Pe aceeași temă
Legea retrimisa Parlamentului vizează modalitățile prin care sportivii de performanță își pot desfășura activitatea sportivă, condițiile în care administrațiile publice locale pot finanța activitățile sportive, precum și norme cu privire la administrarea sau folosința imobilelor care deservesc activitatea sportivă, baze și instalații sportive, transmite Administrația Prezidențială.
Motivarea integrală pentru retrimiterea legii la Parlament:
Art. 14 alin. (11) din Legea nr. 69/2000 - art. I pct. 1 din legea aflată la promulgare - stabilește că sportivii de performanță pot încheia cu o structură sportivă un contract de activitate sportivă. Totodată la art. I pct. 2 din legea transmisă la promulgare - art. 141 alin.(1) din Legea nr. 69/2000 - se prevede că sportivii de performanță sunt autorizați să își desfășoare activitatea de către federația sportivă națională pe ramură de sport în urma înregistrării de către aceasta a contractului de activitate sportivă. De asemenea, la alin. (2) al aceluiași articol se prevede că autorizația emisă de către federația sportivă pe ramură de sport atestă calitatea de sportiv de performanță în vederea încadrării veniturilor acestuia, obținute din contractul de activitate sportivă, în categoria activităților independente.
Dispozițiile art. 141 alin. (1) și (2) se impun a fi reanalizate de către Parlament sub aspectul necesității asigurării clarității, preciziei și predictibilității normei. Neclaritatea poate genera interpretări diferite și o aplicare neunitară în practică. Astfel, deși prin modificarea de la art. I pct. 1 al legii aflate la promulgare, legiuitorul a urmărit să instituie o posibilitate pentru sportivii de performanță de a încheia cu o structură sportivă un contract de activitate sportivă și nu o obligație, prin normele introduse la art. I pct. 2 al legii aflate la promulgare se poate interpreta că se instituie o condiționare pentru sportivii de performanță care își vor putea desfășura activitatea doar dacă sunt autorizați de federația sportivă națională pe ramură de activitate și doar dacă această federație înregistrează contractul de activitate sportivă. De asemenea, din modul de redactare a acestor prevederi nu rezultă cu claritate care este scopul autorizației emise de către federația sportivă pe ramură de activitate: fie autorizează sportivii de performanță să își desfășoare activitatea în urma înregistrării contractului de activitate sportivă, fie atestă calitatea de sportiv de performanță în vederea încadrării veniturilor acestuia, obținute din contractul de activitate sportivă, în categoria activităților independente.
La art. I pct. 8 din legea supusă reexaminării - art. 30 din Legea nr. 69/2000 - se reglementează dreptul structurilor sportive de a primi, după caz, spre administrare sau în folosință gratuită, conform legislației în vigoare, imobile care deservesc activitatea sportivă, baze şi instalaţii sportive. Întrucât legea nu face distincție între bunurile proprietate publică şi bunurile proprietate privată ale statului sau unităților administrativ teritoriale, apreciem că prevederea este neclară. Astfel, semnalăm că structurile sportive, persoane juridice de drept privat nu pot primi în administrare sau în folosință gratuită bunuri proprietate publică. În acest sens, menționăm că potrivit art. 868 alin.(1) din Codul civil, dreptul de administrare aparține regiilor autonome sau, după caz, autorităților administrației publice centrale sau locale și altor instituții publice de interes național, județean ori local. De asemenea, conform art. 874 alin. (1) din Codul civil, dreptul de folosință asupra bunurilor proprietate publică se acordă, cu titlu gratuit, pe termen limitat, în favoarea instituțiilor de utilitate publică.
Legea transmisă la promulgare cuprinde dispoziții referitoare la alocarea unor sume din bugetele locale pentru desfășurarea anumitor activități sportive. Aceste dispoziții au fost introduse în conținutul Titlul III - Structurile administrației pentru sport, Capitolul I - Ministerul Tineretului și Sportului. Din perspectiva sistematizării normelor și a respectării cerințelor de tehnică legislativă, considerăm că aceste dispoziții ar trebui incluse în capitole distincte, cu reglementări specifice, care să vizeze finanțarea acestor activități sportive. Totodată, aceste reglementări referitoare la posibilitatea autorităților publice locale de a aloca sume din bugetele proprii către structuri sportive ar trebui corelate cu dispozițiile referitoare la organizarea și funcționarea administrației publice locale, în special cu cele care prevăd autonomia financiară a acestora exercitată pe baza și în limitele prevăzute de Legea administrației publice locale nr. 215/2001.
