Moftul lui Dragnea

Oricât de sfidător s-ar arăta Liviu Dragnea față de Sorin Grindeanu la televiziunile aservite PSD, fără îndoială, știe și el că așii din partida de poker pe care o joacă pe seama Guvernului Grin­deanu se află acum la Co­troceni. Vizita președintelui Iohannis la Washington, mai ales primirea la Casa Albă, au modificat cadrul politic în care se desfășoară lupta pentru putere dintre liderul PSD și premier și au scos în evidență pregnant contrastul penibil dintre un președinte care poate fi om de stat și gașca din fruntea coaliției de guvernare: baroni mărunți, cu dosare pe­nale, incapabili să depășească nivelul lup­tei între facțiuni preocupate de pro­priile interese meschine, în disprețul interesului național. Bomboana de pe coliva pesedistă este, fără îndoială, sprijinul exprimat fără echivoc de președintele SUA pentru lupta anticorupție, deoarece îl aruncă în de­fen­si­vă pe Liviu Dragnea, condamnat penal și inculpat, și întărește indirect poziția pre­mie­rului Grindeanu, care a adoptat, cel pu­țin declarativ, cauza statului de drept.

Probabil că domnul Dragnea, cu toată ze­flemeaua sa de bodegă afișată la România TV, știe că istoria României nu se scrie doar în sediul PSD, ci și în marile can­ce­la­rii oc­cidentale, mai ales în acest moment. Până acum a mizat pe forțe care, în loc să se im­pună, au pierdut: nici UE nu a ex­plo­dat, nici Donald Trump nu s-a dovedit în­gă­dui­tor față de batjocorirea statului de drept. Deci exigențele internaționale nu-i vor per­mite probabil lui Liviu Dragnea să tra­te­ze guvernarea României ca pe do­me­niul său propriu de vâ­nă­toa­re – sau de pescuit, da­că vreți.

Pe aceasta se bazează pro­babil și premierul Grin­dea­nu când atrage atenția pe Facebook că România are ne­voie de stabilitate și pre­di­ctibilitate pentru a va­lo­rifica toate oportunitățile momentului, și o face chiar în ajunul marii evaluări pe care Dragnea și acolitul său cercetat pe­nal, Darius Vâlcov, o anunță cu mare pom­pă de ceva vreme, ame­nin­țând totodată cu demisiile în alb pe care membrii Exe­cutivului i le-ar fi oferit lui Dragnea, deși acesta nu are niciun rol cons­tituțional în privința guvernului. Mai mult, premierul pune accentul pe relațiile internaționale, adică exact pe zona în care liderul PSD es­te un paria, președintele Io­hannis un par­te­ner respectat al Occiden­tu­lui, iar pre­mie­rul Grindeanu un candidat la res­pec­ta­bilitate. În sfârșit, prim-mi­nis­trul cere un dialog între Președinția Ro­mâ­niei, Senat, Camera Deputaților și Guvern. Cu alte cu­vinte, scoate chestiunea gu­ver­na­mentală din curtea PSD și o plasează în contextul in­teresului național, sugerând că gu­ver­narea unei țări care începe să-și croiască un nou profil internațional nu poate fi un moft al unui lider de partid cu care ni­meni nu stă de vorbă nici la Bruxelles, nici la Washington. Este lim­pe­de că pre­mie­rul se aliniază la poziția pre­ședintelui Iohannis și este de presupus că are de partea lui o parte din PSD, mai puțin vo­cală, dar totuși nemulțumită de modul în care Dragnea & Co. au acaparat puterea în partid și vor să-și subordoneze total gu­vernarea. Dacă primarul Iașiului Mihai Chirica a ieșit din nou la rampă, cerând, pe drept, demisia Liei Olguța Va­si­lescu și a lui Sevil Shhaideh și afirmând pe șleau că „ești dus cu pluta“ dacă îți de­miți pro­priul guvern, pe surse s-a aflat că nici mi­nistrul de Finanțe Viorel Ștefan, unul din­tre puținii miniștri cu competențe do­ve­dite, nu se lasă umilit de Liviu Drag­nea. Cât despre ministrul Justiției, știm de­ja că nu se jenează să-l înfrunte inteligent pe li­derul PSD.

Pe această rezistență subterană contează probabil Sorin Grindeanu, dar și pe pro­ce­du­ra constituțională complicată a schim­bă­rii premierului cu forța. Problema cea mai mare pentru liderul PSD este că nu­mirea viitorului premier este prerogativa cons­ti­tu­țională a președintelui Iohannis, care, în­tărit de susținerea SUA, dar și de spri­ji­nul popular câștigat din februarie în­coace, poate respinge orice candidat al dom­nului Dragnea care nu se încadrează în criteriile sale. Sau poate nominaliza pro­priul can­di­dat de trei ori, deschizând pers­pectiva unor alegeri anticipate, dacă și a treia pro­punere îi este refuzată de par­lament.

Iată de ce, indiferent de retorica pe care o va genera evaluarea guvernamentală în func­ție de sacrosanctul program de gu­ver­nare, este greu de crezut că Dragnea va putea răs­turna Guvernul Grindeanu. Îl va putea hăr­țui însă public, în speranța că pre­mie­rul va ceda nervos și, totodată, că ima­gi­nea sa de lider cu autoritate nu va fi știr­bi­tă. De o analiză a guvernării am avea ne­vo­ie, desigur, pentru că lucrurile nu merg bi­ne în multe domenii, dar nu din par­tea unor indivizi cu condamnări sau pro­cese penale, ca Dragnea, Vâlcov și Tă­riceanu, a căror competență unică e de­turnarea re­sur­selor publice către buzu­na­re­le pro­prii. În concluzie, evalurea lui Drag­nea me­rită aruncată la coș fără a fi ci­tită, pentru că pleacă de la premize false și este fă­cută de neaveniți.

Merită oare interesele de grup ale dom­nului Dragnea și setea lui neostoită de pu­tere declanșarea unei crize politice? Sigur că nu. Cum nici România, cu toate de­fec­tele ei, nu merită o clasă politică de o fac­tură atât de proastă – adică nici com­pe­ten­tă, nici corectă, nici educată, nici de­dicată binelui public - cum este cea care ocupă acum nemeritat parlamentul, mi­nis­terele și studiourile TV. Să nu ne îmbătăm cu apă rece: degeaba avem un președinte ca­re poate promova România pe plan in­ter­național, dacă pe plan intern România se lasă condusă de edecuri precum Dragnea, Vâlcov și Tăriceanu. Pentru că nu poți să fii și popă, și hoț. Este timpul ca și „ro­mâ­nii imparțiali“ să priceapă acest lucru.