In Memoriam André Padoux

În 2010, André Padoux a publicat la Editura Albin Michel cartea Comprendre le tantrisme. Les sources hindoues, prima sinteză de nivel înalt apărută în ultimele trei decenii asupra acestui subiect. Lucrarea a fost tradusă, în 2011, în limbile italiană şi spaniolă, iar anul acesta, cu puţin timp înainte de moartea autorului, în limba engleză. Am avut eu însumi bucuria de a o traduce în limba română, cu titlul Tantra. Tradiţia hinduistă (Editura Herald, 2012), adăugând şi o Prezentare a autorului. În loc de necrolog, reiau acum, cu actualizările bibliografice de rigoare, ceea ce am scris despre cel dispărut, pe când el era în viaţă.

Subiectul predilect al lui André Padoux a fost tantrismul nondualist caşmirian, un sistem teist centrat pe zeul Śiva, divinitate a cărei esenţă este Cuvântul ce creează şi animă universul. Śivaismul caşmirian poate fi considerat, pe drept cuvânt, o teologie, o metafizică şi o mistică a Cuvântului.

Pe mormântul său, André Padoux a dorit să fie scris primul verset din Evanghelia după Ioan:  „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu".

André Padoux (n. Beijing, 13 aprilie 1920) a studiat ştiinţele politice la Lyon şi Paris, cu spe­cializarea în diplomaţie. Între 1946 şi 1972, a funcţionat ca diplomat cultural în ca­­drul misiunilor franceze de la UNESCO, din Norvegia, India, Laos, Germania şi Un­garia.

Interesat din prima tinereţe de pro­ble­ma­tica limbajului, s-a apropiat de cultura in­di­ană, în care această problematică este de­­o­sebit de consistentă. A fost încurajat de Jules Bloch să se dedice studiilor de san­skri­tă şi indologie, pe care le-a urmat sub în­­drumarea lui Louis Renou. Conform pro­priei mărturisiri, lucrările lui Mircea Elia­de, pe care l-a cunoscut personal şi l-a apre­ciat mult, au contribuit la orientarea cer­ce­t­ă­rilor sale spre domeniul yoga şi tantra.

Cel mai semnificativ episod din ca­riera de di­plomat a lui André Pa­doux a fost, pro­ba­bil, misiunea sa de ataşat cultural la Am­ba­­sada Fran­ţei din India, de la New Del­hi, între anii 1953 şi 1959. Aici a cunoscut do­uă per­sonalităţi de care l-a legat apoi o prie­tenie de o viaţă: românul André Scri­ma, teolog şi hermeneut al religiilor, şi Lilian Silburn, care l-a îndemnat să se ocu­pe de opera lui Abhinavagupta. În ultima parte a sejurului indian, a studiat unele scrieri ale acestui autor cu Swami Lak­sh­man Joo, cel din ur­mă reprezentant iniţiat al tradiţei Trika.

În paralel cu activitatea diplomatică, a de­venit, în 1959, cercetător la Centre na­tio­nal de la recherche scientifique, de un­de s-a pensionat în 1989.

Începând din 1957, a elaborat, sub în­dru­marea lui Olivier Lacombe şi Louis Renou, teza de doctorat Recherches sur la sym­bolique et l’énergie de la parole dans cer­tains textes tantriques, susţinută în 1964. Lucrarea a apărut, într-o variantă des­ti­nată publicului larg, sub titlul L’énergie de la Parole. Cosmogonies de la parole tantrique (1994); o versiune adusă la zi, în traducere engleză (supervizată de au­tor), a fost publicată sub titlul Vāc. The Concept of the Word in Selected Hindu Tantras (1990).

Interesului lui André Padoux pentru tan­trismul caşmirian i se datorează şi tra­du­cerea comentată La Paratrīśkālaghuvrtti de Abhinavagupta. Preocuparea pentru pro­blematica limbajului s-a concretizat în studiile sale asupra mantrelor: Con­tri­bu­tions à l’étude du mantraśāstra (1978-1980-1987), precum şi în organizarea me­sei rotunde Mantras et diagrammes ri­tu­els dans l’hindouisme (1984), urmată de publicarea lucrărilor acesteia. O traducere engleză a studiilor sale pe acest subiect a apărut în 2011, sub titlul Tantric Mantras. Studies on Mantrasastra.

În anul 1992, i-a fost dedicat volumul Ri­tual and Speculation in Early Tantrism. Studies in Honor of André Padoux, editat de Teun Goudriaan.

După pensionare, André Padoux a con­tinuat să fie o prezenţă vivace în studiile despre tantrism şi în indologie. În 1994, a publicat traducerea comentată a lui Yo­gi­nīhrdaya, o tantra śivaită caşmiriană im­portantă din perspectiva diagramelor, man­trelor şi riturilor; în 2013, a apărut o ver­siune engleză a lucrării. În 1998, a apă­rut volumul cuprinzând traducerea co­mentată a capitolelor I-V din Tantrāloka, rod al pasiunii comune pentru Abhina­va­gupta şi al colaborării între Lilian Silburn şi André Padoux.

Studiile asupra tantrismului, domeniu al in­dologiei (dar şi al buddhologiei şi al ti­be­tologiei), au cunoscut o înflorire extraor­di­nară după al Doilea Război Mondial; au fost descoperite, studiate, editate şi tra­du­se numeroase texte, s-au format şi afirmat generaţii de specialişti de cel mai înalt nivel academic. Putem spune, fără ex­age­ra­re, că André Padoux este, astăzi, „pa­triarhul“ studiilor tantrice occidentale.

Instrumentele lexicografice uzuale în do­me­niul indologiei nu acoperă vocabularul tex­telor tantrice, pentru simplul motiv că, la ora la care au fost elaborate dic­ţio­narele sanskrite (de fapt, dicţionarul) de referinţă, asemenea texte nu erau cu­nos­cute. Era prin urmare necesar un dic­ţio­nar de termeni tantrici, aşa cum există dic­ţionare sau vocabulare de termeni rituali, gramaticali sau „scolastici“.

Astfel, la iniţiativa lui André Padoux, apare, sub egida Academiei Austriece de Şti­inţe, Tantrikābhidhānakośa (Dicţionar de termeni tantrici), admirabil instru­ment de lucru, din care au apărut până acum trei volume.

În încheiere, două gânduri.

Un alt savant român cu care André Pa­doux a avut o bună întâlnire a fost Sergiu Al-George. Corespondenţa celor doi da­tea­ză de la sfârşitul anilor ’60 şi încetează oda­tă cu moartea celui din urmă. Deşi s-au întâlnit personal numai de două ori, la Con­ferinţa Sanskrită de la Weimar, în 1979, şi la cea de la Benares, în 1981, cei doi indologi şi-au descoperit incon­tes­tabile afinităţi. Mi-l amintesc pe Sergiu Al-George vorbindu-mi cu preţuire des­pre persoana şi preocupările lui André Pa­doux. La rândul său, André Padoux mi-a vorbit despre Sergiu Al-George în termeni precum: „personalitate excepţională“ sau: „Aveam multă admiraţie pentru ope­ra lui şi o foarte mare simpatie pentru el. Decesul său m-a întristat mult“.

În opera ştiinţifică a lui André Padoux vom găsi, cum este de aşteptat, o solidă erudiţie de ordin indologic. Dar vom mai găsi – cum nu se întâmplă întotdeauna – o amplă perspectivă culturală, poetică, fi­losofică şi, nu în ultimul rând, en­tu­zi­as­mul pentru obiectul studiilor sale, en­tu­ziasm care se ghiceşte printre rândurile scrie­rilor savante.