Pe aceeași temă
Una dintre cele mai importante modificare din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, propuse de PSD-ALDE, care se refrea la răspunderea magistraţilor a fost declarată neconstituţională de Curtea Constituţională.
Judecătorii CCR au decis, pe 30 ianuarie, că mai multe articole ale actului normativ de modificare a Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt neconstituţionale şi au admis obiecţiile formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite şi, respectiv, de un număr de 56 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.
Punctul 156 cu referire la art.96 alin.(3)-(5) şi (8) - răspunderea magistraţilor
Una dintre cele mai importante modificări ale legii propuse de majoritatea PSD-ALDE se referă la articolul care stabileşte răspunderea magistraţilor „pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare" (art.96 din L303/2004).
Modificările propuse de Parlament acestui articol se referă la răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă şi gravă neglijenţă, în sensul că împotriva acestora statul este obligat să se îndrepte prin Ministerul Finanţelor, în Justiţie, pentru recuperarea prejudiciului care a fost plătit de statul român justiţiabilului care a avut de suferit de pe urma deciziei greşite a magistratului.
Excepţia a fost invocată de ÎCCJ care menţionează că în legislaţia actuală, atât Constituţia României, cât şi alte acte normative, inspirate de doctrina internaţională, reglementează clar modul în care sunt îndreptate erorile judiciare. Faptul că în sarcina magistratului intră o răspundere materială, „excede graniţele" trasate de art. 52 din Constituţie, se arată în sesizarea ÎCCJ, conform Mediafax.
De asemenea, a susţinut ICCJ, faptul că modificările instituie obligativitatea statului de a se întoarce împotriva magistratului este considerat neconstituţional, pentru că acţiunea ar genera o „culpabilitate automată" pentru magistratul care a dat o sentinţă dovedită greşită, eliminând, astfel, prezumţia de nevinovăţie.
În plus, este invocată şi neclaritatea unor termeni din acest articol care, în practică, pot genera probleme de interpretare. Inclusiv faptul că acţiunea îndreptată împotriva magistratului care a dat sentinţa greşită va fi analizată de Curţile de Apel este considerată neconstituţională de către judecătorii ÎCCJ, care mai menţionează la capitolul probleme şi faptul că din procedura disciplinară este eliminat Consiliul Superior al Magistraturii, lucru prevăzut expres de Constituţie.
30.01.2018
În ziua de 30 ianuarie 2018, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.a) teza întâi din Constituţie şi al art.11 alin.(1) lit.A.a) şi art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost sesizat, în cadrul controlului anterior promulgării, cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, obiecţii formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite şi, respectiv, de un număr de 56 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi în privinţa art.I pct.7 [cu referire la art.5 alin.(1) teza penultimă şi ultimă], pct.12 [cu referire la art.9 alin.(3)], pct.44, pct.53 [cu referire la art.39 alin.(3) şi (5)], pct.54 [cu referire la art.40 alin.(4)], pct.87 [cu referire la art.53 alin.(1), (2), (7), (8), (9) teza întâi şi (10)], pct.88 [cu referire la art.54 alin.(3)], pct.97 [cu referire la art.58 alin.(1) sintagma „precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului justiţiei”], pct.112 [cu referire la art.622], pct.160 [cu referire la art.100 alin.(1) lit.d1)], pct.161 [cu referire la art.100 alin.(2)], precum şi a legii, în ansamblul său, şi cu unanimitate de voturi în privinţa celorlalte texte legale, a statuat următoarele:
1. A respins, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art.I pct.77 [cu referire la art.52 alin.(3)], pct.108 [cu referire la art.62 alin.(12) şi (13)] şi pct.112 [cu referire la art.623] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
2. A respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.2 [cu referire la art.2 alin.(3) teza a 3-a], pct.9 [cu referire la art.7 alin.(5) teza finală], pct.12 [cu referire la art.9 alin.(3)], pct.44, pct.53 [cu referire la art.39 alin.(3) şi (5)], pct.54 [cu referire la art.40 alin.(4)], pct.69 [cu referire la art.49 alin.(1)], pct.87 [cu referire la art.53 alin.(9) teza întâi şi (10)], pct.88 [cu referire la art.54 alin.(3)], pct.156 [cu referire la art.96 alin.(1), (2), (6), (7), (8) teza a doua, alin.(9) şi (10)], pct.160 [cu referire la art.100 alin.(1) lit.d1)] şi pct.161 [cu referire la art.100 alin.(2)] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi legea, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
3. A admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.7 [cu referire la art.5 alin.(1) tezele penultimă şi ultimă şi alin.(2) teza a doua], pct.9 [cu referire la art.7 alin.(5) sintagmele „comisiile speciale parlamentare pentru controlul activităţilor serviciilor de informaţii” şi „informare conformă” şi alin.(7) sintagma „precum şi procedurile judiciare”], pct.87 [cu referire la art.53 alin.(1), (2), (7) şi (8)], pct.97 [cu referire la art.58 alin.(1) sintagmele „ori la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite” şi „precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului justiţiei”], pct.109 [cu referire la art.62 alin.(3) sintagma „nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute la art.5 şi art.8” prin raportare la art.62 alin.(13)”], pct.112 [cu referire la art.622 şi art.624], pct.134 [cu referire la art.73 alin.(2)], pct.143 [cu referire la art.82 alin.(2) sintagma „funcţia de ministru al justiţiei”], pct.144 [cu referire la art.82 alin.(21) şi (22)], pct.146 [cu referire la art.82 alin.(51) şi (52)], pct.153 [cu referire la art.851 sintagma „funcţia de ministru al justiţiei”], pct.156 [cu referire la art.96 alin.(3)-(5) şi (8) teza întâi], pct.157 [cu referire la art.99 lit.r)] şi pct.163 [cu referire la art.109 alin.(1) teza întâi şi art.114] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt neconstituţionale.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului.
Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Compartimentul Relații externe, relații cu presa şi protocol al Curții Constituționale
