Mahalaua politicii și golăniile presei

Confirmarea similitudinii dintre mediul politic și periferia insalubră a venit zilele acestea de la premierul Mihai Tudose, care a găsit adec­vat să-i încurajeze pe cetățenii din vestul țării loviți de uragan cu un zâm­bet șmecher. „Asta e. Ce pu­tem să facem, să dăm o lege să nu mai bată vântul?“, s-a întrebat plin de res­pon­sa­bi­litate prim-ministrul, pe ace­lași ton cu care premierul Tă­riceanu îi spunea iritat unei femei afectate de inundații: „Ce vreți, doamnă, să vă fac hotel?“. Se întâmpla tot în ju­dețul Timiș, în urmă cu 12 ani, la Otelec. Cele nouă registre ale imaginarului violent al românilor, descrise de Ruxandra Cesereanu în cartea sa, se regăsesc din plin în limbajul și conduita politicienilor de azi, augmentate de o bună parte a presei, care se complace în mahala. În postcomunismul ro­mâ­nesc, spune autoarea, „defularea ling­vis­ti­că a fost o urmare firească, la nivel emo­țio­nal, după căderea regimului comunist, în ca­re funcționase legea cenzurii și faimoasa lim­bă de lemn... Această violență lingvistică des­cătușată... a devenit, la un moment dat, în­călcătoare de tabuuri, promovând derapaje ver­bale mai mult sau mai puțin inten­țio­nate“.

Explicații psiho-sociale pot exista, însă tre­ce­rea de la registrele xenofob-rasist, subuman, de ani­ma­li­zare a adversarului, sexual, fu­nebru etc. la atacul cor­po­ral depășește o limită em­ble­matică pentru nivelul subur­ban al lumii politice de la noi. Mirel Palada repezindu-se la conlocutorul său în pauza pu­blicitară a unei emisiuni de te­leviziune fixează personajul în menajeria pe care PSD a în­tre­ținut-o pe bani publici. Este același ins care, aflat în demnitatea publică de purtător de cuvânt al Guvernului Ponta, frigea „purceluși antiguvernamentali la proțap“, adică jur­na­liști care nu cântau în strună. Puțini s-au de­li­mitat de conduita sa, așa că recidiva era de aș­teptat. Mai mult, din studiourile Antenei 3 s-au auzit hăhăieli aprobatoare groase, fiind­că așa văd Gâdea și ortacii dialogul politic, iar Evenimentul Zilei și-a dat în petec prin pos­ta­rea redactorului-șef adjunct, unul Curea, care nota pe pagina sa de Facebook: „L-a caftit Pa­lada pe Goțiu, i-a fu... una în mufă de i-a dat borșul. Mirele, în toate zilele călduroase, de acum în veac, ai câte o bere rece de la mi­ne“. Sau Bogdan Diaconu, șeful partidulețului de rezervă creat de Ghiță și Ponta, s-a găsit să aplaude: „Bravo, Mirel Palada, așa merită toți trădătorii de la USR...“. B1 TV, care a fo­lo­sit agresiunea ca artificiu, cam ieftin, de creș­tere a audienței, a atenuat a doua zi reacția corectă a moderatoarei invitând în studio doi comentatori din bestiarul de agresori, pe Ma­rius Marinescu, cel care în 2008 îi aruncase un pahar de apă în față unei deputate, tot la televiziune, sau pe numitul Lazarus, o relicvă otevistă. Nu e de mirare că singura reacție ul­terioară a lui Palada, sociolog și doctor în ce­va, a fost pe Facebook: „nu mor caii când vor useriștii“. Dacă justiția nu va fi suficient de aspră în acest caz, caftul s-ar putea ins­titui ca formă legală de... dialog politic și me­diatic. Prin ordonanță de urgență!

Mahalaua de odinioară avea regulile sale, ba chiar un fel de etică. Caftangii de azi, cu vor­ba sau cu pumnul, nu respectă nicio regulă. Țara e condusă de penali care amenință jus­ti­ția răsturnând imaginea: nu ei sunt infractorii, ci șefii instituțiilor care îi cercetează trebuie suprimați ca vinovați. Televiziunile imunde ca­re servesc stăpâni trimiși în judecată sau de­ja condamnați - am numit RTV și Antena 3 - arată cu degetul spre câțiva jurnaliști al căror dinte critic nu s-a tocit, în insinuarea că aceș­tia ar fi „agenți acoperiți“. O fac sprijinindu-se pe declarațiile nedovedite ale unui fost ofițer SRI trimis în judecată în cazul Black Cube, care zice că i-a văzut pe jurnaliști în bi­roul șefului său. Versate, televiziunile secu­ristului Voiculescu-Felix, ale lui Ghiță-cărător de servietă la SRI, sau EvZ prin Dan Andronic, băiat de mingi împachetat drept „consultant politic“și „jurnalist“, rostogolesc cu ne­ru­și­na­re o insinuare mârșavă ca pe un adevăr ca­lificat. Reacțiile societății civile sunt firave, iar asta e de înțeles: anvergura pe care a luat-o mahalaua politică, unită în cuget cu cea a golanilor presei, este înfricoșătoare. Dacă nu sunt infractori dovediți sau plagiatori, im­pli­cați în afaceri suspecte sau aflați în in­compatibilitate, liderii de azi ai României sunt slab alfabetizați, au CV-uri subțiri care le asigură incompetența necesară accederii în funcții. Igienizarea este dificilă într-o mahala extinsă.