De la Novorossia la Malorossia

Nu-i liniște în Donbas, nici pe teatrul de război, unde în ultimele săptămâni s-au consemnat încălcări zilnice ale acordului de încetare a focului, și nici în războiul propagandistic. Pe acest din urmă front, separatiștii pro­ruși păreau să bată pasul pe loc, de ceva vreme. În­să, recent, la 18 iulie, „pre­ședintele“ autoproclamatei Republicii Populare Do­nețk, Aleksandr Za­harcenko, a anunțat într-o conferință de presă lansarea Pro­iec­tu­lui Malorossia. Mai pre­cis, a anunțat semnarea unui „act constituțional“ prin care se în­fiin­țează în trei ani un stat nou numit Ma­lo­rossia, în locul Ucrainei, a cărei denumire ar fi fost „discreditată“. Capitala va fi la Donețk, pentru că - din nou - Kievul „s-a discreditat“. Steagul actual al Ucrainei va fi schimbat cu vechiul steag al lui Bogdan Hmelnițki. Timp de trei ani, partidele po­litice vor fi interzise, perioadă în care vor fi anchetate, judecate și pronunțate con­damnările pentru „Maidan, Odesa, Don­bas“. Ceva detalii suplimentare a oferit „ministrul“ Aleksandr Timofeev, care l-a în­soțit pe șeful său, Zaharcenko, la con­ferința de presă. Potrivit acestuia, viitorul stat Malorossia va fi unul federal, regiunile bucurându-se de o largă autonomie. Cen­trul se va ocupa de bugetul federal, ar­mată și serviciile secrete. Chiar dacă se va convoca o Adunare Constituțională, vii­torul e deja decis, Malorossia se va uni cu Rusia și Belarus.

La prima vedere, acest proiect pare rodul imaginației unui singur om, Zaharcenko. Celebru pentru excentricitățile și neadec­vă­rile sale, Zaharcenko nu s-a consultat nici măcar cu propriul „parlament“ și nici cu vecinii de la Lugansk, tovarăși de se­pa­ratism prorusesc. El pretinde că „repre­zen­tanți ai regiunilor ucrainene“ care ar fi participat la Donețk la o întâlnire ar fi îmbrățișat și votat proiectul. La conferința de presă, Zaharcenko a fost însoțit și de scriitorul rus Zahar Pri­le­pin, membru al Partidului Național Bolșevic, personaj extravagant, la rândul său.

Reacțiile internaționale au fost cele previzibile. Kievul a protestat vehement, UE a criticat ideea, Franța și Ger­mania au ripostat și ele, chiar și Departamentul de Stat a luat atitudine. Re­ac­ția Rusiei e ceva mai com­plexă. Boris Grîzlov, reprezentantul spe­cial al Rusiei în grupul de contact, a spus că Proiectul Malorossia nu este com­pa­ti­bil cu procesul de la Minsk de re­gle­men­tare a conflictului din Donbas. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, vede în el doar o inițiativă privată a lui Za­harcenko. Însă experții au așteptat poziția lui Vladislav Surkov, consilierul lui Putin, responsabil cu dosarele Donețk și Lu­gansk, omul care ar fi desenat scenariul anexării Crimeei și războiului din Donbas. N-au trebuit să aștepte mult, pentru că a doua zi, prin Aleksei Cesnakov, care a par­ticipat la o întâlnire cu experții convocată de Surkov, acesta din urmă ar fi oferit un răspuns sibilinic. Bun pretext pentru men­ținerea subiectului Malorossia pe agenda publică încă trei zile, în care alți experți au încercat să descifreze ce a vrut să spu­nă Surkov, prin Cesnakov. De fapt, noul proiect ar promova integritatea Ucrainei și ar reprezenta alternativa la „euro-uto­pia“ promovată de Kiev, la care Donețk răs­punde cu Malorossia.

În ce măsură e implicat Surkov în lansarea noului proiect e greu de spus în acest mo­ment. Cert este că denumirea Malorossia apare în corespondența electronică a lui Surkov, publicată în 2016 de hackerii ucrai­neni. Acolo este o scrisoare de la De­nis Pușilin, „președinte“ al parlamentului „Republicii Populare Donețk“ care-i propune lui Skuratov împărțirea Ucrainei în trei, Novorossia, Malorossia și Galiția. În componența Malorossiei ar fi trebuit să intre regiunile din centrul Ucrainei, Ji­tomir, Hmelnițki, Kiev, Kirovograd, Pol­tava etc. În proiectul lui Zaharcenko, Ma­lorossia e noua denumire a întregii țări, nume utilizat pe când Ucraina era gu­ber­nie în componența Imperiului Rus. Asta ar putea sugera schimbarea paradigmei, renunțarea la modelul anexării după sce­nariul Crimeei sau al Abhaziei și Osetiei de Sud și adoptarea celui după care RFG a în­ghițit RDG, Rusia fiind în rolul Ger­maniei de Vest.

Deci, Proiectul Malorossia pare mult mai ambițios decât vechiul proiect, No­vo­rossia, care fusese lansat oficial la 24 mai 2014 și privea doar regiunile estice și su­dice care urmau să se desprindă de Ucrai­na și să formeze un alt stat. Între timp, atât Moscova, cât și separatiștii din Don­bas au renunțat la proiect. „Președintele parlamentului Novorossiei“, Oleg Țarev, a spus că proiectul e „înghețat“ pentru că nu se înscrie în acordurile de la Minsk. Mai mult chiar, în ianuarie 2017, Za­har­cenko declara că nici măcar unirea re­giu­nilor separatiste Donețk și Lugansk nu es­te posibilă, pentru că ar încălca pre­ve­de­ri­le de la Minsk. Între timp, însă, s-a răz­gândit. Acum, Zaharcenko vrea nu doar o bucată, respectiv sud-estul, ci întreaga Ucraină.

Malorossia în traducere înseamnă Mica Rusie. Termenul a apărut în secolul al XIV, când Patriarhia de la Constantinopol a înființat două mitropolii, pentru Veli­kaia Rus’, Marea Rusie, și pentru Malaia Rus’, Mica Rusie. Documentele latine se re­fereau la Russiæ Minoris, iar regii Po­lo­niei enumerau printre provinciile pe care le stăpâneau și Mica Rusie. În secolul al XVII-lea denumirea desemna Hetmanatul căzăcesc, iar după lichidarea acestuia a fost preluată de gubernia nou înființată cu capitala la Kiev. Numele de Malorossia a fost mai apoi utilizat în secolul al XIX-lea pentru a desemna sudul și vestul Ucrainei de astăzi.

Reintroducerea în circuitul politic a tot felul de denumiri istorico-geografice, că­rora li se atribuie caracteristici, dintre ca­re unele n-au nicio legătură cu realitatea asta cum este ea consemnată în cărțile de istorie, a devenit o veritabilă strategie po­li­ti­că. Poate că tocmai din această cauză, es­te puțin probabil ca Malorossia să fie doar un proiect al lui Zaharcenko. În spatele lui, se văd conturile Kremlinului.