De același autor
Atunci când procurorul general Jeff Sessions a anunțat sfârșitul programului DACA (Deferred Action of Childhood Arrivals) la începutul lunii septembrie, Washingtonul anticipa turbulențe politice iminente. Iar odată cu expirarea ordinelor executive din epoca Obama care asigurau protecția imigranților copii ajunși ilegal în Statele Unite („Visătorii“), mulți și-au imaginat că urmează o perioadă în care „războaiele imigrației“ ar fi mutilat și mai mult corpul politic.
Dar, câteva zile mai târziu, a venit vestea că președintele Trump și liderii democrați ai Congresului au ajuns la o potențială înțelegere, care îi protejează pe „Visători“ de deportare, în schimbul sprijinului democraților pentru suplimentarea finanțării destinate securizării frontierelor. Cât de mult ar trebui să citim în această cooperare? A devenit președintele deal-maker-ul pragmatic din fanteziile sale?
Deslușirea motivațiilor lui Trump este mereu periculoasă, dar această aparentă reorientare spre centru nu este deloc irațională. Abrogarea eșuată a programului Obamacare a dezvăluit nepopularitatea soluțiilor economice libertariene propuse de Congresul republican într-o epocă de insecuritate economică și fractură socială. Iar reacția dură la „interdicția de călătorie“ a arătat că populismul marca America First nu este chiar atât de popular. Trump, altfel un ego fragil lipsit de propriile convingeri, a recunoscut probabil că mai multă moderație - nu agendele urmărite de Paul Ryan sau Steve Bannon – i-ar putea aduce victoriile dorite.
Aceasta este cea mai bună explicație a transformării lui Trump, presupunând că este de durată. Dar există și alți factori. Nu ar trebui să subestimăm faptul că, în ciuda denunțării de către Trump a establishmentului „fake news“, de fapt el își doreşte susținerea acestuia. Iar compromisul cu democrații i-a adus o presă pozitivă. Sau poate preferă mai degrabă compania lui „Chuck“ și „Nancy“ (Schumer şi Pelosi, liderii opoziţiei democrate) decât a legislatorilor republicani, inamovibili ideologic și profund religioși din Sud și Midwest.
Acum întrebarea cheie devine: se va întoarce trumpismul împotriva lui Trump?
Imediat după inaugurare, susținătorii proiectului America First au încercat să-i raționalizeze eșecurile politice. Cu NATO și NAFTA ferm la locul lor și în absența „zidului“, jacksonienii l-au absolvit constant pe Trump. Nu președintele era de vină, ci cabala „globalistă“, elitele establishmentului - Jared Kushner, H.R. McMaster, Gary Cohn – sunt cele care au mutilat revoluția.
Dar după compromisul lui Trump pe DACA, până și cei mai fervenți aliați ai președintelui din media au înțeles că teoria „țarului bun“ este șubredă. Breitbart l-a ironizat drept „Nașul amnistiei“. Iar conservatorul polemic Ann Coulter l-a numit pe Trump drept „cel mai slab negociator pe care l-am văzut vreodată“. În cele din urmă, refuzul lui Trump de a-și cheltui capitalul politic pentru proiectul lor naționalist nu va mai putea fi evitat la nesfârșit. Oare furia populistă a trumpismului se va rupe de Trump, generând un război civil republican?
Perspectiva este imaginabilă, dar suntem încă departe de o eventuală abandonare a lui Trump de către nucleul său dur republican. Unii comentatori atribuie acest lucru infantilismului civic al trumpistului, a cărui adorație pentru „liderul iubit“ îi permite să-i accepte orice elucubrație politică.
Pentru mulți dintre alegătorii lui Trump, pretențiile morale ale „Visătorilor“ sunt distincte de chestiunea mai largă a imigrației. 69% dintre republicani și 60% dintre alegătorii care aprobă Președinția Trump sprijină protecția juridică pentru „Visători“. În timp ce Bannon ar putea găsi promisiunea de finanțare a securizării frontierelor drept găunoasă, electoratul mai puțin angajat politic îl poate interpreta mai degrabă ca pe o victorie echitabilă. Trebuie amintit că popularitatea lui Trump nu se datorează doar demagogiei America First, ci vine și din capacitatea de a se prezenta drept un om de afaceri pragmatic. Schimbările de direcție operate de Trump în spiritul „to get things done“ ar putea reprezenta exact ceea ce așteaptă baza sa electorală. Și în ciuda oricărei indignări populiste de dreapta în privința compromisurilor lui Trump, el rămâne singura alternativă. Ba mai mult, există toate șansele ca ura pentru democrații tot mai stângiști, dar și față de un leadership republican tot mai lipsit de vigoare să îi consolideze devotamentul.
Surprinzătoarele victorii politice din ultimul timp pot anunța un nou capitol pentru Trump. Aici ar trebui să se inspire din Richard Nixon, ale cărui mutări strategice către centru au adus beneficii americanilor și, în cele din urmă, i-au asigurat realegerea. Negocierile pe imigrație și reforma fiscală îi oferă lui Trump ample oportunități, dar rămâne de văzut dacă le poate exploata. Dincolo de câteva acorduri tranzacționale, democrații se vor confrunta cu o presiune extraordinară pentru a respinge orice cooperare cu Casa Albă.
Traducere de OCTAVIAN MANEA
