămădiți într-o celulă încât să nu se poată întinde (accesul la toalete fiind în același timp interzis), în închisorile lui Castro existau și torturi mai rafinate. Familia deținutului (mama și soția) sunt anunțate că pot face o vizită la închisoare. Odată ajunse acolo, sunt invitate, extrem de politicos, să aștepte într-o cameră, urmând ca deținutul să fie adus în scurt timp. În celua sa, acesta este despuiat și i se spune că va fi condus la magazie să primească o uniformă nouă. E plimbat pe coridoare în pielea goală, iar în cele din urmă i se deschide ușa unei camere și e băgat înăuntru. Acolo îl așteaptă mama și soția. Sunt lăsați „să stea de vorbă”.

***

Ce sofism teribil, căci acoperitor de crime, scoaterea în evidență a „binefacerilor” tiranului! Castro, ne spune Justin Trudeau în a sa laudatio de sâmbăta trecută, a pus la punct pentru poporul cubanez un remarcabil sistem de învățământ și unul, la fel, de sănătate. Pe aceleași performanțe insistă și Ban Ki-moon: „Sub președintele Castro, Cuba a făcut progrese notabile în domeniile educației, alfabetizării și sănătății”. (Lăsăm de o parte întrebarea ce învățământ se poate face când totul devine ideologie și cult al personalității și ce sistem de sănătate se poate pune pe picioare într-o țară complet sărăcită.) Cum spunea un comentator pe forum: Ce-ar fi să spunem că Hitler a făcut autostrăzi și fabrici? Ce dacă are la activ lagărele morții?

I-aș pofti pe toți admiratorii acestor criminali binefacători să ia o clipă locul – deși se pare că tocmai imaginația empatică le lipsește –  celor morți sau torturați ca urmare a gesticulației revoluționare a idolului lor. Ai celor pe care acesta i-a așezat decenii în închisori, ai celor cu familiile distruse, ai celor care și-au trăit viața (49 de ani!) sub arbitrariul unui fanatic vanitos.

Și, în primul rând, i-aș fi invitat pe Maradona (cel cu chipul lui Castro tatuat pe gambă) și pe nobeliatul Garcia Marquez să facă acest exercițiu de imaginație: ce-ar fi fost să guste zi de zi din dulceața traiului cubanez sub „eroul legendar”, sub acest „lider mai cuprinzător decât viața” (Fidel Castro was a larger than life leader who served his people for almost half a century), „un revoluționar și un orator exemplar”, după cum ni l-a prezentat sâmbăta trecută prim-ministrul canadian? Mi-l imaginez pe Trudeau încuiat într-o cameră și pus să asculte pe un CD,  timp de șapte ore, unul dintre discursurile memorabile ale lui Castro.

De ce nu-și strigă toți fanii aceștia entuziamul dintr-una din gropile comune scoase periodic de istorie la lumină și care au jalonat domnia idolilor lor? Și-au aplaudat eroul (și-acum îl plâng) din inima arondismentului al șaselea parizian sau din redacția călduță a unuia dintre marile ziare „progresiste” ale lumii.

***

Ce ciudat să vezi în toate aceste oraisons funebres cum marii criminali ai lumii, de îndată ce ies din spațiul domestic și intră în cel al istoriei, încetează să mai fie „criminali de rând”. Devin, nici mai mult nici mai puțin, decât eroi. Omoară nu oricum, ci având un ideal. Un ideal și o ideologie. Dacă ai ideal și ideologie, poți omorî oricât. Poți fi și decorat și, în mod sigur, te vei alege și cu o statuie. Așa ne-am pricopsit cu criminalii-eroi ai secolului 20. Căci exact asta e secolul de care de-abia ne-am despărțit: secolul criminalilor-eroi. Castro e ultimul dintre ei. Un tip despre care Jean-François Revel, poate cel mai lucid analist politic și ziarist al Franței, îmi spunea către jumătatea anilor ’90, tremurând de furie (Danielle Mitterand, soția președintelui, tocmai îl întâmpinase, cu onoruri, pe Castro la Paris – presa franceză a vorbit atunci de „sărutul obscen” pe care Castro îl primise pe peronul de la Ellysée de la prima Doamnă a Franței)  că “are brațele pline de sânge până la cot”. (Și-și sufleca, roșu la față de indignare, mânecile hainei.)

Castro, care a gestionat unul dintre cele mai longevive regimuri totalitare ale planetei, a fost la doi pași, în 1962, găzduind rachetele fratelui sovietic, să arunce omenirea într-un război nuclear. „Legendarul revoluționar” , al cărui avânt era prea mare în raport cu cât de mic era poporului său (circa 7 milioane de locuitori în 1960), ar fi fost fericit să bată astfel toate recordurile de crimă ale „marilor conducători”, de la Genghis-han la Mao și la Stalin.

***

Ei bine, n-am să cred niciodată că cei morți în războaiele provocate de ei înșiși cu „dușmanul intern” pot fi uitați de dragul binefacerilor care au decurs din ele. Oare cele 9 milioane de cadavre din războiul civil rus (1918 – 1920) – locul 16 în topul masacrelor mondiale – și cele 20 de milioane din perioada stalinistă (1928 – 1953) – locul 6 în topul masacrelor –, înfometarea decenii la rând a unei populații de circa 200 de milioane de oameni și transformarea țării într-un lagăr perpetuu reprezintă un preț convenabil pentru „măreția” Imperiului Sovietic pe care Putin o vântură astăzi în fața compatrioților săi, punând-o explicit în seama lui Stalin? Și așa mai departe cu toate „faptele bune” ale celorlalți „mari oameni politici”, până la „Ceaușescu al nostru” cu toate „realizărilii” lui.

În O idee care ne sucește mințile,  HRP scrie:

„Invocând caracterul pretins modernizator al comunismului ori ideile sale pretins generoase ori un pretins bilanț pozitiv al realizărilor sale sociale, mulți progresiști, poate că bine intenționați, preferă să treacă cu vederea faptul că regimurile comuniste au ucis în două generații o sută de milioane de oameni: asta înseamnă cam 450 de oameni pe zi, adică 190 de morți pe oră, adică 3 oameni transformați în cadavru în fiecare minut – și nu o singură dată, ci minut de minut, oră de oră, zi de zi, timp de 60 de ani fără întrerupere. Vă puteți imagina un asemenea monstruos munte de cadave?

Unii progresiști, spre cinstea lor, nu pot trece peste evidența acestui munte de cadavre. Dar, dacă suferă de orbirea morală de care vorbesc, atunci ei vor tinde să susțină că, totuși – acest „totuși” îmi dă fiori –, victimile comunismului sunt victime neintenționate ale unei modernizări necesare, care altminteri,  dat fiind nivelul foarte înapoiat al societăților pre-comuniste, nu ar fi putut fi dusă la bun sfârșit. Cum ar veni, o sută de mlioane de victime ca să se poată mări PIB-ul cu câteva procente: victime colaterale, neintenționate, dar necesare, ale progresului… Această viziune trebuie respinsă ca moralmente inacceptabilă.” (Andre Pleșu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, O idee care ne  sucește mințile, Humanitas, București, 2015, pp. 118-119)

Tot ce se poate spune de bine la moartea lui Fidel Castro este că n-a avut, cu un popor cam de mărimea Cambodgiei, apetitul criminal care l-a făcut pe Pol Pot să lichideze o cincime (1,7 milioane) din populația țării în patru ani. Nu avem „numărul de oameni uciși sub regimul lui Castro în Cuba”. (Matthew White, Marea carte a inumanității. O istorie a ororilor în 100 de episoade, Humanitas, București, 2015, p. 16)  Știm doar că celălalt mare romantic, Che Guevara, numit în 1959 de Fidel Castro comandantul închisorii politice La Cabaña, a găsit firesc (e „nu numai o necesitate pentru poporul cubanez, ci un lucru pe care ni-l  cere expres”, a spus el), ca în mandatul lui de cinci luni să împuște pe bandă, după o judecată sumară, câteva sute (sau câteva mii, afirmă unii) de prizonieri.

 

Articol publicat si de contributors.ro

TAGS : fidel castro dictator comunist cuba stinga rusia putin junker revolutionar lenin stalin romantic
Comentarii
Humanitasoman 2016-12-08
Deci sa inteleg, va place Trump?...
Vicentio B. 2016-12-05
DIES DIEM DOCET !
(Pubililius Syrus)

Care s-ar putea traduce “cu fiecare zi invatam ceva” , sau “o zi invata pe alta”. Desigur, NU puteam sa folosesc cunoscutul adagio ”De mortuis nil nisi bene” (“despe morti a vorbii numai de bine”), dar am voie sa pun intrebarea: a scris dl. Liiceanu despre Fidel Castro, in perioada cand acesta era in viata ? Personal NU stiu ! La fel am voie sa intreb, DE CE scrie dl. Liiceanu un articol cu titlul ales “Ce-ar fi sa vorbim cu adevarat corect politic despre Fidel Castro ?”, ACUM (04.12.2016), adica cu exact SAPTE zile inainte de Alegerile Parlamentare din Romania ?

In acest context as mentiona:

1.
Verbul “a vorbi” induce cel putin un dialog, pentru ca este greu de presupus ca dl. Liiceanu, ca FILOZOF, ar avea intentia sa vorbeasca de unul singur, desi sunt EVIDENTE cel putin TREI aspecte cu substanta: a) dl. Liiceanu NU raspunde la intrebarile comentatorilor, desi acestea sunt fidele adevarului si limbajului decent; b) este IMPOSIBIL sa porti un dialog, de fapt a arata cel putin intentia in acest sens, in timp ce articolele scrise de dl. Liiceanu, sunt insotite de fotografia autorului cu MANA la GURA ! c) Am mai constatat si realitatea, anume ca, dl. Liiceanu foloseste cateodata CENZURA, dupa criterii ramase, inca, NEEXPLICATE !

2.
CU CINE se poate realiza PRACTIC “sa vorbim cu adevarat …“ ACUM, si anume DUPA incinerarea celui care ORICUM va ramane in Istoria Cubei, a Lumii ? Adica, hai sa vorbim “noi intre noi” cei cu “inima romana”, despre CUBA, CASTRO, CUBANZI ! Adica, este ceva, care in Latina se poate spune “Acta agere” !

3.
Am vazut aici in Germania (imagini televizate, interviuri) oameni care IMEDIAT dupa difuzarea stirei mortii lui Fidel Castro, cu adevarat, PLANGEAU ! Numai ca, UNII plangeau din motive de tristete iar altii din motive de bucurie. Fiacare din cele doua grupe distincte aveau ARGUMENTELE lor, spuse efectiv DESCHIS !

4.
PENTRU MINE este realmente de NEINTELS, cum dl. Liiceanu, NU a gasit TIMP sa scrie ceva MEMORABIL, incarcat cu MORALA, de utilitate cu privire la FOLOSIREA NEURONILOR in ziua de 11. Decembrie 2016 in spiritual si litera Constitutiei “Desteapta-te Romane” !

5.
UNII dintre Romani s-au “desteptat” chiar INANTE de Dec. 1989, au “chibzuit” cum se poate face CEVA, indiferent cu ce fel de sacrificii UMANE, s-a prevazut si cum se pot INCINERA oameni, dupa ce inainte au fost FURATE cadravele CHIAR de la Institutul de Medicina Legala ! Cel numit “Dosarul Revolutiei”, cele numite “Dosarele Mineriadelor”, sunt pe “lista de asteptare”, in schimb sunt asa numiti “politicieni”, care provin DIRECT si/sau INDIRECT tocmai din acele structuri “desteptate” inca INAINTE de Dec. ’89, PROMIT acum inainte de alegeri” “MAREA CU SAREA”, adica asa cu s-a procedat de 27 ani, iar Romanii, care se afla in grupa celor care “inca NU s-au desteptat” voteaza PERMANENT, INVARIBIL, pe cei care au adus Romania cu un PIB/cap de locuitor, ca fiind pe pozitia PENULTIMUL loc din UE (ultima fiind Bulgaria).

6.
Ca atare, NU este de INTELES, de ce dl. Liiceanu a dorit sa “zboare” aprope 6.000 mile (distanta Bucuresti – Havana) pentru a “vorbii corect politic despre Fidel Castro”, la care a atasat celebrul semn de intrebare journalistic, ceea ce inseamna implicit INCERTITUDINE, IN TIMP ce in Romania a aparut in GRUP EXTREMIST, XENOFOB, ANTI- EU, care declara prin PROPAGANDA electorala, (citez): " 4 mil. de Romani sunt implicati in dosare penale, dosare care impiedica dezvoltarea intregii tari si a mediului de afaceri" !. “Vom impune o amnestie fiscala, vom impune o amnestie penala ! "

Astfel, apare rugamintea fireasca: Stimate Dle. Liiceanu, DACA doriti sa va referiti la “analize”, renuntati la a vorbii despre ALTII si dovediti-va deschis perspicacitatea INTERNA! Cititi cu atentie declaratiile electorale ale lui Sebastian Ghita & Bogdan Diaconu, citate de mine mai sus, “adunati” sub denumirea de PRU, cititi propaganda electorala a lui Dragnea (PSD), promisiunile electorale ale acestora (PSD & PRU) in sensul ca “va ploua cu bani pt. salarii, sanatate, invatamant, burse pentru elevi, studenti ”, pentru a a arata IMPOSTURA crassa “Made in Romania”, adica, a celor care il au NUMAI cei care considera pe Romani, zilnic, dar mai ales in preajma alegerilor, PROSTII EUROPEI !

Florin 2016-12-05
Da ce, pentru dvs. intelectualii sunt un fel de incarnare a Spiritului Absolut?... Sunt oameni si ei, cu pasiunile si meschinariile lor.
?????? 2016-12-05
Mai zici bre si 'mneata ceva si de ororile regimurilor din Romania, Ceausescu, Iliescu, Constantinescu, iarasi Iliescu, Basescu, Basescu ?
Marian socol 2016-12-04
Dle Liiceanu,pe cand si un articol despre milioanele de oameni ucisi in razboaiele purtate de USA impotriva unor adversari mai mult sau mai putin "vinovati"? Puteti incepe cu Koreea apoi Vietnam.... si pana mai spre noi ..Serbia, Irak, Siria, etc, etc...Sau astia sunt "ai nostri" si au voie....
Felix 2016-12-05
@ Marian socol: Era cat pe ce sa pun eu aceasta intrebare, dar mi-am dat seama ca la moartea lui Castro e normal sa scrii despre crimele lui Castro. INSA, macar citarile (luate in acest articol quai-exclusiv din tabara anti-comunista) se cadeau a fi un pic mai largi. Despre cei ucisi de americani, sau despre cei ucisi de englezi, sau despre cei ucisi de francezti, sau despre cei ucisi de romani... Sunt crimele comise de regimul Antonescu mai scuzabile decat cele comise de regimul Castro? Orice idee, oricat de mare ar parea, cand devine obsesiva si incearca sa se impuna cu arma, se transforma in crima, fie ca e vorba de comunism fie ca e vorba de natiune fie ca e vorba de revolutie.
ene 2016-12-04
Vad ca daca scrii in limitele bunului simt, dar critici pe editorialistii de aici, nu ti se publica comentarul. Ce erati voi ? Grup de dialog social ? Dialogati intre voi probabil..
Felix 2016-12-04
Ca regimul comunist este criminal in esenta lui, nu am urma de indoiala. Tot asa cum nu am nici o indoiala ca regimul fascist este criminal in esenta lui. Cu tot respectul insa, nu de dreapta-stanga e vorba aici, ci de centru-extrema. Si de fapt chestiunea e mai adanca, e vorba de al doilea mare pacat, in ordine istorica, de care ne istoriseste Biblia: e vorba de Cain care inca si inca odata il ucide pe Abel. E asadar o problema pe care fiecare din noi o poarta latent in sine, si care are o anumita pondere statistica in toate tarile lumii. SUA sau Cuba, Rusia sau Germania, Romania sau Polonia, fiecare are o grupa statistic relevanta de "Cain" Ba chiar fiecare din ele a facut vreodata chestia asta in masa.
web of knowledge 2016-12-04
Un articol corect al d-lui Liicenu, pe care l-am admirat candva, mai ales pt. actul de cultura al infiintarii editurii Humanitas.
Acum, cand aproape orice carte de dimensiuni candva normale, de la Humanitas, e transformata intr-una de 3 kile (cu pretul aferent, proportional), in virtutea clamata a posibilitatii de-a fi citita si de catre varstnici, fara ochelari, am incetat sa mai cumpar.
Nu ma pot abtine sa nu remarc ardoarea d-lui Liiceanu de a se autocita. Cred ca stie ca-n lumea stiintifica, autocitarea nu se ia in seama. Se zaresc semnele unor ascunse frustrari..
lucid 2016-12-04
Gropi comune in Cuba? Haida-de. Sute de prizonieri executati de Che? Erau tortionarii ucigasi ai lui Batista. E jenant macar pentru milioanele de romani care au vazut filmele cu Sean Connery, Redford, Andy Garcia si Benito de Torres. Bine ca nu ati spus si de tancurile sovietice si KGB. Cuba e mult mai complicata ca sa o explici ideologic.
NAE GIRIMEA 2016-12-04
E bine sa vorbim dar e si mai bine sa ne uitam pe cifre . Avind ca sursa CIA World Factbook ,
Tara Peru Mex Guat CRica Pan Hon Cuba
Maternal mortality rate 68 38 88 25 94 129 39
Infant mortality rate /1000 19 11.9 22 8.3 10.1 17.7 4.5
Life expentancy 73.7 75.9 72.3 78.6 78.6 71.1 78.7
Physician density/1000 1.13 2.1 0.93 1.11 1.65 0.37 6.72
Hospital bed density/1000 1.5 1.5 0.6 1.2 2.2 0.7 5.3
Literacy 94.5 95.1 81.5 97.8 95 88.5 99.8
School life expectancy 13 13.0 11 15 13 11 14
Unemployement 8.8 9.6 6.3 25 12.6 8 6.1
Vicentio B. 2016-12-05
@Felix. POATE explicati formularile Dvs: "vorebeam cu un coleg neamt", "mandria de a fi german" - adica, AICI la Rev. 22 . Cand folositi "german" si cand "neamt" ? Paote eveti o explicatie STRICT LOGICA, mai ales ca in acelasi comentariu numiti : Germania si Polonia" !
Gheorghe Popescu 2016-12-05
Pentru Nae: Pai si-n Romania exista (astazi, acum, nu pe vremea comunistilor) spitale pe mai peste tot, paturi in spitalele alea, doctori cit cuprinde. Te simti in siguranta cind te duci la doctor in Romania? De ce dau unii fuga in Austria cind ii doare un dinte? De buna ce e medicina Romaneasca. Lasa statisticile, ca mori cu ele in mina. Ai fost in Cuba? Eu am fost, pe vremea cind traia si conducea toasu Castro. Tara saraca lucie. Femeile se vindeau (si se vind) pe plaja pe citiva dolari. Crezi ca muierile alea isi vind sexul de curve, sau de sarace? Du-te ma in Cuba. Sau in Coreea lui Kim Jong Un, ca banuiesc ca si pe ala il plingi. Vad ca toate comentariile sint pline de ode dictatorilor. Banuiesc ca si Putin se simte amenintat, d-aia dati toti din gura aici.
Felix 2016-12-05
@ NAE GIRIMEA: Vorbeam cu un coleg neamt si el spunea ca, in primii ani ai lui Hitler, daca erai "neamt din mosi stramosi" iti era bine. Tara iesise din criza, nivelul de trai crescuse, "mandria de a fi german" era la cote inalte, tocmai ce organizase (bine de tot) olimpiada, cancelariile lumii era cat puteau ele de prevenitoare si cooperative cu Germania samd. Parintii lui isi aminteau ca le mersese bine. In opinia colegului meu insa, asta nu scuza nici macar o miime crimele regimului nazist.
Total 14 comments.
Recomandari
9632
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22