Pe aceeași temă
Un fapt de o gravitate extremă a trecut vederii publicului pe fondul larmei adoptării legilor Justiției, după blocarea de către majoritatea a dreptului opoziției la dezbatere. Astfel, la adoptarea statutului magistraților, în plenul Senatului au fost votate exact amendamentele toxice ale lui Șerban Nicolae, care nu trecuseră nici măcar de votul comisiei Iordache. E vorba de amendamentele lui Șerban Nicolae la art.96 din Legea 303, privind răspunderea magistraților.
În forma actuală, strecurată abil de PSD la vot, în care este definită eroarea judiciară și este identificată aceasta (pentru stabilirea răspunderii), toate actele magistratului vor sta sub securea infracțiunii pe care acesta o poate comite prin simpla exercitare a profesiei.
Cum arata art. 96 in noua forma:
"(2) Eroarea judiciara atrage raspunderea judecatorilor si procurorilor doar in ipoteza in care si-au exercitat functia cu rea credinta sau grava neglijenta
(3)Exista eroare judiciara atunci cand, in infaptuirea actului de justitie se determina o desfasurare gresita a unei proceduri judiciare si prin aceasta se produce o vatamare a drepturilor ori intereselor legimite ale unei persoane.
(4) Exista rea credinta atunci cand judecatorul sau procurorul in exercitarea functiei, cu stiinta, prin incalcarea Conventiei pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale prevazute de Constitutia Romaniei ori a normelor de drept material sau procesual a determinat o eroare judiciara.
(5) Exista grava neglijenta atunci cand judecatorul sau procurorul in exercitarea functiei din culpa nesocoteste normele de drept material ori procesual, determinand o eroare judiciara.
(6) Nu este indreptatita la repararea pagubei persoana care, in cursul procesului, a contribuit in orice mod la savarsirea erorii judiciare de catre judecator sau procuror.
(7) Pentru repararea prejudiciului produs printr-o eroare judiciara persoana vatamata se paote indrepta cu actiune numai impotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, in conditiile legii, la tribunalul in a carui circumscriptie isi are domiciliul sau sediul dupa caz. Plata de catre stat a sumelor datoroate cu titlu de despagubire se efectueaza in termen de maxim 1 an de la data comunciarii horatarii judecatoresti definitive.
(8) Dupa ce prejudiciul cauzat de o eroare judiciara a fost acoperit de stat, Ministerul Finantelor Publice se intoarce in mod obligatoriu pe cale judiciara impotriva jduecatorului sau procurorului care a determinat eroarea judiciara. Competenta de judecata, in prima instanta, revine Curtii de Apel Bucuresti, dispozitiile Codului de procedura civila fiind pe deplin aplicabile.
(9) Termenul de prescriptie a dreptului la actiune al statului prevazut la alin 8 este de un an, de la data cand a fost achitat integral prejudiciul.
(10) CSM poate stabili conditii, termene si proceduri pentru asigurarea profesionala obligatorie a judecatorului si procurorilor. Asigurarea obligatoriu nu poate sa intarzie, sa diminueze sau sa inlature raspunderea pentru eroarea judiciara determinata de rea-credinta sau grava neglijenta. "
În sensul în care este făcut acum textul de lege, CSM, singurul organism cu autoritate și reprezentativ pentru magistrați, este lipsit de instrumentele investigării și stabilirii erorii judiciare. Rolul CSM este redus doar la stabilirea de condiții, termene și proceduri pentru asigurarea profesională obligatorie a magistraților, așa cum stabilește alineatul 10 al articolului.
Într-un interviu acordat Revistei 22, încă dinainte de a fi adoptate amendamentele în plenul Senatului, procurorul Bogdan Gabor, președinte al Asociației Procurorilor din România explica în ce constă importanța menținerii în lege a procedurii de intervenție a CSM:
„Acum, reaua credinţă o stabileşte CSM, în urma unei inspecţii judiciare. Iar raportul de inspecţie se face foarte bine şi foarte aplicat de profesionişti. Daca scoţi această procedură şi stabileşti din start ce înseamnă eroare judiciară, respectiv o soluţie de achitare, atunci e altceva. De exemplu, ai avut probe la un anumit moment, inclusiv probe ADN, că cineva a omorât pe cineva, iar judecătorul dispune arestarea preventivă. Pe parcursul cercetărilor, se poate constata că persoana care a comis omorul a făcut acel lucru fără vinovăţie. De exemplu în urma unui şantaj sau poate că vorbim despre o persoană fără discernământ. În această situaţie, se impune să achiţi acea persoană. În momentul în care l-ai achitat, cel care a dispus arestarea va răspunde patrimonial din start. Pentru că nu se va mai efectua un raport de inspecţie, nu se va mai pronunţa instanţa de judecată, ci răspunderea e stabilită din start. Şi cine răspunde? Judecătorul va răspunde, cel care a dispus arestarea. Procurorul poate răspunde, cel mult, pentru că a propus arestarea prevenitvă”.
Gabor a criticat și existența în textul de legea a sintagmei ”în mod obligatoriu”, regăsit în alineatul 8 al articolului de lege: ”Dupa ce prejudiciul cauzat de o eroare judiciara a fost acoperit de stat, Ministerul Finantelor Publice se intoarce in mod obligatoriu pe cale judiciara impotriva jduecatorului sau procurorului care a determinat eroarea judiciara.”
Conform preşedintelui Asociaţiei Procurorilor din România, menţiunea „obligatoriu” din acest amendament este foarte gravă, pentră că „tu, magistrat, eşti din start dispus unui proces. Dar cine va stabili grava neglijenţă sau reaua-credinţă? Dacă tot se doreşte această procedură, ar trebui un amendament clar care să arate că grava neglijenţă şi reaua-credinţă nu se stabilesc în cursul judecării acţiunii între stat şi magistrat, ci printr-o verificare făcută de Inspecţia Judiciară, care să fie confirmată de Secţia de procurori sau cea de judecători a CSM şi, apoi, de o decizie definitivă a Înaltei Curţi. Abia în acel moment, dacă printr-o hotărâre definitivă a instanţei se arată că magistratul a comis acea eroare judiciară, se poate discuta despre răspunderea lui, lucru pe care îl avem acum în lege”.
Și alineatul 5 este menit a da frisoane magistraților : ” (5) Exista grava neglijenta atunci cand judecatorul sau procurorul in exercitarea functiei din culpa nesocoteste normele de drept material ori procesual, determinand o eroare judiciara.”
Magistratul Gabor avertizează că, deşi o astfel de normă legislativă există şi acum într-o anumită formă în lege, „modul în care procurorul sau judecătorul interpretează probele presupune independenţa lui şi nu poate intra sub logica gravei neglijenţe sau a relei-credinţe. Dacă nu ştii să citeşti un dosar, dacă nu ştii să aplici normele de procedură obligatorii, atunci este altceva. Se poate discuta despre răspunderea magistratului şi în situaţia în care ai trimis în judecată, nu doar când ai condamnat. Este extraordinar de grav ca cineva să ajungă să fie condamnat pe nedrept şi niciun magistrat nu doreşte să facă asta. Dar dincolo de asta, să discutăm şi despre părţile vătămate, despre persoanele cărora li se întâmplă ceva. Cine le va apăra? Cine va apăra statul de prejudicii? Societatea, în general? Se distrug, astfel, anticorpii unei societăţi.”
interviul integral acordat de șeful asociației procurorilor, aici
