Pe aceeași temă
In decurs de 17 ani, compania în spatele căreia Dragnea stă pitit sub paravanul acțiunilor la purtător, a primit contracte de zeci de milioane de euro de la stat, a fraudat fonduri europene, a spălat bani și falsificat documente, a sifont sume impresionante pentru partid. Într-un cuvânt, a funcționat exact ca un ”stat paralel”.
Bucurându-se de o suspectă protecție, în 2013 procurorii DNA au închis un dosar legat de Tel Drum, Dragnea a ajuns în final să fie acuzat într-un dosar de la care i s-ar putea trage sfârșitul politic. Ordonanța procurorilor DNA are 141 de pagini și suprinde în detaliu extinderea caracatiței Tel Drum, o producție marca Liviu Dragnea.
Dragnea și-a amintit luni seara, după punerea sa sub acuzare pentru constituirea unui grup infracțional organizat, de „statul paralel”, „statul invizibil” sau „puterea ocultă” care conspiră, probabil, cu Uniunea Europeană să distrugă PSD și să blocheze punerea în aplicare a programului de guvernare. Motiv suficient pentru a promite război total și, desigur, adoptarea cu orice preț a Legilor Justiției ca mijloc de a „pune în ordine” funcționarea instituțiilor statului, asta dacă mai exista vreo îndoială a adevăratului scop al acestor legi. Probabil că tot în scopul luptei cu „oculta”, Dragnea a anunțat tot luni introducerea în Parlament a legii privind crearea celebrului Fond Suveran de Dezvoltare și Investiții care, dacă va ieși așa cum a fost gândit, va fi mai degrabă un conglomerat condus prin derogare de la majoritatea legilor țării de către oameni numiți politic de PSD și care va dispune de sume uriașe nesupuse controlului. Un guvern paralel sau altfel spus un stat paralel care va dispune în mod discreționar de resursele țării. Un fel de Tel Drum național destinat căpușării avuției naționale în beneficiul privat al PSD.
Caracatița Tel Drum
Lui Dragnea trebuie să i se recunoască abilitatea de fi identificat cel mai eficient mecanism de sifonare a banilor publici și de a-l fi creat din nimic prin transformarea unei companii de reparații falimentară într-una din cele mai profitabile corporații din România cu active de zeci de milioane de euro și contracte de sute de milioane. De aceea episodul Tel Drum ar trebui să figureze într-un viitor manual al crimei organizate și corupției sistemice din România.
Crearea unui monstru. În 2000, când Dragnea a devenit președintele Consiliului Județean Teleorman, Tel Drum era o companie locală falimentară. În 2001 a fost privatizată printr-o decizie de Consiliu prezidată de Dragnea, dar nu înainte de a fi fost dotată cu un utilaj – celebrul de acum tren reciclator-stabilizator la rece in situ – cumpărat pe credit contra a 30 de miliarde de lei vechi. După privatizare, dat fiind că Tel Drum era singurul posesor al respectivului utilaj și caietele sarcini erau făcute cu dedicație, firma a câștigat toate contractele de construcție și reparație din județ. În perioada 2003-2004, Tel Drum a avut exclusvitate la toate contractele de reabilitare obținute prin fondurile de preaderare SAPARD în valoare de 5 milioane de euro. Patronul în acte era un anume Marian Fișcuci, fost coleg de școală al lui Dragnea la Turnu Măgurele.
De aici cerul a fost limita, contractele au început să curgă, cele mai multe atribuite fără licitație. Câtă vreme Dragnea a fost președintele Consiliului Județean, fluxul de bani către Tel Drum a continuat neîntrerupt indiferent cine s-a aflat la putere la București. În 2009, în timpul guvernării PDL-PSD, firma a beneficiat de contracte de 400 de milioane de lei, dar banii nu s-au oprit nici după aceea, nici măcar în perioada când Elena Udrea stăpânea peste fondurile de la Ministerul Dezvoltării.
Cu Dragnea la guvern, Tel Drum se extinde la nivel național
Acționariatul Tel Drum s-a schimbat între timp, Fișcuci a trecut în planul al doilea (de la 96%, la 9,6%) în vreme ce grosul acțiunilor au fost preluate de doi „investitori”, care se întâmplă să fie colegi de facultate ai lui Dragnea. De altfel, deși a negat tot timpul că ar avea vreo legătură cu Tel Drum, toți oamenii implicați în această companie ca acționari, manageri sau oameni buni la toate, au fost legați într-o formă sau alta de Dragnea. Unii dintre ei au ajuns între timp în guvernul României, la ANAF sau la CNADNR. În cele din urmă, acționariatul s-a anonimizat prin acțiuni la purtător astfel încât nimeni nu poate spune exact cine deține cu adevărat Tel Drum.
În 2012, o dată cu câștigarea alegerilor de către USL și intrarea lui Dragnea în guvern ca vicepremier și ministru al Dezvoltării, TelDrum face un salt calitativ și cantitativ. Potrivit Hotnews, între 2012 și 2014, TelDrum obține contracte în valoare de 100 de milioane de euro în Teleorman, în Olt (Caracal), Constanța, Craiova, Dâmboviția și Satu Mare. Potrivit Digi24, din 2014 și până astăzi, TelDrum și-a mai asigurat contracte în valoare de 90 de milioane de euro și a contractat deja lucrări până în 2021.
Marele proprietar
Afacerea Belina prin care Guvernul a trecut în brațul Pavel și Insula Belina din proprietatea Statului în cea a Consiliului Județean care a transferat-o ulterior Tel Drum de unde a ajuns la una din multele firme administrate de Ștefan Dragnea, fiul lui Liviu Dragnea, nu este decât cea mai vizibilă dintre afacerile imobiliare în care au fost implicate Tel Drum, clanul Dragnea și companiile aflate în strânsă legătură cu aceștia. Potrivit unei investigații Rise Project, Tel Drum și trei firme controlate de fiul lui Dragnea (inclusiv ferma de porci Salcia) dețin numai în Teleorman peste 200 de proprietăți – imobile, case de vacanță și de protocol cu o suprafață totală de peste 800 de hectare și are în concesiune alte câteva mii de hectare de teren. Cea mai mare parte a acestora a aparținut statului.
Până la fondurile UE
Dosarul lui Dragnea de fraudare a fondurilor europene cu 21 de milioane de euro are la bază o sesizare a Oficiului Antifraudă al UE, OLAF, și vizează contractele de reabilitare pe bani europeni a două drumuri județene în perioada 2008-2009. Presedintele OLAF a explicat într-un comunict de presa că instituția sa a cerut DNA recuperarea integrală a prejudiciului. Auditul Comisiei Europene a fost realizat în 2011, când s-a și ajuns la concluzia că au existat nereguli grave (amănunte aici). Dragnea se apără susținând că DNA l-a exonerat în 2013 de răspundere, dar se pare că OLAF nu a fost mulțumită cu această soluție. De aici se nasc foarte multe întrebări, dar și o certitudine. Câtă vreme Dragnea rămâne personal sau prin interpuși la cârma guvernării, UE va fi extrem de circumspectă să risipească bani în România.
