Spectacolul „Umbre” încheie stagiunea la TNB

După o avanpremieră bine primită de public şi de autoarea însăşi şi o premieră care a avut loc pe 6 şi 7 iunie 2017, spectacolul  Umbre de Marilia Samper, în regia lui Vlad Cristache, va încheia stagiune Teatrului Naţional Bucureşti pe data de 2 iulie.
 

Unul din cei mai apreciaţi regizori ai tinerei generaţii, cu un debut promiţător în 2010  la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila şi o serie de confirmări ulterioare, spectacole realizate pe scene din Bucureşti, Piatra Neamţ, Ploieşti sau Tulcea, Vlad Cristache propune de data aceasta o piesă de tip puzzle, din care nu lipsesc câteva accente de policier, în care se intersectează destinele a trei familii marcate de pierderi şi despărţiri, o poveste palpitantă şi un spectacol emoţionant despre puterea de a lua viaţa de la capăt în orice condiţii.
 

Cu o distribuţie excepţională ce reuneşte apreciaţi actori ai scenei româneşti, din trei generaţii, Ana Ciontea, Gheorghe Visu, Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc, Mircea Rusu, Gavril Pătru, Alexandra Sălceanu, Emilian Mârnea, Umbre se joacă la Sala Atelier, acolo unde trăirile actorilor şi respiraţia întretăiată de emoţie a spectatorilor, aproape că se ating.
 

Piesa a mai cunoscut o montare chiar în regia autoarei, în 2012, la Teatrul Naţional din Catalonia, pe care Marilia Samper o consideră drept un moment important în cariera sa. A mai pus în scenă şi alte piese, proprii sau ale altor autori. Născută în Brazilia, în 1974, dintr-un tată spaniol şi o mamă braziliană, Samper obişnuieşte să scrie în castiliană, după care textele ei sunt traduse în catalană. Desemnată dramaturg-rezident al Sălii Beckett din Barcelona pentru stagiunea 2016-2017, ea urmează să-şi monteze pe această scenă piesa La alegria / Bucuria. Despre Umbre, autoarea mărturiseşte: „Mi-am dorit să scriu despre absenţă şi, până la urmă am ajuns să scriu o poveste de dragoste. Proiectul s-a născut din dorinţa mea de a scrie despre ceea ce mă emoţionează. Îmi place să fac speculaţii despre cum se poate trăi, simţi, suferi. Despre cum facem faţă unei situaţii de suferinţă extremă. Nu mi-am dorit un thriller, sau o poveste poliţistă, ci o poveste despre personaje care se confruntă cu absenţa”.