Legea salarizării unitare – marile minciuni vinovate

Timp de două săptămâni, în pa­ra­lel cu HBO, guvernul a difuzat în prime-time un serial plin de sus­pense, având-o ca protagonistă nu pe Nicole Kid­man, ci pe Lia Ol­guța Vasilescu, și ca subiect Legea sa­larizării uni­ta­re a personalului bugetar. Paralela nu este o simplă fi­gură de stil, ci do­reș­te să sublinieze adevărata natură a demersului gu­ver­namental - aceea de show po­li­tic și de mistificare. A doua se­rie a show-ului ar trebui să în­ceapă săptămâna asta, când le­gea ajun­ge în parlament și în sfâr­șit vom pu­tea afla ce cuprinde. Până acum, transparența gu­ver­na­mentală a fost, vorba lui Ca­ra­giale, sublimă, doar că a lipsit cu desăvârșire. Pâ­nă și marele mo­ment al semnării legii de către con­ducerea PSD și ALDE la Si­naia, anunțat cu surle și trâm­bi­țe, a fost amânat. Deși Liviu Drag­nea a justificat amâ­na­rea prin dorința specialiștilor din ALDE de a studia legea, pe care nici mă­car nu o văzuseră până atunci, noi suspectăm mai de­gra­bă că spe­cialiștii PSD mai aveau de fapt de lucru la acest do­cu­ment, ela­bo­rat în grabă și în ma­re secret, și că d-l Dragnea a do­rit să scur­teze timpul afectat dez­baterii lui, făcându-l public după week­end, adică în săptămâna pre­mer­gă­toare Paștilor, când ape­ti­tul pen­tru analize serioase scade, ca și energia pentru protestele anun­țate deja de unele sindicate. Si­tua­ția se va prelungi de fapt pâ­nă du­pă după minivacanța de 1 Mai. Ne vom da seama de ce, când ci­frele vor deveni publice, dar sin­di­catele și economiștii au for­mu­lat deja o serie de critici dure la adresa legii. Politicienii s-au ab­ți­nut de la comentarii pertinente.

Vicii de procedură

Deocamdată, dezbaterea publică a semnalat o problemă de pro­ce­dură, care viciază întregul pro­ces, și anume transformarea legii din proiect guvernamental în ini­țiativă parlamentară. Liviu Dra­g­nea a declarat, in­genuu, că s-a lă­sat convins de aceast­ă idee „pen­tru a câș­tiga timp“. Doar că astfel au fost eli­minate atât dez­ba­terea pu­bli­că, cât și avizul Con­si­liu­lui Eco­no­mic și So­cial și ne­go­cie­rea cu par­tenerii so­ciali. Sin­di­ca­liștii, în frunte cu liderul Cartel Alfa, Bogdan Hos­su, s-au plâns nu numai de igno­­rarea totală a unor confe­de­rații, ci și de faptul că nici celor che­mați nu li s-a prezentat pro­iectul legii în ansamblu, ci doar anexele care priveau sectorul lor de ac­tivitate. În aceste condiții, este greu să-ți dai seama dacă toți angajații vor fi tratați cu ace­eași unitate de măsură. Guvernul a re­plicat că sindicatele își vor putea spune punctul de vedere în ca­drul comisiilor parla­men­ta­re. Știm însă că atât invitații, cât și timpul de dezbatere sunt la la­ti­tu­dinea președintelui comisiei, iar timpul rămas pentru delibe­rări este deja prea scurt pentru o lege atât de complexă. Totodată, o in­vitație la comisia parla­men­tară nu ține loc de negociere, ce­ea ce i-a determinat pe unii li­deri sin­dicali să ceară demisia mi­nis­tru­lui Muncii și a ministrului pentru Dialog Social.

Avem, de asemenea, toate mo­ti­vele să credem că dezbaterea va fi superficială și că legea va trece în trombă, parlamentarii fiind gră­biți să-și vadă indemnizațiile dublate de noua lege. Nu va con­ta câtuși de puțin că este vorba de o lege tehnică, ale cărei baze de date se află la guvern și nu ar fi trebuit să fie puse la dispoziția PSD, unde legea a fost lucrată în proporție de 80%, potrivit minis­trului Muncii. După cum a fost tra­tat acest subiect de televi­ziu­ni­le puterii, înțelegem însă că PSD a fost interesat mai mult de o temă de propagandă, care să mas­cheze favorizarea categoriilor po­litice și profesionale importante pentru PSD. Nu întâmplător Li­viu Dragnea și Lia Olguța Vasi­les­cu au fost singurii purtători de me­saj autorizați pe această temă.

Natura legii și capcanele ei

Deși textul proiectului de lege a fost disponibil doar „pe surse“, do­cumentul a fost criticat aspru la unele televiziuni. Specialiștii au demonstrat chiar că ar fi vor­ba de fapt de o lege a majorării salariale, nu de una a salarizării unitare, fapt ce nu este repro­babil în sine, dar trebuie asumat ca atare. Dimensiunea și modul de acordare a acestor majorări, care se vor efectua în intervalul 2018-2021, sunt însă pro­ble­matice. Potrivit ministrului Va­si­lescu, ar fi vorba de 56% pe par­cursul următorilor patru ani, cu dublarea salariilor de sub 4.000 lei. Ele se adaugă unor creșteri sa­lariale acordate deja, în sănătate, în educație (15%), în admi­nis­trația publică locală (20%) și în instituțiile de cultură (50%). Toa­te aceste creșteri, ca și raportul de 1:12 între salariul minim și cel maxim din sectorul bugetar, ceea ce rezultă într-un salariu de pes­te 17.000 de lei pentru șeful sta­tului, aflat în vârful ierarhiei ad­ministrative, au generat dubii cu privre la menținerea echilibrelor din bugetul de stat, în ciuda asi­gurărilor date de ministrul Mun­cii şi de ministrul Finanţelor Pu­blice, care promit menţinerea de­ficitului bugetar la nivelul de 3%. Rămâne să convingă și Comisia Europeană, căreia i se va trimite un raport detaliat.

Este limpede însă că, dacă unele salarii vor crește spectaculos, iar deficitul se va menține la nivelul de 3%, cineva va trebui să piar­dă, chiar dacă alte cheltuieli bu­ge­tare - pentru investiții, de pil­dă - vor fi drastic reduse. Atât Bog­dan Hossu, cât și Sebastian Opres­cu, liderul sindicatelor func­țio­na­rilor publici, au arătat că guver­nul nu și-a asumat ni­căieri anga­ja­mentul că salariile afla­te în pla­tă nu vor fi dimi­nua­te. Doamna Vasilescu a admis chiar că unele salarii vor scădea, dar numai pen­tru „bugetarii de lux“, cum ar fi cei din ANPC și ANRE, de pildă. Alți bugetari de lux însă, de la BNR și de la ASAF, nu vor fi afec­tați, pentru că drep­turile lor, spu­ne ministrul Mun­cii, ar fi fost agre­ate cu CE. Tot ea a afirmat că o decizie CCR pri­vind salarizarea la un nivel unitar nu va putea fi pusă în aplicare, fără a explica de ce, PSD aplică prin­cipiul bunului plac în pri­vința obligațiilor legale ale gu­ver­nului. Tot la capitolul eco­nomii, liderii sindicali au in­dicat limi­ta­rea sporurilor la 30% din fondul de salarii, ceea ce ar putea pre­zen­ta unele probleme pentru ace­le categorii de angajați care în­casau mai mult din spo­ruri decât din salarii. De ase­me­nea, dacă ti­chetele de masă și de vacanță vor fi socotite sporuri, vor rămâne mai puțini bani peșin din cele 30 de procente.

Planurile guvernului au alarmat și sectorul privat, care, din mo­tive economice, nu poate acorda măriri salariale similare. Antre­prenorii reuniți în asociația Ro­ma­nian Business Leaders i-au trimis premierului Grindeanu o scrisoare extrem de critică, ră­masă însă fără ecou. Consecințele economice ale acestei discrepanțe dintre sectorul public și cel pri­vat merită o analiză separată. Al­te critici au vizat discriminarea dintre funcția politică și cea publică. Astfel, deși funcțiile po­litice, adică ale primarilor și pre­șe­dinților de CJ, cresc consi­de­ra­bil, cele ale specialiștilor sunt li­mitate la plafonul reprezentat de salariul viceprimarului, primarii și președinții de CJ având mână liberă în stabilirea lor. Funcția po­litică are astfel prioritate față de funcția publică. Nu sumele sunt problema, ci principiul, spun li­de­rii sindicali, pentru că func­țio­narilor din primării și CJ nu li se aplică de fapt criterii profe­sio­na­le, ci bunul plac al șefului ales pe criterii politice.

O provocare politică

Legea salarizării unitare sau, mai degrabă, a majorării salariale este de fapt o lege de răsplătire a clientelei și a categoriilor de bu­getari indispensabili asigurării mo­nopolului PSD asupra puterii, cum sunt, de pildă, primarii și pre­ședinții de CJ. Aceasta este ma­rea minciună, vinovată, pe care PSD și ALDE o servesc populației și care are toate șansele să-și producă nestingherită efectele no­cive în economie, pentru că ni­ciun partid politic nu a contestat vreodată o mărire salarială, de frică să nu o deconteze electoral, mai ales că ne putem imagina fur­tuna mediatică ce se va dezlănțui la Antena 3 și România TV dacă PNL sau președintele ar încerca să torpileze această lege, pre­zen­tată ca mană cerească pentru sala­riați. Un minim simț al respon­sa­bilității ar dicta totuși o analiză critică a legii și o corectare a abe­rațiilor ei. Noi știm însă, din ex­periență, că responsabilitatea nu este o caracteristică a politicie­ni­lor români. Inconștiența și cinis­mul electoral, în schimb, da.