De același autor
În timp ce liderii reuniți la Hamburg pentru întâlnirea G20 asistau la un concert de muzică clasică, găzduit de noua și cocheta sală Elbphilarmonie, străzile orașului luau literalmente foc. Manifestanți violenți, anticapitaliști, antiglobalizare, atacau cordoanele de jandarmi și jefuiau și distrugeau magazine și autoturisme. Acest gen de „întâmplări“ au devenit un adevărat ritual. De multă vreme grupuri radicale stângiste anarhiste se adună de pe tot globul pentru a perturba astfel de reuniuni globale. Der Spiegel chiar se întreabă dacă merită să fie organizate astfel de summit-uri în care numărul relativ mare de participanți face ca rezultatele finale concrete, dincolo de oportunitățile de socializare și de întâlnirile bilaterale dintre lideri mondiali de prim rang să fie mai degrabă discutabile.
Din acest punct de vedere, singurul rezultat concret al reuniunii G20 de zilele trecute a fost acela că a reliefat o premieră în domeniu: practic, 19 dintre participanți s-au aflat în opoziție deschisă cu America în chestiuni globale considerate majore, precum comerțul internațional și schimbările climatice. Iată de ce mulți observatori, între care și fostul secretar american al Trezoreriei, Lawrence Summers, văd această ruptură drept un simptom al dezagregării ordinii internaționale postbelice edificate sub bagheta SUA. „O corporație ar fi înlocuit imediat un președinte cu un comportament atât de ciudat și extravagant ca Trump“, scrie Summers în Financial Times.
Dar ce rămâne după summit-ul G20 de la Hamburg? Mai degrabă evenimente colaterale acestuia. Precum discursul lui Donald Trump de la Varșovia, întâlnirea Trump-Putin, acordul de comerț dintre UE și Japonia (care acoperă aproape 40 de procente din schimburile comerciale globale), anunțat în preziua începerii conferinței, sau ciocnirile violente de pe străzile orașului.
La limită, elementele definitorii pentru atmosfera de la reuniunea la vârf din Germania ar putea fi descrise plecând de la două tabele relevante. Din primul aflăm că, în 2016, deficitul comercial total al Statelor Unite în raport cu celelate țări din grupul G20 a fost de 738 de miliarde de dolari (între care 327 de miliarde de dolari cu China, 104 miliarde de dolari cu Mexicul, 66 de miliarde de dolari cu Germania, 63 de miliarde cu Japonia). Al doilea tabel sintetizează rezultatele unui sondaj de opinie realizat de Pew Research Center pe un eșantion de 40.448 de persoane din 37 de țări. Iar din el aflăm că Statele Unite sunt astăzi privite favorabil de doar 49 de procente din cetățenii acestor țări, față de 64% la sfârșitul președinției lui Barack Obama. Motivul e Donald Trump. În Germania, doar 11 procente îl privesc favorabil („au încredere că va face ceea ce trebuie pe plan internațional“), în Franța doar 14 procente, în Japonia 25 procente, mai puțin de 20 procente în Coreea de Sud și doar 22-23 procente în Canada și Marea Britanie. Or, toate aceste state sunt aliați tradiționali ai Americii, iar în unele dintre ele, precum în Germania, Coreea de Sud sau Japonia, există contingente militare americane semnificative.
Cifrele de mai înainte transmit mesaje complementare. Pe de o parte, dorința lui Donald Trump, exprimată deschis de sloganul său, „America First“, de a corecta dezechilibrele comerciale, pare mai mult decât justificată. Dar maniera sa brutală de a o spune are drept rezultat masiva sa lipsă de popularitate pe plan internațional. Însă, dacă declarații belicoase sunt ușor de făcut, e mult mai complicat să obții rezultate concrete. Din cel puțin două motive. Primul: celelalte mari puteri economice nu stau pasive, reacționează. Acordul UE-Japonia e un exemplu în acest sens, iar rezultatul e contrar dorințelor lui Trump, pentru că înțelegerea cu pricina îi va afecta negativ direct pe fermierii și pe producătorii de automobile americani. În al doilea rând, dezechilibrul comerical masiv al SUA are în mare măsură cauze interne: încurajați de ofertele financiare generoase, americanii cheltuiesc mult și nu economisesc deloc (spre deosebire de germani, japonezi sau chinezi). Mulți economiști consideră, de altfel, că ponderea enormă a consumului intern în PIB (70 de procente) e greu sustenabilă pe termen lung.
Donald Trump a venit la Hamburg după ce a ținut un discurs important la Varșovia, în care a dorit să transmită ideea fundamentală că civilizația occidentală merită și trebuie apărată, iar America va continua să rămână un actor esențial în bătălia pentru prezervarea idealurilor de libertate și democrație. Problema e că prin tot ceea ce a făcut până acum el nu a făcut decât să dinamiteze coerența lumii occidentale, capacitatea acesteia de a se opune amenințărilor la adresa ei, lucruri de care se declara atât de îngrijorat în discursul său din capitala Poloniei. Prin renunțarea la acorduri strategice, precum TPP, Trump dovedește că nu pare să înțeleagă cât de importantă e dimensiunea geopolitică a schimburilor comerciale internaționale, China fiind un exemplu de manual din acest punct de vedere. Tendințele izolaționiste pe care le promovează Trump și lipsa sa masivă de popularitate pe plan internațional (care îi stimulează pe liderii altor țări, chiar teroretic prietene, să i se opună) par să ducă, inevitabil, către ceea ce Robert Samuelson descrie în Washington Post drept „o extraordinară capitulare voluntară în materie de putere și influență a Americii“.
