Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



100 de ani de la Revoluție. Noua elită KGB-istă face politica externă
2017-11-07
11
Politica externă este arta de a-ți păstra prietenii vechi și a-ți face unii noi. Mai ales printre vecini. Rusia face exact contrariul.

 

Înaintea Primului Război Mondial, Rusia era în plin proces de transformare. Începuse industrializarea, după un plan coerent, care avea în centru dezvoltarea in­fra­struc­turii prin extinderea rețelei de cale ferată. Proiectul s-a bazat pe masive investiții străine, o politică fiscală ri­guroasă și o valută pu­ter­nică, rubla aur. Rusia era a cincea economie a lumii, cel mai mare exportator de petrol și de cereale. După abolirea iobăgiei în 1861, agricultura Rusiei, ocupând 80% din populație, era în plină expansiune. Din țara care fixa prețul grâului pe piețele internaționale, Uniunea Sovietică s-a confruntat cu două crize dra­ma­tice, foametea de la începutul anilor ’20, de pe Volga, și cea din anii ’30, din Ucraina, ultima fiind rezultatul unor de­ci­zii criminale luate de Stalin, care au pro­vocat milioane de victime. Din cel mai ma­re exportator, în anii ’50, în timpul lui Ni­kita Hrușciov, URSS a devenit un mare importator de cereale. Situație care s-a per­petuat în deceniile următoare și pe fon­dul unor recolte dezastruoase.

 

La 100 de ani de la revoluția din 1917, eco­no­mia Rusiei este puțin diversificată, fiind bazată pe exploatarea resurselor ener­ge­tice, model economic promovat de Vla­di­mir Putin și favorizat vreme de un de­ce­niu de creșterea prețului mondial la hi­drocarburi. Proiectele de diversificare și re­tehnologizare au eșuat. Criza economică, dar mai ales scăderea prețului mondial la petrol au lovit serios Rusia.

 

Poate cel mai spectaculos regres este înregistrat în politica ex­ter­nă. De-a lungul secolelor, liderii Rusiei și ai URSS s-au temut că țara lor ar putea fi izolată pe scena internațională, motiv pentru care au inițiat acțiuni diplomatice complexe, me­nite să blocheze orice tentative de coa­lizare a marilor puteri occidentale îm­po­triva ei. Niciodată în istorie, Rusia nu s-a aflat într-o situație precum cea de astăzi, când e izolată și supusă sancțiunilor.

 

Politica externă este arta de a-ți păstra prietenii vechi și a-ți face unii noi. Mai ales printre vecini. Rusia face exact con­trariul. Să-i faci pe alții să se teamă de tine nu e o carte câștigătoare în politica in­ternațională a secolului al XXI-lea. Astăzi nu te mai bazezi pe forța militară, ci pe soft power, ceea ce Kremlinul pare să nu fi înțeles. Rusia are conflicte deschise sau tensiuni latente cu majoritatea vecinilor: război cu Ucraina, relații proaste cu Geor­gia și Republica Moldova, amenință mereu țările baltice, suspiciunea domnește în re­la­țiile cu Kazahstan, mimează o apropiere de China, pe care însă știe că nu se poate baza. Până și cu liderul de la Minsk, Lu­ka­șenko, Putin și-a stricat relațiile, iar Be­la­rus a început să semnalizeze spre Occi­dent, în ultimele luni. Relațiile cu SUA sunt compromise pe termen lung, in­ter­fe­rențele Rusiei în alegerile prezidențiale americane sădind o neîncredere ce amin­tește de vremurile Războiului Rece.

 

Cum s-a ajuns aici? Explicația ține de transformarea structurilor de putere de la Kremlin. Elitele de politică externă și se­cu­ritate (diplomați, experți, analiști, ziariști, universitari) au fost înlocuite de agenți ai serviciilor secrete.

 

Încă din epoca Hrușciov, zo­na de politică externă a fost refugiul oamenilor edu­cați, cosmopoliți, cu vederi mai liberale. În jargon ru­sesc, a intrat apoi și în no­menclatorul de meserii, ex­perții în relații inter­na­țio­nale sunt numiți mejdu­na­rodniki. În cadrul acestei categorii, sunt subgrupuri: ekonomist-mejdunarodnik (expert în economie mondială), iurist-mej­­dunarodnik (expert în drept in­ter­na­țional), jurnalist-mejdunarodnik (ziarist specializat în politică internațională) etc. Deja în anii ’70, mejdunarodniki formau co­loana vertebrală a ramurii liberale din PCUS. Gruparea era constituită din tineri aparținând clanurilor din elita sovietică, educați în instituții speciale, sub atenta supraveghere a PCUS și KGB. Astfel de ins­tituții erau MGIMO (Institutul de Relații Internaționale, de pe lângă Ministerul so­vietic de Externe), ISAA - MGU (Institutul Țărilor din Asia și Africa, Universitatea din Moscova) etc. Ele erau extrem de pres­tigioase și au produs generații de mej­du­na­rodniki. Cei mai mulți absolvenți ai MGIMO au aglomerat culoarele MAE și di­verselor „departamente internaționale“, de prin instituțiile sovietice. Cei mai ta­lentați ajungeau la Comitetul Central al PCUS, unde se luau de fapt deciziile de politică externă, în mod special la De­partamentul de relații cu țările socialiste și partidele comuniste. Acesta era condus între 1957-1967 de Iuri Andropov, activist de partid de profesie, fost ambasador la Bu­dapesta în timpul Revoluției din Un­ga­ria, ulterior președinte al KGB (1967-1982) și secretar general al PCUS (1982-1984). Andropov a rămas în memoria insti­tu­țio­nală sovietică drept un protector al ex­per­ților în relații internaționale. Mejduna­rodniki aveau voie să întrețină contacte cu Occidentul, aveau acces la cărți în limbi străine, la filme vestice, studiau ști­ințele sociale care se predau în alte țări (economie, antropologie, istorie, socio­lo­gie). Erau tineri educați cu mult peste media din Uniunea Sovietică, ascultau mu­zică străină, arătau bine, se îmbrăcau du­pă moda occidentală, ar fi reprezentat al­ternativa la o conducere sovietică geron­to­cratică. Ei doreau să îmbunătățească re­lațiile cu Occidentul, să schimbe traiec­to­ria URSS, doreau reforme, investiții occi­dentale. Cei mai proeminenți dintre acești mejdunarodniki vor face parte din echipa reformatoare a lui Mihail Gorbaciov.

 

Ajuns la conducerea KGB, An­dropov a lansat în anii ’70, în mod paradoxal,  un amplu pro­gram de formare a unei noi elite de intelligence, cu vederi total diferite de cele ale mejdunarodniki. Din ea face parte și președintele Vladimir Pu­tin. Andropov creează un cult al ce­kis­tului (jargonul rusesc pentru ofițerul de securitate, de la CeKa, poliția politică fon­dată de Lenin, în decembrie 1917) care lup­tă cu spionii, cu dizidenții, chiar și cu co­rupția, dar mai ales luptă împotriva unui gigantic complot mondial pus la cale de americani și de marea finanță inter­na­țio­nală. Cekiștii citeau lumea pe dos față de cum o făceau mejdunarodniki. În for­ma­rea celor două elite, în anii ’60-’70, se afir­mă că Andropov jucase un rol important.

 

Astfel că elita de politică externă și se­cu­ritate suferea de o previzibilă schi­zofrenie. O parte era prooccidentală și liberală, cea­laltă era profund naționalistă, cons­pi­ra­țio­nistă, antiliberală și antioccidentală. Însă narațiunea cekiștilor a devenit dominantă în Rusia. Majoritatea populației acceptă as­tăzi explicația potrivit căreia statul so­vie­tic s-a prăbușit din cauza conspirațiilor pu­se la cale de CIA, marea forță malefică, dar și de bancheri și sioniști.

 

După alegerea lui Ronald Reagan, spionii au început să alimenteze Kremlinul cu ra­poarte false, alarmante privind planurile răz­boinice ale Vestului. Dispariția suc­ce­si­vă a trei secretari generali, venirea la con­ducerea PCUS a lui Gorbaciov, ieșirea la pensie a unei întregi generații de experți din instituțiile sovietice, de la CC al PCUS și MAE, la presă și institutele de analiză, toate acestea au modificat echilibrul de forțe, care era acum în favoarea mej­du­na­rodniki. Moscova s-a deschis spre Oc­ci­dent, încercând să obțină acces la îm­pru­muturi și noi tehnologii.

 

După prăbușirea Uniunii Sovietice, divi­ziu­nea muncii și clivajul ideologic dintre ce­kiști și mejdunarodniki a continuat cu câ­teva inovații importante. Nu mai erau doar două servicii mari, GRU și KGB, ci mai mul­te, astfel încât competențele se su­pra­pun, teritoriile sunt adesea încălcate, re­țe­lele sunt disputate, bătălia pentru re­surse este mai dură. „Străinătatea apro­piată“ (fos­tele republici sovietice) este te­renul de acțiune al FSB (constraspionaj) și GRU (și nu al serviciului de spionaj, SVR, suc­ce­so­rul Departamentului 1 al KGB). Agen­ții acestor servicii sunt într-o per­fec­tă sim­bioză cu lumea criminală, participă la de­la­pidări, spălări de bani, trafic de dro­guri, de persoane, controlează rețele de pros­ti­tuție, sunt un vehicul pentru îm­bo­gă­țirea actualei elite politice rusești și a con­du­cerii serviciilor secrete de la Mos­cova.

 

Mejdunarodniki au deținut su­premația în MAE și pe cu­loa­rele Kremlinului, în anii ’90. Au pierdut-o în 2000, oda­tă cu îndepărtarea lui Evgheni Primakov de pe scena politică. N-a existat un moment de ruptură, a fost un proces de lungă durată, liniile de politică externă menținându-se încă un deceniu. În pri­me­le două mandate, Putin a oscilat între un curent antioccidental, care câștigă teren, lucru confirmat de discursul președintelui de la conferința pe teme de securitate, de la München (12-14 februarie 2007) și real-politik. Ultimele fire care mai țineau ba­lanța s-au rupt în 2012, după un val de pro­teste împotriva falsificării alegerilor din Rusia. De acum, discursul de politică ex­ternă se impregnează de teoria cons­pi­rației, specifică mediului ofițerilor din ser­viciile secrete. Kremlinul vede relațiile in­ternaționale ca pe o succesiune de ope­ra­țiuni speciale, considerându-se ținta unor pu­teri ostile care pregătesc „revoluții co­lorate“ și extinderea NATO și UE în fostul spațiu sovietic.

 

Criza ucraineană a spulberat vechea di­vi­ziune mejdunarodniki-cekiști. Oamenii din servicii au luat sub control total po­litica externă. Diplomații nu mai con­tro­lează niciun domeniu, nici măcar pe cel al relațiilor cu Vestul. Spionii acționează cum vor, fără niciun control sau aprobare din partea diplomaților. Astfel, ei ajung să declanșeze operațiuni de subminare a sis­temului politic american, folosind teh­nici utilizate cu succes în Ucraina. Dacă di­plo­mația are ca principal obiectiv evitarea războiului, Rusia a abolit diferența între cele două, folosindu-se de război pentru a obține rezultate diplomatice.

 

Spionii se autoînvestesc cu o misiune aproape mistică, aceea de a salva Rusia de amenințarea Occidentului. Conflictul cu Vestul, cu SUA, în special, este deci vital pentru menținerea cekiștilor la putere. Opinia publică trebuie să fie convinsă că Rusia e înconjurată de dușmani. Așa că, o re­setare a relațiilor cu democrațiile occi­den­tale are șanse minime să se producă, de vreme ce aceasta ar submina tocmai te­za amenințării occidentale, pe care și-a cons­truit puterea noua elită cekistă care controlează Rusia. 

TAGS : rusia hrusciov URSS primul razboi uniunea sovietica putin kremlin kgb ceka diplomatie NATO UE real-politik MAE FSB Mihail Gorbaciov.
Recomandari
Comentarii
Imreh Istvan 2017-11-15
Bula, cum a inceput cearta cu vecinul? pai mi-a dat inapoi palma. Cam asta este si cu Rusia si restul lumii. Cine este Bula? Rusia sau ceilalti?
Ionel 2017-11-12
Judecand dupa nivelul inspaimantator de jos, de aberant, de mistocar si de incult al variilor comentatori de politica externa publicati pe diverse siteuri si in diverse ziare de la noi, care se mai recomanda si universitari, cercetatori la nu-stiu-ce institute ale Academiei, politicieni sau consilieti de politicieni, lucruripe nu stau foarte diferit in Romania comparativ cu Rusia : tot fosti securisti inculti si odrasle de fosti securisti fac politica si in Romania, din astia de genul ministrilor care lauda oaia romaneasca a ciobanului betiv neaos si injura supermarketul igeniec dar cu firma straina!...
B. 2017-11-12
Si in Vest (SUA, Marea Britanie, Germania, Franta) domina o teorie ciudata in mediile de politica externa privind Rusia. E un fel de teorie a a autoculpabilizarii, cu false accente umanitariste, combinata cu o teorie simpatetica a "aliatului posibil". Pe scurt, multi analisti, autori chiar oficiali occidentali considera ca Rusia se se comporta astfel acum pentru ca cica ar fi fost umilita de Vest dupa caderea comunismului, si ca prin urmare "amestecul" in sfera ei de influenta stabilita dupa Al Doilea Razboi Mondial nu renteaza. Ceea ce deranjeaza la teoria asta este ca ignora subtil rolul avut de fostele tari comuniste din imperiul sovietic si de dizidenti si de natura criminala, defectuoasa si inerent instabila abimperiului sovietic in implozia comunismului. Caci a fost pana la urma o implozie interna, oamenii nu l-au mai vrut, nu mai functiona, nici economia si nici imperiul, chiar daca Putin crede altfel. Si Vestul n-a facut marr branza dupa ce a cazut comunismul : cu exceptia statelor din grupul Visegrad si a celor baltice carora li s-a oferit un parcurs occidental pe la sfarsitul anilor 1990, de restul nu prea s-a interesat, chiar daca ulterior au inchis cercul balcanic acceptand si Romania si Bulgaria. Toate dosarele grele, cum ar fi Pactul Ribbentrop-Molotov, haosul teritorial si conflictele asa-zis inghetate din Republica Moldova pana in Armenia, cu trupe ruseste prezente, cu creatii politice neviabile si esuate menite doar sa mentina influenta Moscovei asupra granitelor fostului imperiu nu au fost nici macar serios discutate academic, desi se vede clar ca ultimele conflicte europe sunt indubitabil produsul problemelor create de sovietici dupa 1940-1945. Exista in Vest o lunga traditie in randul expertilor de politica externa de a vedea Rusia - care e o putere semnificativa - ca adversar dar si ca posibil aliat, un aliat care are in ciuda Razboiului Rece un anumit drept nu doar forta datand de la faptele comune de arme, chiar daca ipocrite de regula, din Primul si Al Doilea Razboi Mondial. De asta, tari ca Romania nu se pot baza nIciodata pe ideea ca Occidentul le va veni intotdeauna negresit in ajutor intr-un diferend cu Rusia, pentru ca Rusia are o valoare mai mare pentru strategi occidentali la o negociere si decizie de genul asta (plus nu are legaturi sentimentale si culturale foarte semnificative cu marile arii culturale occidentale). Razboiul impotriva terorismului din ultima vreme si razboiul din Siria, unde Rusia a devenit vioara intai repede chiar sub nasul americanilor si altora, demonstreaza foarte bine jocul asta de real politik pe care il face Vestul cu Rusia.
Nicolescu Marius 2017-11-08
Orice s-ar spune, popor de salbatici. Fie imperiali, fie bolsevici.
Petre 2017-11-08
Rusia imperială s-a modernizat încă înaintea invaziei napoleoniene printr-o politică externă inteligentă inclusiv prin înrudirea familiilor Ţarilor cu marile familii regale vest europene. Amintesc că marii savanţi ai Europei, cum au fost Euler şi Leibnitz predau şi la universitatea din Petrograd. Industrializarea Rusiei la începutul secolului XX era apreciabilă, furnizând aventurierilor Lenin si Troţki, o apreciabilă masă de manevră atrasă în mâinile bolşevicilor, folosind în mod banditesc banii germani şi americani, puşi la dispozitia social-democraţiei ruse, pentru scoaterea Rusiei din primul război mondial, la care au adăugat, bogaţiile bisericii ortodoxe ruse, inclusiv tezaurul României. Occidentul îngrozit de foametea provocată de criminalul Stalin, in regiunile Volga si Ukraina a acceptat să furnizeze la mijlocul anilor 1930 către URSS licenţe industriale pentru dezvoltarea agriculturii dezorganizate prin colectivizare. Aşa bolşevicii au prins gustul tehnologiei moderne, folosind-o apoi în mod perfid pentru producţia de mecanizate pentru armata sovietică rămasă la stadiul primului război mondial. Şiretul Stalin, disperat de avansul rapid al trupelor de ocupaţie hitleriste a alertat pe anglo-americani, de riscul extinderii ocupaţiei hitleriste apoi asupra lor, după ocuparea URSS, şi astfel să obţină ajutor militar practic nelimitat. (a se citi corespondenţa secretă dintre Stalin-Churchill-Roosvelt, vănduta în librăriile româneşti la sfârşitul anilor 50 ). După al doilea război mondial a încălcat in mod banditesc înţelegerea de împrumut şi închiriere precum Putin înţelegerile de Minsk, şi a procedat la copierea neruşinată a patentelor anglo-americane, iar după ocuparea Germaniei Răseritene, a luat fabricile cu porţi cu tot, si personalul de specialitate. Aşa URSS a prins gustul obţinerii rapide a tehnologiilor occidentale, continuund prin KGB, spargerea embargoului occidental impus lagărului socialist. După căderea URSS, şi ajungerea lui Putin conducerea Federatiei Ruse, aburii petrolului scump si duplicitatea Germaniei, probabil speriată de şantajul opririi furnizării de gaze siberiene, a dat aripi lui Putin care a promovat cu prisosinţă pe noii cekisti în detrimentul celor din categoria mejdunarodniki occidentalizaţi, speriat de puterea cresândă a noilor oligarhi rapid îmbogaţiţi, a ales calea reconstruirii URSS, prin agresiuni perverse, multiplicarea zonelor cu conflicte îngheţate şi amestecarea în toate conflictele calde, odată cu dezvoltarea războiului hibrid, pentru destabilizarea democraţiilor occidentale, amestecîndu-se la vedere în alegerile din SUA şi Franţa, precum si în Brexit şi scandalul catalan. Acum Putin joacă pe sârmă în conflictul Coreea de Nord şi SUA. Dacă işi va gasi naşul în Trump ? Rămâne de vazut.
Petre 2017-11-08
Rusia imperială s-a modernizat încă înaintea invaziei napoleoniene printr-o politică externă inteligentă inclusiv prin înrudirea familiilor Ţarilor cu marile familii regale vest europene. Amintesc că marii savanţi ai Europei, cum au fost Euler şi Leibnitz predau şi la universitatea din Petrograd. Industrializarea Rusiei la începutul secolului XX era apreciabilă, furnizând aventurierilor Lenin si Troţki, o apreciabilă masă de manevră atrasă în mâinile bolşevicilor, folosind în mod banditesc banii germani şi americani, puşi la dispozitia social-democraţiei ruse, pentru scoaterea Rusiei din primul război mondial, la care au adăugat, bogaţiile bisericii ortodoxe ruse, inclusiv tezaurul României. Occidentul îngrozit de foametea provocată de criminalul Stalin, in regiunile Volga si Ukraina a acceptat să furnizeze la mijlocul anilor 1930 către URSS licenţe industriale pentru dezvoltarea agriculturii dezorganizate prin colectivizare. Aşa bolşevicii au prins gustul tehnologiei moderne, folosind-o apoi în mod perfid pentru producţia de mecanizate pentru armata sovietică rămasă la stadiul primului război mondial. Şiretul Stalin, disperat de avansul rapid al trupelor de ocupaţie hitleriste a alertat pe anglo-americani, de riscul extinderii ocupaţiei hitleriste apoi asupra lor, după ocuparea URSS, şi astfel să obţină ajutor militar practic nelimitat. (a se citi corespondenţa secretă dintre Stalin-Churchill-Roosvelt, vănduta în librăriile româneşti la sfârşitul anilor 50 ). După al doilea război mondial a încălcat in mod banditesc înţelegerea de împrumut şi închiriere precum Putin înţelegerile de Minsk, şi a procedat la copierea neruşinată a patentelor anglo-americane, iar după ocuparea Germaniei Răseritene, a luat fabricile cu porţi cu tot, si personalul de specialitate. Aşa URSS a prins gustul obţinerii rapide a tehnologiilor occidentale, continuund prin KGB, spargerea embargoului occidental impus lagărului socialist. După căderea URSS, şi ajungerea lui Putin conducerea Federatiei Ruse, aburii petrolului scump si duplicitatea Germaniei, probabil speriată de şantajul opririi furnizării de gaze siberiene, a dat aripi lui Putin care a promovat cu prisosinţă pe noii cekisti în detrimentul celor din categoria mejdunarodniki occidentalizaţi, speriat de puterea cresândă a noilor oligarhi rapid îmbogaţiţi, a ales calea reconstruirii URSS, prin agresiuni perverse, multiplicarea zonelor cu conflicte îngheţate şi amestecarea în toate conflictele calde, odată cu dezvoltarea războiului hibrid, pentru destabilizarea democraţiilor occidentale, amestecîndu-se la vedere în alegerile din SUA şi Franţa, precum si în Brexit şi scandalul catalan. Acum Putin joacă pe sârmă în conflictul Coreea de Nord şi SUA. Dacă işi va gasi naşul în Trump ? Rămâne de văzut.
FLORIAN D. MIREA 2017-11-08
Ca si URSS, Rusia actuala nu face nimic in plan extern. fara sa nu urmareasca expansiunea si cresterea fortei sale de dominatie in lume. A crede ca poti trata in mod amical si de la egal la egal cu rusii este egal cu a crede ca poti trata de la egal la egal cu un urs care te ataca in padure.
DAC 2017-11-08
Un bun articol, la o sinteza dificilă
Ar fi de adăugat si ca incercările occidentului de a face " lobby" in epoca lui Elțîn si dupa au inspirat si modernizat metodele de ingerință practicate de Rusia azi. ( pe baza " bunelor practici " imperial-URSS)
Deformarea ''profesionala " a Rusiei ar putea fi temperată prin job rotation dar ,din pacate, tocmai lipsa de schimbare tipica sistemului rusesc va duce la impas.
profesoru 2017-11-07
Perspectiva d. Goşu e eronată.
Putin a dorit întotdeauna relaţii bune cu Occidentul. E vorba de comerţ, credite, investiţii.
Pentru a menţine aceste relaţii a făcut concesii importante. A lăsat Ţările Baltice să intre în NATO în 2004, deşi i-ar fi fost foarte uşor să le ocupe total sau parţial pentru a le împiedica aderarea, aşa cum a procedat ulterior cu Ucraina. (Iar dacă le-a lăsat să intre în 2004, cum se mai poate pretinde că "Rusia ameninţă "Ţările Baltice"? Putin le-a lăsat să intre ca să le ameninţe după aceea?)

Punctul de ruptură a fost încercarea Occidentului de a include Ucraina în NATO şi în UE, ceea ce ar fi afectat grav securitatea Rusiei.
La summitul NATO de la Bucureşti din 2008 s-a decis aderarea Ucrainei la NATO: " ........ 23. NATO welcomes Ukraine’s and Georgia’s Euro-Atlantic aspirations for membership in NATO. We agreed today that these countries will become members of NATO." Iar revoluţia Maidanului făcea ca aderarea să devină posibilă. De aici şi intervenţia militară a Rusiei.

Rusia încă face eforturi de a stabili bune relaţii cu ţările, partidele, politicienii din Occident. Evident, unii acceptă, alţii nu. Aşa că eforturile Rusiei sunt denunţate în mod paranoic drept încercări de subminare şi divizare, drept amestec în afacerile interne ale Occidentului.
E aici şi o mare doză de propagandă conştientă anti-Rusia.
Gorg 2017-11-07
Asa e, Armand. As sugera insa ca Andropov a realizat ca mejdunarodnicii au built-in riscul de a pierde contactul si controlul silavicilor, ceea ce nu putea duce decat la un GKCP care putea fi facut temeininc, nu insailat in graba cum s-a intamplat mai tarziu. Mejdunarodniki au fost impinsi in business, ONGuri, emigratie, institute de cercetare etc. Cat despre inlocuirea masiva a diplomatilor de cariera de ofiteri, cam de iti aduce aminte, na ca vorbesc de funie in casa spanzuratului lol?
BASCA 2017-11-07
Sanatoasa lectura,o naratiune pe intelesul tuturor.Daca noii bolsevici de caviar au dusmani imaginari,noi avem sigur un dusman real,oligarhia cleptomana putinista.Urasc ei occidentul dar pana la Monaco,Las Vegas,BMW si Mercedes si bineinteles pana la ochiul dracului,dolarul,in rest totul e putred ,spun ei mojicilor votchisti.
Total 11 comments.
11186
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22