Compromisul cu democrații și transformarea lui Trump

După compromisul lui Trump cu Partidul Democrat, până și cei mai fervenți aliați ai președintelui din media au înțeles că teoria „țarului bun“ este șubredă.

David Jimenez 26.09.2017

De același autor

 

Atunci când procurorul general Jeff Sessions a anunțat sfârșitul programului DACA (Deferred Action of Childhood Arrivals) la începutul lunii septembrie, Washingtonul anticipa turbulențe politice iminente. Iar odată cu expirarea ordinelor exe­cu­tive din epoca Obama care asi­gurau protecția imi­gran­ți­lor copii ajunși ilegal în Sta­tele Unite („Visătorii“), mulți și-au imaginat că urmează o perioadă în care „războaiele imigrației“ ar fi mutilat și mai mult corpul politic.

 

Dar, câteva zile mai târziu, a ve­nit vestea că președintele Trump și liderii democrați ai Congresului au ajuns la o potențială înțelegere, care îi pro­te­jează pe „Visători“ de deportare, în schimbul sprijinului democraților pentru suplimentarea finanțării destinate securizării frontierelor. Cât de mult ar trebui să citim în această coo­pe­rare? A devenit președintele deal-maker-ul prag­matic din fanteziile sale?

 

Deslușirea motivațiilor lui Trump este mereu periculoasă, dar această aparentă reorientare spre centru nu este deloc irațională. Abro­ga­rea eșuată a programului Obamacare a dez­vă­luit nepopularitatea soluțiilor economice li­ber­ta­riene propuse de Congresul republican într-o epocă de insecuritate economică și fractură socială. Iar reacția dură la „interdicția de că­lă­torie“ a arătat că po­pu­lis­mul marca America First nu este chiar atât de popular. Trump, altfel un ego fragil lipsit de propriile convingeri, a re­cu­noscut probabil că mai multă moderație - nu agendele ur­mărite de Paul Ryan sau Steve Bannon – i-ar putea aduce victoriile dorite.

 

Aceasta este cea mai bună ex­plicație a transformării lui Trump, presupunând că este de durată. Dar există și alți factori. Nu ar trebui să su­bes­timăm faptul că, în ciuda denunțării de către Trump a establishmentului „fake news“, de fapt el își doreşte susținerea acestuia. Iar com­promisul cu democrații i-a adus o presă po­zitivă. Sau poate preferă mai degrabă compania lui „Chuck“ și „Nancy“ (Schumer şi Pelosi, liderii opoziţiei democrate) decât a legislatorilor republicani, inamovibili ideologic și profund religioși din Sud și Midwest.

 

Acum întrebarea cheie devine: se va întoarce trumpismul împotriva lui Trump?

 

Imediat după inaugurare, susținătorii pro­iec­tului America First au încercat să-i ra­țio­nalizeze eșecurile politice. Cu NATO și NAFTA ferm la locul lor și în absența „zidului“, jack­so­nienii l-au absolvit constant pe Trump. Nu președintele era de vină, ci cabala „glo­ba­listă“, elitele establishmentului - Jared Kush­ner, H.R. McMaster, Gary Cohn – sunt cele care au mutilat revoluția.

 

Dar după compromisul lui Trump pe DACA, până și cei mai fervenți aliați ai președintelui din media au înțeles că teoria „țarului bun“ este șubredă. Breitbart l-a ironizat drept „Na­șul amnistiei“. Iar conservatorul polemic Ann Coulter l-a numit pe Trump drept „cel mai slab negociator pe care l-am văzut vreo­da­tă“. În cele din urmă, refuzul lui Trump de a-și chel­tui capitalul politic pentru proiectul lor na­ționalist nu va mai putea fi evitat la nesfârșit. Oare furia populistă a trumpismului se va rupe de Trump, generând un război civil re­pu­blican?

 

Perspectiva este imaginabilă, dar suntem încă departe de o eventuală abandonare a lui Trump de către nucleul său dur republican. Unii comentatori atribuie acest lucru in­fan­ti­lismului civic al trumpistului, a cărui adorație pentru „liderul iubit“ îi permite să-i accepte ori­ce elucubrație politică.

 

Pentru mulți dintre alegătorii lui Trump, pre­ten­țiile morale ale „Visătorilor“ sunt distincte de chestiunea mai largă a imigrației. 69% dintre republicani și 60% dintre alegătorii ca­re aprobă Președinția Trump sprijină protecția juridică pentru „Visători“. În timp ce Bannon ar putea găsi promisiunea de finanțare a se­cu­ri­zării frontierelor drept găunoasă, electoratul mai puțin angajat politic îl poate interpreta mai degrabă ca pe o victorie echitabilă. Tre­buie amintit că popularitatea lui Trump nu se datorează doar demagogiei America First, ci vine și din capacitatea de a se prezenta drept un om de afaceri pragmatic. Schimbările de direcție operate de Trump în spiritul „to get things done“ ar putea reprezenta exact ceea ce așteaptă baza sa electorală. Și în ciuda oricărei indignări populiste de dreapta în privința compromisurilor lui Trump, el ră­mâ­ne singura alternativă. Ba mai mult, există toa­te șansele ca ura pentru democrații tot mai stângiști, dar și față de un leadership repu­blican tot mai lipsit de vigoare să îi con­solideze devotamentul.

 

Surprinzătoarele victorii politice din ultimul timp pot anunța un nou capitol pentru Trump. Aici ar trebui să se inspire din Richard Nixon, ale cărui mutări strategice către centru au adus beneficii americanilor și, în cele din urmă, i-au asigurat realegerea. Negocierile pe imigrație și reforma fiscală îi oferă lui Trump ample oportunități, dar rămâne de văzut dacă le poa­te exploata. Dincolo de câteva acorduri tranzacționale, democrații se vor confrunta cu o presiune extraordinară pentru a respinge orice cooperare cu Casa Albă.

 

Traducere de OCTAVIAN MANEA

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22