Pe aceeași temă
Scrisoarea publică adresată ”românilor” și ”celor de la Bruxelles” este asumată de judecătorul Gabriela Baltag, membru al Consiliului Superior al Magistraturii și este publicată în Q Magazine, condusă de Floriana Jucan, protagonista, în anii 94-96, a unei afaceri cu iz securistoid.
Redăm textul integral al acesteia:
„ROMÂNIE IUBITĂ,
Sunt aproape cinci decenii de când trăiesc cu emoție, în fiecare an, ziua unirii Principatelor. Istoria s-a scris pentru totdeauna în inima copilului de altădată, a rămas acolo cu speranța că, într-o zi, pentru fiecare român, Unirea Mică va dovedi poate că a fost temelia istoriei, consolidată mai târziu, la începutul secolului XX.
Nimic din toate câte au fost nu mai sunt întocmai. Românii au uitat pașii horei care le strângea mâinile cândva; Moș Ion Roată nu mai umblă prin târguri, fiindcă niciun domnitor nu mai coboară, nici măcar nedeghizat, să surprindă cu adevărat realitatea.
Despre timpurile noastre, dar mai ales despre valorile acestui neam, vorbesc de multe ori persoanele care nu-l cunosc, dar mai ales care nu-i înțeleg pe deplin spiritul, așa cum despre justiție strigă, cu o aparentă îngrijorare, mulți dintre aceia care nu vor să accepte normalitatea, într-un stat de drept, adevărat.
Care să fie oare mobilul dezinformărilor care nu mai contenesc, în ultimul timp, în ceea ce privește așteptata reformă a legilor justiției? Ascult, în fiecare zi, cu o nedisimulată uimire, ,,teoriile” și ,,argumentele” care vin să ne zugrăvească ,,răul” ce se va pogorî peste acest popor fiindcă îndrăznește să spere că nu va mai avea niciodată judecători, ,,parteneri de nădejde” ai cuiva, judecători despre care să nu mai poată mărturisi nimeni, nici chiar cel mai important om în stat, că ar fi ,,ai săi”, că în orice sală de judecată egalitatea de șanse între acuzare și apărare va deveni sfântă, precum Biblia, că, într-un viitor nu prea îndepărtat, vor exista toate garanțiile ca independența justiției, la nivel reprezentativ, să fie asigurată numai de aceia care beneficiază pe deplin de prerogativele de independență.
Cine este în zilele acestea la capătul lucrurilor pline de neadevăr, rostite fără nicio rezervă, care împânzesc majoritatea canalelor de comunicare, încercând să îngenuncheze o societate încă visătoare, care îndrăznește să mai creadă că poate să stea la masă cu Marile Puteri, așa cum se întâmpla altădată, în vremurile pentru care termenul ,,democrație” nu era deloc consacrat!?
Claude Junker și George Soros se văd frecvent. În ultimii ani s-au văzut de cel puțin patru ori. Aceasta este întâlnirea din 30 aprilie 2017. Ultima dată s-au văzut cu o lună și jumătate în urmă când unul din subiectele principale ale discuțiilor a fost justiția din România.
De dragul istoriei, ce poartă pe umerii ei sufletul poporului român, puternic încercat de veacuri și mai grele, unul dintre judecătorii acestei țări, asemeni majorității celorlalți, la ceas aniversar, îndrăznește să mai spere în viitor. Pentru sacrificiul celor care nu mai sunt printre noi, dar mai ales pentru identitatea și onoarea ce trebuie să ne caracterizeze, în timpurile de față și în cele care vor urma, nădăjduiesc că lecțiile pentru care am pătimit nu au fost în zadar, iar jertfele înaintașilor au avut un rost”.
***
Q Magazine - este creată și condusă de Floriana Jucan, protagonistă a unui scandal din tinerețea sa, soldat cu retragerea ambasadorului Elveției din România, Jean Pierre Vettovaglia, cu care Jucan a avut o relație amoroasă, recunoscută în cartea ”Ambasadorul”. La acea vreme s-a speculat că Jucan, cu o activitate jurnalistică străvezie, a fost infiltrată de șeful de atunci al SRI, Virgil Măgureanu, în anturajul ambasadorului. Însăși Jucan alimentează aceste speculații în cartea sa în care patinează lejer între realitate și ficțiune, jucând pastișa stângace a unui My fair lady securistico-telenovelistic, într-o manieră incitantă pentru obsesiile anilor 90-96, când a fost publicată obscura creație scriitoricească. Ce evită Jucan să dezvăluie, dar se întrevede printre rânduri, este identitatea Pygmalionului care a tras ițele și căruia i-a profitat întreaga afacere de budoar.
Articolele lui Vettovaglia sunt preluate în revista condusă de Jucan (aici)
Despre preocupările sale, scrie chiar Floriana Jucan, aici
