De același autor
Când auzi așa ceva tu, om de bună-credință, sătul de greutăți, de-un stat care te-a tot hărțuit o viață, îți spui: „Da, domnule, câtă dreptate are omul ăsta! Uite că nu-s singur. Mai sunt și alții care gândesc ca mine. Hai că se face dreptate!” Doar că dreptatea asta care vine prin cuvintele de mai sus e răul absolut.
Călcatul pe cadavre și linia roșie depășită ne-au fost explicate de Liviu Dragnea, invitat, marți seară, la Antena 3, în studioul lui Mihai Gâdea, „jurnalist independent care s-a aflat sub prigoană”, așa cum se prezintă. Și ce face Dragnea? Ce știe mai bine să facă un animal politic care simte pericolul. Pericolul pușcăriei, pericolul că pierde puterea, pericolul că pierde susținerea. Minte și atacă.
Strategia nici nu este foarte complicată și merge unsă în rândul telespectatorilor iubitori de Antene și votanți de PSD: te duci în sânul lor, al amărâților, naivilor pe care i-ai ademenit cu un program de guvernare pompos și mincinos, știi că oamenii ăștia n-o duc bine, și n-o duc bine din cauza guvernării tale proaste, că sunt revoltați, săraci, și, atunci, începi să le vorbești exact la fel cum vorbesc ei.
Începi să te plângi și tu, Liviu Dragnea, că nu mai poți trăi în țara asta „sugrumată”, că, gata!, ți-a ajuns și ție cuțitul la os, că ai „un profund sentiment de dezamăgire și de nedreptate care mi se face”. Și nu mai contează că „nedreptatea” care ți se face ție, Liviu Dragnea, este legată de dosarele de la DNA sau din instanță, de o condamnare definitivă la pușcărie sau de Tel Drum și de sute de milioane dosite prin Brazilia. Nu mai contează nici că „dezamăgirea” ta e că n-ai reușit încă, așa puternic cum crezi tu că ești, să pui mâna pe butoanele țării care să te scape de gândul pușcăriei. Nu, nu contează asta. Ce contează este ca tu, Liviu Dragnea, să-i vorbești pe limba lui omului care ți-a dat votul, singurul pe care l-ai fraierit și de la care mai ai o minimă speranță să te susțină și acum, după ce și el simte că viața aceea minunată pe care i-ai promis-o n-a mai venit.
Și după ce și-a pregătit terenul și le-a stârnit compasiunea telespectatorilor lui Gâdea, - pentru că, nu-i așa?, toți suntem oameni și nu poți ataca pe cineva „dezamăgit” și „nedreptățit” la fel ca tine – Dragnea, acompaniat de amicul prigonit, a început războiul propriu-zis cu cei care nu i se supun. Cu Justiția, mai exact. Dar nici războiul ăsta nu poate fi dus oricum. Ci tot pe înțelesul celor care au votat Dragnea&PSD. „Merg prin țară, merg cu domnul Daea, și oamenii ne spun: «Nu vă lăsați!»”.
Domnule, ce încurajare! „Nu vă lăsați!”, auzi. Ce spirit al dreptății! Un mesaj numai bun pentru românii care trebuie ținuți în lesă de partidul-unic și care au nevoie să nu se simtă singuri, să știe că vine ea și ziua în care se va face dreptate pentru toți. Iar când promisiunile astea vin la pachet cu alte vorbe de duh, lansate tot de Dragnea din studioul TV afiliat PSD, cum că „eu nu fac spectacol, nu ameninț, doar respect ce am spus în campanie electorală”, gata, dreptatea e garantată! Dacă e ceva ce s-a promis în campanie electorală, atunci sigur va fi așa, pentru că domnul Liviu de la PSD, susținut de oameni, de talpa țărișoarei, așa cum el însuși ne dă asigurări, se va zbate pentru România, pentru noi, că „doar n-or să ne închidă pe toți”.
Și în amestecul acesta manipulator și înduioșător, Dragnea-salvatorul, omul din popor care suferă și el la fel ca ceilalți oameni din popor, ne spune și soluția. „Se vor întâmpla lucruri importante în Parlament. Schimbări așteptate, care să scoată țara din epoca abuzurilor. Cu toate amenințările, cu toate presiunile, cu toate făcăturile, nu dăm înapoi!” În varianta pentru credulii Antenelor, mesajul e așa: oamenii aceștia, garantați de Dragnea, pe care i-am votat, se vor zbate, din parlament, ca să ne scape de cei care ne vor răul. Și, după ce se vor zbate și ne vor scăpa, va curge laptele și mierea așteptate de noi, poporul. În varianta pentru oamenii care înțeleg exact ce spune Dragnea, mesajul este altul: Dragnea și ceilalți penali sunt disperați. Dar chiar și așa disperați, vor merge până în pânzele albe, în Parlament, unde va ajunge, în curând, proiectul lui Tudorel Toader privind legile Justiției. Legi pe care sunt deciși să le modifice în așa fel încât ei toți să scape de dosare, de condamnări, să-și protejeze banii furați și să se asigure și că de acum înainte niciun magistrat nu va mai îndrăzni să-i deranjeze din furat.
Și ca să fim siguri că a doua variantă e cea pe care vor merge Dragnea și prietenii lui, Tăriceanu și Băsescu, ministrul Justiției ne-a explicat și mai clar acest lucru. Din plenul Camerei Deputaților, unde s-a dezbătut, marți, moțiunea simplă inițiată de PNL și USR împotriva ministrului Tudorel Toader (moțiune respinsă miercuri, așa cum era de așteptat), marioneata liderului PSD pusă la vârful Justiției ne-a asigurat că facem legile justiției „ca la engleji, ca la franceji”. Ce treabă au „englejii” și „francejii” cu penalii ca Dragnea care vor să scape de pușcărie, să-l scoată pe șeful statului din procedura de numire a procurorilor-șefi, să scape, în felul acesta, de magistrații incomozi ca Kovesi și Lazăr și să supună Inspecția Judiciară politicului? Niciuna, desigur.
Dar Tudorel Toader, profesor, doctor, fost rector, care se laudă cu experiență pe meleaguri străine, om cu pretenții carevasăzică, a ridicat, în parlament, nivelul discursului lui Dragnea din studioul lui Gâdea. Adică nu modificăm legile Justiției pentru că „țara asta e sugrumată” și oamenii spun „nu vă lăsați!”, ci pentru că așa este în Occident. Și cum să fii tu, om zdravăn la cap (eventual unul dintre sutele de mii care au ieșit, în iarnă, în stradă sau, poate, vreo ambasadă de tipul SUA ori Germania) împotriva Occidentului? Cum, nu e bine în Vest? E bine, normal. Atunci, așa cum ne transmite Toader, e bine și să schimbăm legile Justiției.
Singura problemă e că prof.dr. fost rector ne-a mai mințit încă o dată, în direct de la pupitrul Parlamentului. Și ne-a mințit la fel ca până acum, susținând că, de fapt, proiectul propus de el vine după ce, în 2015, CSM a cerut ministerului Justiției actualizarea legislației, iar guvernul tehnocrat a lansat în dezbatere publică acest proiect. Așa cum spune Toader, „proiectul de lege a fost foarte, foarte dezbătut și a parcurs toate etapele decizionale”. Deci acesta este motivul real al schimbărilor pe care vor să le facă, și nu faptul că niște penali au în cap doar să controleze, politic, justiția.
Poți să-l contrazici? Dacă ești din categoria credulilor lui Dragnea, nu, desigur. Zici că domnul prof.dr. Toader, care și-a înșirat CV-ul la microfon în Camera Deputaților, are dreptate. Că totul s-a făcut temeinic și de ce n-am vrea să fim și noi ca „englejii”, ca „francejii”? Doar e mai bine la ei. Dar dacă ești un om cu mintea la el, înțelegi că cele mai importante schimbări din proiectul propus de Tudorel Toader sunt cele prin care niște politruci ajunși la putere vor să preia, de fapt, controlul total al Justiției, printr-un ministru manevrat tot de ei. Și mai înțelegi și că proiectul, în varianta propusă acum, nu a fost niciodată supus dezbaterii publice, motiv pentru care a fost atacat puternic de oameni din sistem, dar și de ambasade-prietene sau de Comisia Europeană.
Dar cine să-l mai contrazică pe Tudorel Toader? O variantă ar fi Klaus Iohannis, care alege să tacă prea mult într-o problemă care amenință Justiția mai tare decât a făcut-o toxica Ordonanță 13. În iunie, atunci când PSD și-a trântit propriul Guvern, iar șeful statului a acceptat, fără nicio condiție, varianta PSD-ALDE de a forma noul Executiv condus de Mihai Tudose, în spațiul public s-a vehiculat ideea că, de fapt, în spatele scenei, Iohannis a negociat cu tabăra lui Dragnea să păstreze el controlul asupra Justiției. Adică să îi lase să guverneze, să nu agite apele în spațiul public, să nu mai pună gaz pe focul Străzii, în schimb, să aibă el, Iohannis, ultimul cuvânt de spus atunci când Justiția ar fi amenințată.
N-am crezut deloc în varianta asta. Nu mi s-a părut nicio clipă că PSD și ALDE ar vrea să guverneze țara din alte motive decât acelea de a scăpa de dosare penale indivizi ca Dragnea sau ca Tăriceanu. N-am crezut nici pentru că nu mi se pare că poate exista vreo variantă curată de negociere cu niște pușcăriași și pușcăriabili. Nu cred în varianta asta nici acum. Deși mi-aș dori ca, pe lângă drumurile bătute de ambasadori ca Hans Klemm la biroul lui Tudorel Toader și îngrijorările transmise de peste hotare în privința asaltului corupților asupra justiției, să-l văd și pe președintele Iohannis continuând „povestea celor doi elefanți”. Poveste care, între timp, a ajuns la o turmă întreagă.
