De același autor
Relațiile germano-ruse au fost subiect de campanie electorală, așa cum de altfel se prefigura. Era imposibil să fie altfel după anexarea Crimeei, războiul din Donbas, atacul hackerilor ruși asupra serverelor Bunderstag și scandalul Lisa. Toate acestea au căscat o adevărată prăpastie între Berlin și Moscova. După referendumul din Olanda pe tema Ucrainei, după Brexit, dar mai ales după alegerile prezidențiale din SUA, temerile privind interferențele Rusiei în alegerile parlamentare din Germania au fost foarte mari. Experții în războiul hibrid purtat de Rusia au atras atenția că Moscova își modifică tactica, aplicând lovituri în funcție de slăbiciunile adversarului. Kremlinul identifică (cel mai adesea corect) în statul țintă principalele clivaje din societate și temele care pot fi manipulate pentru a genera crize, a stârni emoții, nemulțumire publică și le exploatează cu destulă abilitate.
În cazul alegerilor din Germania, experții au identificat patru teme principale promovate de propaganda rusească: 1) criza refugiaților, planificată și generată de SUA cu scopul de a schimba configurația etnică și religioasă a populației care locuiește în Germania, de a modifica mentalitatea germanilor, transformându-i pe germani din creștini-conservatori în liberali-cosmopoliți; 2) reluarea acuzațiilor de fascism la adresa guvernului german, cancelarului Angela Merkel, căreia i se desenează mustață à la Hitler, atât pe teme de politică internă, cât și externă (susținerea pentru guvernul proeuropean de la Kiev, catalogat de propaganda rusă drept neonazist); 3) absența libertății de expresie în Germania, vinovată fiind corectitudinea politică (acuzația lui Serghei Lavrov că poliția berlineză nu anchetează cazul Lisa din cauza „corectitudinii politice“); 4) abuzurile asupra copiilor (în primul rând de natură sexuală, dar gama e mult mai largă și impactul emoțional garantat).
Aceste narațiuni au beneficiat de circumstanțe favorabile. În primul rând, un antiamericanism latent. În al doilea rând, strategii Moscovei au transformat într-un vehicul politic un partid relativ nou, Alternative für Deutschland - AfD (Alternativa pentru Germania), care inițial exprima frustrarea împotriva UE, dar care a ajuns, din lipsă de idei, să adopte o agendă pro-Kremlin. În al treilea rând, au găsit în gruparea „germanilor ruși“, adică a nemților care provin din fostele republici sovietice, masa de manevră de care avea nevoie. De acum, coloana a 5-a din Germania are chip. Era important pentru propaganda rusă să lipească o față pentru ca amenințarea să fie cât mai veridică.
Totuși, e un joc pe termen scurt, Kremlinul nu poate construi nimic durabil pe aceste baze. Antiamericanismul cunoaște fluxuri și refluxuri. AfD e mai degrabă o federație de grupări cu agende diferite, care-și canibalizează liderii. Fondatorul partidului Bernd Lucke (55) a fost destituit, iar actuala președintă, Frauke Petry (42) a pierdut controlul. Agenda pro-Kremlin este promovată masiv de vicepreședintele Alexander Gauland (76), la rândul lui contestat. Electoratul însă n-a votat AfD pentru rezoluțiile prin care cerea ridicarea sancțiunilor impuse Rusiei, ci fiind atras de discursurile populiste, naționaliste și antiislamiste. Mai mulți comentatori germani afirmă că AfD nu va supraviețui multă vreme ca partid politic. Iar gruparea nemților-ruși, din motive biologice (sunt oameni în vârstă) și de educație (învață limba germană, astfel că nu vor mai fi prizonierii presei ruse care-i manipulează), se va subția până la viitoarele alegeri. De altfel, impactul germanilor din URSS a fost exagerat de unii comentatori. Puțin peste 2 milioane de votanți nu pot schimba radical rezultatul alegerilor din Germania.
Obiectivele Kremlinului sunt ambițioase: generarea unei noi atitudini a Berlinului care să ducă la resetarea politicii UE față de Rusia, ridicarea sancțiunilor și renunțarea la a mai susține Ucraina; blocarea oricăror tendințe de a adopta politici pro-active care vizează agresiunea rusească; dinamitarea parteneriatului transatlantic, prin sporirea neîncrederii între Berlin și Washington; promovarea proiectelor energetice rusești care să sporească neîncrederea est-europenilor în Germania; izolarea Berlinului pe arena internațională.
În ciuda rezultatului mai slab de astăzi al creștin-democrației, doamna Merkel poate să formeze o coaliție cu liber-democrații și verzii care să continue, până la rezolvarea crizei ucrainene, linia politică inaugurată după anexarea Crimeei în relația cu Rusia. Ar fi posibil ca Moscova să regrete Große Koalition, când partenerii social-democrați ai cancelarei erau mai atenți la sensibilitățile Kremlinului.
