Pe aceeași temă
În cazul în care prevederi precum transferul contribuţiilor sociale, scăderea contribuţiei la pilonul II de pensii sau impozitul pe cifra de afaceri sunt adoptate prin Ordonanţă de Urgenţă, acestea vor intra automat în vigoare.
Ulterior, puţine mai pot fi făcute de cei care le contestă - sunt puţine căi de atac, iar şansele de reuşită sunt mici.
Odată adoptate prin ordonanţă de urgenţă, măsurile intră în vigoare imediat după publicarea în Monitorul Oficial şi depunerea documentului la Parlament. Asta doar dacă guvernanţii nu prevăd în actul normativ un alt termen decât cel al publicării în monitor. Atâta vreme cât ordonanţele sunt în vigoare există un singur om care le poate contesta, conform Digi24.
Ordonanţele de Urgenţă pot fi atacate la CCR doar de către Avocatul Poporului -Victor Ciorbea. Liberalii i-au cerut deja să facă acest lucru.
Dar, până acum, Victor Ciorbea nu prea a răspuns cererilor opoziţiei şi nici campion la viteză nu s-a dovedit a fi.
Există câteva reglementări şi în privinţa termenelor de dezbatere în Parlament. Prima cameră sesizată are la dispoziţie 30 de zile să discute ordonanţele de urgenţă. Camera decizională nu are însă un termen precis, dar Constituţia prevede că trebuie dezbătute în procedură de urgenţă.
De exemplu, ultima ordonanţă de urgenţă a fost emisă de Guvern pe 4 august şi a fost adoptată de Parlament pe 31 octombrie, după aproape 3 luni. Calculul este important pentru cei care vor să conteste măsurile la Curtea Constituţională. Aceştia o pot face abia la finalul procesului legislativ.
După ce sunt adoptate de către Parlament, legile pot fi contestate la CCR de către partide sau preşedinte. PNL a şi anunţat că în cazul în care măsurile vor fi adoptate, vor contestate la CCR. Putem doar să contatăm că, până acum, cu noua garnitură de judecători, opoziţia nu prea a avut succes.
Preşedintele nu s-a pronunţat încă asupra căilor de atac, dar a a criticat măsurile fiscale.
Preşedintele are două căi de atac. Poate face şi el o sesizare la CCR sau poate trimite legea la reexaminare în parlament. Dacă aleşii nu modifică nimic, preşedintele e obligat să o promulge în forma primită.
