Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Interviu : BOGDAN GABOR: Tot controlul sistemului judiciar va fi în mâna ministrului Justiției, numit politic
Interviu realizat de Ramona Ursu
2017-09-19
Interviu
2

Domnule Bogdan Gabor, cum a analizat Asociația Procurorilor din România proiectul ministrului Tudorel Toader de modificare a legilor justiției?

 

Asociația Procurorilor din România a solicitat, în principal, avizarea negativă de către CSM a întregului pachet legislativ privind legile justiției. Am făcut și o serie de observații și propuneri, în măsura în care Consiliul va opta pentru avizarea cu observații a acestui pachet legislativ. De ce am solicitat în principal avizarea negativă? Pentru că sunt o serie de propuneri de modificare care, din punctul nostru de vedere, vor afecta grav independența justiției și vor îngreuna funcționarea sistemului judiciar și credem că fac reversibilă reforma justiției în România.

 

Despre ce modificări toxice pentru sistemul judiciar vorbim?

Inspecția Judiciară, numirea întregii structuri de conducere a Parchetului de pe lângă ÎCCJ, a DNA și a DIICOT, controlul pe temei de netemeinicie a soluției procurorilor, coroborate cu criteriile de promovare a magistraților, direcția specializată de cercetare a magistraților, înființată în cadrul Ministerului Public, cu o structură de conducere selectată tot de către ministrul Justiției, la care se adaugă calitatea de membru de drept al CSM a ministrului de Justiție, dar și aceea de titular al acțiunii disciplinare. Prin toate aceste atribuții se concentrează tot controlul sistemului judiciar în mâna unei singure persoane, respectiv ministrul Justiției, reprezentant al puterii executive.

http://revista22.ro/files/news/manset/default/Bogdan-Gabor-2.jpg

O singură persoană numită politic.

Numită politic. Dacă ne uităm în urmă, constatăm că foarte puțini miniștri de Justiție și-au putut duce un mandat de patru ani de la început la sfârșit, pentru că guvernele vin și trec mult mai repede. În consecință, și ministrul Justiției poate să-și încheie mandatul chiar după câteva luni. Din acest motiv, politicile pornite de un ministru pot fi schimbate a doua zi de un alt ministru.

 

Care sunt pericolele trecerii Inspecției Judiciare în subordinea Ministerului Justiției?

Ministrul Justiției va avea atribuții foarte mari în ce privește coordonarea și controlul Inspecției Judiciare. Inițial, s-a afirmat că Inspecția va trece ca o instituție autonomă în cadrul ministerului, cum este acum autonomă față de CSM. Dar nu este așa. După cum reiese din propunerile făcute, ministrul va avea un rol foarte mare în privința funcționării acestei instituții. Va avea rol în elaborarea regulamentelor de funcționare a Inspecției Judiciare, a regulamentelor privind efectuarea activității de verificare și de control. Ministrul îi va numi și îi va revoca pe inspectorul șef și pe inspectorul șef-adjunct. Tot ministrul va avea atribuții în ceea ce privește recrutarea inspectorilor judiciari, el fiind cel care elaborează regulamentul de concurs și care dispune și validează examenul de recrutare a inspectorilor. De aici, mai sunt o serie întreagă de atribuții referitoare la efectuarea inspecției de către inspectorul judiciar, atât în privința instanțelor, cât și a parchetelor. Practic, ministrul Justiției va fi cel care va dispune efectuarea de controale și verificări la instanțe și parchete pe foarte multe aspecte. Va decide chiar și în privința repartizării aleatorii a cauzelor. La finalul propunerilor din acest proiect se menționează că ministrul Justiției poate dispune „orice alte verificări și controale la instanțe și parchete“. Înțelegeți dvs. ce vreți prin aceste „orice alte verificări și controale“.

 

Adică orice vrea ministrul.

Practic, orice vrea ministrul poate să încapă în acest text de lege. Mai mult, rapoartele de inspecție nu vor fi prezentate unor profesioniști, așa cum se întâmplă acum, respectiv CSM, format din magistrați, dar și din membri de drept, respectiv procurorul general, ministrul Justiției, societatea civilă, deci un organism colectiv în care fiecare știe ce are de făcut. Pe viitoarele modificări, dacă se vor face, aceste rapoarte de control vor fi prezentate doar ministrului Justiției, el având și posibilitatea să dispună refacerea controlului de către inspectorii judiciari. Așa ceva nu a existat niciodată, din câte știu eu, în viața juridică a României de după ’90. Întreb retoric: oare face bine societății ca o singură persoană numită politic să se pronunțe în legătură cu tot ceea ce privește funcționarea instanțelor și parchetelor? Dacă cineva crede că asta nu este o afectare a independenței sistemului judiciar...

 

Așa cum arată proiectul, ministrul Justiției îi va putea verifica inclusiv pe membrii CSM.

Inclusiv pe membrii CSM, inclusiv pe cei detașați sau delegați la alte instituții din rândul magistraților, inclusiv pe inspectorii judiciari. Așadar, toată lumea va depinde de ministrul Justiției. Adăugați faptul că, pe lângă toate aceste verificări punctuale sau acele controale sau „orice alte tipuri de verificări și controale“, ministrul Justiției este titularul acţiunii disciplinare. Această calitate o are și în prezent, dar, în momentul în care titularul acțiunii disciplinare va dispune efectuarea unor verificări disciplinare față de tot corpul magistraților, inclusiv față de inspectori și față de CSM, tot el este titularul. Atunci, indiferent de ce va propune Inspecția, ministrul va putea să exercite în continuare acțiunea disciplinară. Mai apare un text în proiect, anume că, pe parcursul exercitării acțiunii disciplinare, magistratul este suspendat. Așa ceva n-am văzut nicăieri. Există și în acest moment o situație în care, pe parcursul unor proceduri disciplinare, poate să fie suspendat magistratul, dar această chestiune este la aprecierea secțiilor de judecători sau de procurori din CSM, în condițiile în care se afectează grav imaginea și onoarea justiției. Pe viitor, unii dintre noi ne-am putea trezi aruncați într-un proces disciplinar și, indiferent ce ar urma să se întâmple la judecarea cauzei de către secții sau de către instanța supremă, vom fi suspendați.

 

Ce înseamnă scoaterea președintelui din procedura de numire și de revocare a procurorilor șefi?

Toată această procedură de selectare a structurii de conducere a Ministerului Public îl va transforma pe ministrul Justiției într-un veritabil procuror general. Deci Ministerul Public, adică tot ce înseamnă activitatea parchetelor, va trece în subordonarea puterii executive. S-a spus că se întărește rolul CSM în numirea procurorului general, dar nu este așa, pentru că, pe textul propus, selecția o face printr-o procedură care se desfășoară exclusiv în fața ministrului Justiției. S-a mai spus că sunt niște proceduri transparente. Da, sunt proceduri transparente, dar care se fac exclusiv în fața unui singur om, acel om având posibilitatea de selecție. Ministrul prezintă propunerea sa Secției de procurori a CSM, care are dreptul să o respingă o singură dată, motivat. Ministrul poate să revină cu aceeași propunere, nefiind de acord cu motivele expuse de CSM, și, atunci, Consiliul va trebui să ia act, deci se transformă în nimic. Doar va lua act de propunerea ministrului în privința procurorilor șefi. Dar nu vorbim doar despre numirea procurorului general și a procurorilor șefi ai DIICOT și DNA. În proiectul prezentat de ministrul Toader, mai apare o propunere care prevede că și numirile în celelalte funcții de conducere din cadrul DNA, DICOT, Parchetul de pe lângă ÎCCJ se fac cu aceeași procedură ca la textul menționat mai înainte. Adică tot ministrul Justiției face selecția, merge cu propunerile la CSM, care poate refuza o singură dată. Practic, toată structura de conducere a Ministerului Public va fi desemnată de către puterea executivă, de către un singur om, ministrul Justiției. Tot acest om are posibilitatea să declanșeze procedura de revocare a acestor persoane puse în funcții de conducere în parchete. Adăugați că în cadrul structurilor de parchet există compartimente organizate în ceea ce privește îndrumarea și controlul activității. Șefii acelor compartimente vor fi numiți tot de către ministrul Justiției.

 

De ce ar fi nevoie de o direcție specializată pentru cercetarea magistraților cu probleme penale?

Nu înțeleg rațiunea pentru care apare această necesitate de a se înființa o direcție care să-i cerceteze pe judecători și pe procurori. În condițiile în care, acum, competența materială este dată parchetelor de pe lângă curțile de apel, în cazul judecătorilor și procurorilor până la grad de curte de apel. Iar în ceea ce-i privește pe judecătorii și procurorii cu grad de Înaltă Curte sau Parchet de pe lângă Înalta Curte, această competență revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte. Iar în situația specială în care se comit infracțiuni de corupție, această competență revine, firesc, DNA. Lucrurile au funcționat și funcționează foarte bine așa. Eu nu știu să fi fost un magistrat care să fi comis o infracțiune și să nu fi fost tras la răspundere sau să fie protejat de parchete. Cine a comis o infracțiune s-a supus rigorilor legii.

 

Deci singura explicație ar fi că se dorește înființarea a încă unui mecanism prin care ministrul să-i controleze total pe magistrați.

S-ar înființa încă un mecanism condus de ministrul Justiției, care va avea posibilitatea să solicite informații de la această direcție și „să dea îndrumări scrise pentru buna combatere a criminalității“. Înțelegeți dvs. ce vreți prin această formulare, că eu nu știu ce înseamnă.

 

Este o formulare destul de ambiguă, care pare să-i permită ministrului să spună ce să facă această direcție de anchetare a magistraților într-un anume dosar.

Pe lângă aceste aspecte, adăugați faptul că apare infirmarea soluțiilor date de procurori pe caz de netemeinicie. Asta înseamnă că orice soluție dă procurorul, ea poate fi infirmată de către procurorul ierarhic superior căruia i se pare netemeinică soluția. Există și acum posibilitatea să se verifice sub aspectul netemeiniciei, dar doar la plângerea prealabilă, e o întreagă procedură. Dar, din oficiu, procurorul șef nu poate infirma o soluție a procurorului din subordine decât dacă o găsește nelegală.

 

E vorba de un procuror șef a cărui carieră depinde de ministru.

E numit, practic, de ministru. Iar acest procuror, de exemplu, primește un dosar în care nu a fost cineva trimis în judecată, îl infirmă pe netemeinicie și dispune trimiterea în judecată.

 

Tudorel Toader a spus că trebuie să mulțumim CSM pentru acest proiect de legi, care a solicitat, în 2015, Ministerului Justiției actualizarea legislației, arătând că proiectul a fost supus dezbaterii publice „de foarte multe ori“.

Întâmplarea face că, în 2015, când a fost trimis acel pachet de legi la CSM, eram vicepreședintele CSM.

 

Ce a cerut, de fapt, CSM?

Acel proiect legislativ nu are nicio legătură cu acest pachet propus de ministrul Justiției azi. Practic, acel pachet cuprindea doar o serie de modificări minore care reprezentau un reglaj fin al sistemului judiciar, aducerea în actualitate a unor texte de legi. Dar nu schimba din temelii sistemul judiciar, ceea ce se întâmplă prin acest pachet legislativ. Dimpotrivă, erau diminuate atribuțiile ministrului Justiției prin scoaterea lui din calitatea de titular al exercitării acțiunii disciplinare. Acelea erau propunerile. Erau, într-adevăr, și niște propuneri în ceea ce privește majorarea perioadei de avansare pe linie ierarhică, aspect care se regăsește și acum, dar în niciun caz nu erau modificările de substanță care apar în acest pachet legislativ. Acel pachet a fost supus dezbaterii publice în 2016, dar, în 2017, când s-a schimbat componența CSM și s-a schimbat și ministrul Justiției, s-a abandonat acel pachet legislativ din 2015. Asta pentru că era și o procedură separată, pentru că CSM îl sesiza pe ministrul Justiției, ministrul trebuia să și-l însușească și să își exercite calitatea de inițiator legislativ. Ei bine, ministrul Justiției nu și-a asumat calitatea de inițiator legislativ în ceea ce privește propunerea din 2015 a CSM, ci a solicitat CSM alte propuneri cu privire la un viitor pachet legislativ de modificare. Din acest motiv, este necesar acum avizul CSM pe pachetul legislativ, pentru că este alt pachet legislativ. Unul care nu a fost pus niciodată în discuție și cu privire la care magistrații nu au fost consultați. Vreau să vă spun că, în 2015, pe fiecare dintre punctele pe care noi credeam că ar trebui să se intervină legislativ, magistrații și-au exprimat punctul de vedere. Astfel, a fost trimis Ministerului de Justiție ceea ce a reieșit din votul fiecărui magistrat.

 

Când ați primit dvs., ca asociație, acest nou proiect pentru a vă putea prezenta punctul de vedere?

Ca și dvs., am auzit de acest proiect prezentat de ministrul Tudorel Toader în data de 23 august. Apoi, când am văzut textele integral, ne-am dat seama că acea prezentare în PowerPoint era chiar blândă. Textele sună mult mai periculos.

 

Tot ministrul Toader a spus, într-o emisiune TV, că procurorul general Augustin Lazăr și-a depășit atribuțiile legale atunci când a întrunit procurorii din țară pentru a dezbate proiectul privind legile justiției, susținând că procurorii nu fac legile.

Procurorii nu fac legile și nu este bine ca procurorii să facă legile. Procurorii trebuie să aplice legile. În ceea ce privește exprimarea unui punct de vedere cu privire la o lege sau la un proiect legislativ care vizează funcționarea sistemului judiciar, avem obligația să ne spunem opinia. Opinia publică trebuie să fie informată de punctul nostru de vedere. Unii dintre colegii noștri s-au întrunit în adunări generale, alții nu, și-au exprimat doar puncte de vedere, fiecare a făcut cum a apreciat mai bine. Dar, în actualul text de lege, CSM poate solicita întrunirea adunărilor generale a instanțelor și parchetelor pentru a supune dezbaterii proiectele legislative referitoare la sistemul judiciar. Noi ne-am întrunit în adunări generale pentru a supune dezbaterii interne un proiect legislativ și cred că am procedat respectând dispozițiile legale. Parlamentul va hotărî mai departe ce va considera că e mai bine.

 

Tot ministrul Justiției ne-a spus că facem legile justiției „ca la engleji, ca la franceji“. Ce anume din aceste măsuri regăsim în legislația britanică sau cea franceză?

Sunt două sisteme juridice care nu prea seamănă între ele. Ce luăm de la francezi, ce luăm de la englezi? Sunt sisteme judiciare cu filosofii diferite. Eu nu am înțeles ce luăm de la unii și ce de la alții. Probabil că ministrul s-a raportat la faptul că ar trebui să fie recrutați magistrații la o vârstă mai înaintată.

 

Și aici voiam să ajungem. Un alt punct din proiectul lui Toader este interzicerea tinerilor sub 30 de ani să intre la Institutul Național al Magistraturii. Cât de bună este o astfel de măsură?

Nu știu cu cât este mai matur un tânăr de 30 de ani față de unul de 29 de ani. Ideea, deși pare generoasă, poate avea niște efecte nedorite asupra sistemului judiciar. Dacă te raportezi la sistemul britanic, unde, într-adevăr, să fii judecător este cea mai înaltă demnitate posibilă, care îți asigură și un grad de confort material și de securitate absolut deosebit, este visul oricărui jurist să ajungă acolo. Însă, ca să faci acest lucru, trebuie să transformi tot sistemul judiciar din România și să îl faci ca acolo. Putem face acest lucru? Nu. Noi suntem pe un alt sistem judiciar, în care ne bazăm pe profesioniști ai dreptului. Va ieși studentul de la Drept și va încerca să-și facă o carieră în avocatură, în notariat, în zona de consiliere, iar cei mai buni își vor demonstra calitățile. Vă imaginați că, în plină carieră profesională, la 30 de ani, când probabil ai și o familie, vei renunța la dezvoltarea ta profesională deosebită și te vei duce auditor de justiție la București. Îți vei lăsa familia, vei renunța la statutul tău, la afacerea pe care ai pus-o pe picioare și te vei face judecător stagiar cu o bursă acordată de statul român și cu decontarea chiriei în proporție de 50%. Eu îmi imaginez cu greu acest lucru. Cine va opta pentru această profesie? Cei care nu au reușit, care nu sunt suficient de maturi, care nu și-au găsit locul în profesia juridică și cei care nu au confirmat prin locurile unde sunt. Iată că avem o idee generoasă care se întoarce împotriva sistemului. Dorim să avem judecători și procurori care sunt cei mai slabi dintre juriști? Eu cred că nu.

 

Totuși, există o altă variantă pentru a-i pregăti mai bine pe tinerii magistrați, dacă într-adevăr asta se dorește?

Propunerea noastră pentru ca persoana care ajunge să judece și să cerceteze să fie cât mai bine pregătită și cât mai matură este să se mărească perioada de stagiu. Asta era și propunerea făcută în pachetul din 2015. Adică, ai ieșit din facultate, intri la INM, faci doi-trei ani, termini acea școală care are componenta de teorie, dar și foarte multă practică desfășurată în cabinetele avocaților, ale notarilor, la poliție, la penitenciare. După ce termini acea perioadă la INM, intri efectiv ca stagiar, dar activitatea ta este supravegheată de un alt magistrat definitiv. În felul acesta, te rodezi și ajungi să judeci cauze de competența ta undeva tot spre 28-29 de ani. Ce se propune acum? Ca cineva care intră la INM să aibă o vechime în practică de cinci ani, dar acea practică este doar pe hârtie, pentru că poate fi făcută la o firmă oarecare.

 

Comisia parlamentară de anchetare a alegerilor din 2009 a avut două solicitări: Parchetului General să-i pună la dispoziție copii după dosarul privind posibila fraudare a alegerilor, iar șefa DNA să se prezinte la audieri în parlament. Ambele au fost refuzate. Până unde poate merge parlamentul în a le cere procurorilor date din dosare sau în privința audierii lor?

Este o întreagă discuție și m-aș raporta la o decizie din 2009 a CSM, care arăta că magistrații nu pot fi obligați să se prezinte în fața altor comisii de anchetă. Am văzut că s-a solicitat din nou CSM să se pronunțe în această situație, încă nu a fost pusă pe ordinea de zi solicitarea. De aceea cred că trebuie să așteptăm hotărârea CSM, care să stabilească exact ce atitudine trebuie să adopte judecătorii și procurorii în această situație. Dar, din câte am observat în spațiul public, a fost sesizată și CCR în acest aspect. Să așteptăm și decizia Curții, care va clarifica bine situația.

 

Politicienii aflați la putere se întrec, în ultimul timp, în amenințări adresate magistraților, susținând că vor plăti pentru „abuzurile“ făcute. Se folosește foarte des acest termen, abuzuri. Cum se resimte asta în planul procurorilor?

Cine comite un abuz, dacă acel abuz este demonstrat, trebuie să răspundă. Dar răspunderea este individuală, iar judecătorii și procurorii care au comis abuzuri au răspuns și răspund în continuare individual. Am făcut o statistică în privința abaterilor disciplinare comise de magistrați și suntem categoria profesională cu cele mai multe abateri disciplinare incluse în legislația românească. Sunt abateri disciplinare de la litera „a“ până la litera „t“. Aproape toate literele alfabetului au câte o abatere pe care o poate comite un magistrat. CSM, secția de procurori, în perioada 2012-2016, a aplicat peste 40 de sancțiuni disciplinare, care au mers până la excluderea din magistratură. Nu știu dacă e mult sau puțin, dar față de cei care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență, mai ales cu rea-credință, toleranța a fost zero. S-a mers până la excluderea din magistratură.

 

Deci nu putem vorbi despre abuzuri care au rămas nepedepsite și pentru care ar trebui, acum, să plătească, așa cum spun politicienii.

Se aruncă în spațiul public acest lucru, anume că s-au comis abuzuri, și pedepsim un sistem judiciar întreg. Pedepsim puterea judiciară pentru ce? Eu știu că regulile democratice și regulile statului de drept spun așa: dacă cineva a greșit, răspunderea este individuală. Și răspunde civil, disciplinar sau penal. Și sunt numeroase cauze în care magistrații au răspuns așa pentru ceea ce au făcut. Dar una este o răspundere individuală, alta este o răspundere ca sistem. Dispozițiile legale existente în vigoare asigură autoreglarea sistemului de către el însuși.

 

Interviu realizat de RAMONA URSU

TAGS : tudorel toader dna parchetul general kovesi augustin lazar bogdan gabor csm ccr diicot legile justitiei
Mai multe din Interviu
Comentarii
?????? 2017-10-01
Cum ați comenta despre faptul că , despre bunuri care se spune că ar fi sechestrate de procurori în dosarele lui Sorin Ovidiu Vântu, se zice că nu ar fi la ANABI , ci că ar fi vândute, de "alte instituții" ?
?????? 2017-09-24
Și textul ar fi atacat la CCR pentru că nu îndeplinește criteriul clarității și preciziei stabilit pentru normele juridice , pe lângă aspectul că "politicul" nu poate avea control asupra justiției, justiția fiind o putere independentă și separată ?
Total 2 comments.
4691
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22