De același autor
Se face îndată un an de când a fost lansată pe piața media tema „statului paralel“, la fel de misterios ca fenomenele din Triunghiul Bermudelor. Există publicații și televiziuni care întrețin sistematic „dezbaterea“ unei ficțiuni create cu metodă și repetate conform regulii propagandei, formulate explicit de Goebbels: „Un subiect de propagandă trebuie repetat, însă nu dincolo de punctul unde își pierde eficiența“. Partea a doua a principiului propagandei naziste pare să fie ignorat de presa care îl practică, fiindcă tema este tocată zilnic până la exasperare. Tehnicile manipulării, descrise pe larg, din perspectivă mai de stânga sau mai de dreapta, de Vladimir Volkoff, Jean-Noël Kapferer, Henri-Pierre Cathala, Kathleen Taylor și de numeroși teoreticieni noi ai fenomenului „fake news“, se bazează pe constatarea simplă că analiza rațională și informată a mesajelor este apanajul unui segment restrâns din public, publicul larg fiind informat superficial, stimulabil emoțional, deci expus manipulării și teoriilor conspirației.
Lansat de Evenimentul zilei, care alimentează sârguincios imaginea fictivă a „statului paralel“, subiectul a născut „pui vii“: niște comisii parlamentare care au pornit anchete fără obiect precis. Pe frontispiciul online al ziarului apar la loc de maximă vizibilitate trei casete: Dosar „Noi suntem Statul!“, Dosar Arhiva SIPA, Dosar Alegeri 2009. Acestora le corespund trei comisii parlamentare care audiază de luni bune personaje scoase din cavernele corupției politice și invocate în serialele perpendiculare trasate de EvZ. După principiul vaselor comunicante, ca să facem loc și fizicii, nu doar geometriei, declarațiile date la comisii alimentează campania de manipulare, sunt preluate de televiziunile afiliate PSD-ALDE – Antena 3, RTV, emisiuni de la B1 TV și TVR - și transformate într-un borș cu ingrediente de conspirație: în vastul tablou pot încăpea unele peste altele instituții ale statului ca DNA, SRI, Parchetul General, DIICOT, CSM, ÎCCJ, ANI, CNSAS etc., Comisia Europeană, CIA, ambasadele SUA, Marii Britanii, Germaniei, Olandei etc., Banca Națională, multinaționalele, societatea civilă, Soros, Iohannis, Kövesi, Coldea, Liviu Maior, Augustin Lazăr, Livia Stanciu, Cristina Tarcea ș.a.m.d. Niciodată Putin. Luni la rând se inoculează ideea că țara nu e condusă de cei care se află la guvernare, ci de forțe oculte care vor răul României. Pentru publicul rațional, e limpede că, dincolo de țintele imediate destinate să îi scape pe infractorii politici de pușcărie, adică schimbarea legilor justiției, înlăturarea unor șefi de instituții care țin stindardul anticorupției ș.a., atacul vizează temelia democrației: „statul paralel“ nu este altceva decât statul de drept care trebuie anihilat. La acest proiect hărnicește un angrenaj alcătuit din presa clasică (EvZ, Jurnalul, DC News, Cotidianul etc.) și numeroase site-uri inventate pentru a face hărmălaie cu știri false, politicieni, demnitari, frustrați ai instituțiilor vizate, care denigrează neobosit orice încercare de clarificare. Titlul articolelor și burtierele televiziunilor sunt invariabil însoțite de marcaje senzaționaliste ca „incendiar“, „bombă“, „exploziv“ etc.
În numele armatei care luptă împotriva „statului paralel“ vorbesc cei aflați azi la putere, asociați cu personaje suspecte și politicieni compromiși, de regulă cercetați penal, având ca vârf de atac pe Liviu Dragnea și pe Călin Popescu Tăriceanu. Considerată „capodopera gândirii politice“ a lui Dragnea de Florin Negruțiu de la Republica, campania „statului paralel“, ambiguizată și cu alți termeni ca „binom“, „culoare“, „acoperiți“ (jurnaliști, oengiști), are scopul de a convinge că rateurile guvernării, mai preocupate de soarta pușcăriașilor decât de bunăstarea promisă cetățenilor, se datorează altora, iar nu guvernanților. „Au mai existat Guverne care să se folosească de propagandă în promovarea programului de guvernare, dar nu s-a întâmplat niciodată ca propaganda să înlocuiască pe de-a întregul guvernarea. S-a mai întâmplat ca Partidul să guverneze prin televiziune, dar nu s-a întâmplat niciodată ca Partidul să fie o anexă a televiziunii“, subliniază Negruțiu fenomenul straniu al otevizării cu audiență toxică a Antenei 3 și a RTV, în beneficiul PSD-ALDE. Dar tema marii conspirații dezvăluie, involuntar, o frustrare a puterii actuale, relevată într-un editorial al revistei 22 de Andrei Cornea: „Frustrarea că, după cinci ani de guvernare, nu controlează totuși întreg statul real: din păcate, pare coaliția să spună, există un «rest» care a rămas deocamdată «paralel»... adică cvasi-intangibil“. Mulțimea ieșită la proteste în iarnă și zilele acestea face parte din „restul“ rezistent, care nu se demoralizează.
