Cronica unei execuţii anunţate

Dincolo de zgomotul și furia stârnite de co­a^­li­ția PSD-ALDE pe tema „grelei moșteniri a gu­vernului Cioloș“, cele două partide pregătesc - nevăzut, dar eficient, ca niște cârtițe - exe­cu­ția și îngroparea luptei an­ti^­co­rupție, cu instituții cu tot. Pu­tem deja schița anatomia aces­tei restaurații a fărădelegii, ca­re se anunță o revenire la epo­­ca Stănoiu. Cine nu a vă­zut filmul lui Tudor Giurgiu De ce eu? despre moartea pro­cu­ro­rului Cristian Panait ar trebui să-l vizioneze fără întârziere, ca să înțeleagă ce înseamnă pen­tru justiție dominația PSD.

Din păcate, PSD are girul alegătorilor pentru planurile sale de destructurare a statului de drept. Prioritățile sale în domeniul justiției erau binecunoscute, fiind definite în programul de guvernare. Ele nu au inclus niciodată com­ba­te­­rea corupției, ci „evaluarea legislației Ro­mâ­niei și reașezarea ei pe alte baze“, în scopul prevenirii „exceselor sau abuzurilor din par­tea acestei puteri a statului“. Vârful de lance în revizuirea politicii penale va fi Institutul Ro­mân de Criminologie, fost copil de suflet al Ro­dicăi Stănoiu, ea însăși criminolog, institut ce urmează a fi reînființat; iar noile legi vor pune accentul pe drepturi și pe prezumția de nevinovăție, nu pe răspunderea făptuitorilor, ceea ce, de altfel, era de așteptat din partea unor partide care au adus în parlament și în gu­vern persoane cu dosare penale și care sunt conduse de un condamnat penal și, respectiv, un personaj trimis în judecată pentru mărturie mincinoasă.

Se preconizează, de ase­me­nea, adoptarea Legii răs­pun­derii magistraților, a mo­di­fi­cării Legii răspunderii mi­nis­teriale, precum și a răs­pun­de­rii celor din administrația pu­blică. Știm deja, din „marțea neagră“ (10 decembrie 2013), cum arată planurile PSD-ALDE în această privință. Atunci s-a încercat modificarea Codului Penal astfel în­cât parlamentarii să nu mai poată fi cercetați pentru faptele de corupție care se aplică funcționarilor publici, iar primarii și miniștrii să nu poată fi acuzați de conflict de interese în baza actelor administrative semnate - ho­tă­râri de consiliu, ordine de ministru, con­trac­te de achiziție etc. Tot în „marțea neagră“ ar fi trebuit adoptată o lege a amnistiei și gra­țierii, care urma să amnistieze infracțiunile pen­tru care Codul Penal sau legile speciale pre­văd o pedeapsă cu închisoarea până la 7 ani inclusiv sau amendă. „Marțea neagră“ a eșuat în urma presiunilor UE și SUA, dar as­tăzi PSD și ALDE au calculat că noile condiții in­ternaționale le-ar fi favorabile, ceea ce nu este totuși atât de sigur, având în vedere re­centele declarații ale președintelui Comisiei Eu­ropene, Jean-Claude Juncker.

Este deci semnificativ - și deloc întâmplător - că acum noul ministru al Justiției, Florin Ior­dache, consideră că o lege a amnistiei și gra­ție­rii „trebuie discutată în parlament“, in­di­fe­rent ce spune președintele Iohannis, mai ales că domnul Iordache a fost un activ promotor al propunerilor legislative din „marțea neagră“.

Foarte probabil, coaliția PSD-ALDE va purcede rapid la modificarea legislației anticorupție și va reorganiza instituțiile relevante în acest sens. Planurile de comasare a DNA cu DIICOT sunt de altfel vechi de aproape trei ani, fiind de­ju­ca­te doar de alegerea lui Klaus Iohannis în frun­tea statului în 2014. Dacă Victor Ponta ar fi fost președinte, puteți fi siguri că DNA ar fi devenit deja o secție obscură a unei structuri mai mari prezidate, de ce nu?, de însăși Alina Bica, iar Legea 90/2001, care interzice unui con­damnat penal să fie ministru ar fi fost de mult modificată de parlament, fără să-l mai oblige pe Victor Ciorbea, Avocatul Poporului, la un nou exercițiu de degradare profesională și morală. Cu domnul Iohannis, însă, lupta pen­tru schimbarea legislației și destructurarea DNA se anunță dificilă, șeful statului fiind în acest moment singurul adversar tranșant al pla­nurilor PSD-ALDE de a anihila lupta an­ti­co­rupție. Deocamdată, îi lipsesc forțele politice ca­re să-l susțină în această luptă, căci PNL are propriii penali de salvat, USR este mult prea slab, deși singurul partid corect până în acest moment, iar PMP joacă în echipa lui Drag­nea, în frunte cu liderul său, Traian Bă­ses­cu. Rolul său în această cruciadă pentru asigurarea im­punității penalilor este acela de a pregăti psi­ho­logic populația, favorabilă în principiu com­baterii corupției, pentru ac­cep­tarea fără obi­ec­ții a modificărilor legislative și instituționale preconizate de PSD. Toată cam­pania dusă de Traian Băsescu în tandem cu Sebastian Ghiță are drept scop crearea unei isterii ge­ne­ra­toa­re de îndoieli cu privire la corectitudinea DNA. Pe acest val de suspiciuni se va grefa perfect planul PSD de a schimba le­gislația pentru a pre­veni „excesele și abu­zu­rile“ justiției. De alt­fel, din primele zile ale anu­lui, domnul Drag­nea alimenta această is­terie, prezentând - la televiziunea lui Ghiță - tabloul fals al unei țări paralizate de teamă: „Orice om din țară este speriat că pe baza le­gislației actuale oricine poate fi luat pentru orice“. Probabil că dom­nul Dragnea se gân­dea la baroni și la dem­nitarii PSD, căci la ni­ve­lul cetățenilor nu se ve­de prea multă panică. Dar ce contează aceas­ta în era „post-ade­vă­ru­lui“, în care se pare că ne-am integrat per­fect?

Cu umorul său involuntar, d-l Dragnea, pre­tins salvator al nației dintr-un dezastru ine­xis­tent, a decis că „oamenii din România trebuie să doarmă liniștiți“. Are dreptate: doar dacă ro­mânii vor dormi, va reuși PSD să or­ches­tre­ze prohodul democrației în 2017. Dacă însă cei ca­re nu s-au prezentat la vot se trezesc și se mo­bilizează în jurul pre­șe­din­telui Iohannis, PSD ar putea întâmpina difi­cul­tăți. Fru­mu­se­țea po­li­ti­cii românești, floare de mucegai prin ex­ce­len­ță, este tocmai imprevizibilitatea ei, ca­re a de­venit astăzi ultima șansă a democrației.