Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Început de an fără Thomas Kleininger
KOSCHKA HETZER-MOLDEN* - - - -
2018-01-23
Cultura
0

Pentru mine, ca jurnalistă culturală care a crescut în Europa Occidentală, Thomas Kleininger a reprezentat calea de acces spre România, ba chiar spre tot spaţiul est-european. Era un gânditor strălucit, cunoscător al literaturii şi filosofiei, interesat de viaţa culturală din Germania şi Austria, unde îi plăcea mereu să revină.

 

 

Atunci când l-am întâlnit întâia oară nu mi-a fost simpatic. Ca jurnalistă de televiziune, am filmat în România pentru televiziunea austriacă cu puţin timp înainte, precum şi la scurt timp după „revoluţie“. La Bucureşti, am fost primită, împreună cu echipa mea de televiziune, de Grupul pentru Dialog Social, o grupare de intelectuali care doreau să promoveze schimbarea în ţară. Am fost întâmpinaţi de Thomas Kleininger. Un tip cinic, mi-am zis eu atunci, pe care în niciun caz n-am de gând să-l intervievez. Dar n-am avut încotro, el fiind singurul dintre intelectualii participanţi care vorbea nemţeşte. Mai târziu aveam să-i înţeleg cinismul. Erau numeroşi vizitatorii din străinătate care soseau mânaţi de curiozitate într-o ţară care pentru Occident fusese neinteresantă, ba chiar uitată. „Împotriva lui Ceauşescu nu ai ce să faci“, era părerea unui comentator politic austriac. Când soţul meu, Otto Molden, fondatorul şi preşedintele Forumului European Alpbach, l-a văzut pe Thomas Kleininger în reportajul meu, a hotărăt de îndată: „Pe omul ăsta vreau să-l invităm la următorul nostru congres“. Thomas a sosit cu soţia sa Liliana la Alpbach şi a fost cucerit: „Aici e paradisul!“. Pentru unii dintre participanţii la forum, intelectualul din România a fost „marea descoperire“. Thomas a fost invitat, împreună cu Gabriel Liiceanu, şi pentru a doua oară la Alpbach, i s-au solicitat interviuri de către mass-media austriece. Am devenit prieteni. Am avut mult de învăţat de la el. Chiar şi de la cinismul lui, uneori pe deplin justificat.

 

Kleininger a fost un observator neabătut al Iumii din jurul său. În ochii mei, trăia între lumea filosofică a lui Constantin Noica, devenită un centru de asistenţă intelectuală în munţii din jurul Sibiului pentru cei aflaţi în căutare, şi lumea rurală din satul Poenari, aflat la o oră distanţă de Bucureşti, unde soţii Kleininger au moştenit o casă ţărănească: Thomas în galoşi, dând de mâncare la găini, curăţând grajdul — în vreme ce, bineînţeles, filosofa.

 

Ultima noastră întâlnire a avut loc la târgul de carte Buch Wien 2016. Institutul Cultural Român îl invitase să vorbească despre noua ediţie în limba germană a romanului Chira Chiralina de Panait Istrati. Mulţi dintre prietenii lui vienezi l-au ascultat. Mulţi dintre prietenii lui vienezi îi vor simţi lipsa.

 

* Redactor cultural, Viena

TAGS : Thomas Kleininger grupul pentru dialog social ceausescu occident
Comentarii
Total 0 comments.
Mai multe din Cultura
1168
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22