Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Forumul Judecătorilor: Legile Justiției pot duce la colapsul magistraturii din România
Dora Vulcan - - - -
2018-02-15
Actualitate Interna
1

Modificărilor la Legile Justiției, deși nu fost declarate neconstituționale (fie pentru că nu au fost atacate, fie pentru că obiecțiile de neconstituționalitate nu au fost cuprinzătoare, iar argumentele au lipsit în mod esențial) pot fi dezastruoase pentru magistratura din România.

 

 

 

 

Avertismentul aparține Forumului Judecătorilor care a dat publicității o analiză în care sunt exprimate principalele îngrijorări, legate de reducerea numărului de magistrați cu cel puțin 25%, deprofesionalizarea magistraților prin renunțarea la examenele de promovare pe merite, surmenare, prin creșterea volumului de activitate, dar și de faptul că șeful Inspecției Judiciare și Secția specială pentru cercetarea infracțiunilor din justiție din cadrul PÎCCJ vor putea controla corpul magistraților.

 

 

Astfel, atrage atenția Forumul Judecătorilor, 2.000 de magistrați ar urma să părăsească imediat sistemul de justiție, iar alți 2.000 vor pleca în următorii 5 ani, din cauza coborârii pragului de vechime la acordarea pensiei de serviciu, de la 25 la 20 de ani, fără limită de vârstă. Printre magistrații care ar urma să iasă imediat din sistem se numără inclusiv 90% dintre judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), se mai aratră în raport.

 

 

Forumul Judecătorilor din România atrage atenția că nu există niciun studiu sau o analiză punctuală a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la modificările adoptate de Parlament pe Legile Justiției și neatacate sau nedeclarate neconstituționale de Curtea Constituțională a României.

 

 

Asociația Judecătorilor solicită Parlamentului să regândească modificările propuse și adoptate pe Legile Justiției și să pună în dezbatere publică orice schimbări pe care intenționează să le aducă, după cum recomandă Comisia Europeană.

 

 

 

 

I. Lipsa consultării adecvate a magistraturii nu reprezintă o garanție a unei reforme eficiente a sistemului judiciar și încalcă Mecanismul de Cooperare și Verificare instituit de Comisia Europeană

 

 

 

Într-un stat democratic veritabil, este ”esențial rolul pro-activ al sistemului judiciar şi al consiliilor judiciare, care trebuie să fie întotdeauna implicate în toate etapele oricărui proces de reformă, fie direct, fie prin intermediul unei consultări adecvate. Sistemul judiciar trebuie să fie implicat în crearea unor criterii de succes şi a unor indicatori cheie de performanţă pentru a evalua reformele în mod eficient”.

 

 

 

Dezbaterea parlamentară desfășurată cu privire la proiecte de lege menționate a ignorat punctul de vedere covârșitor majoritar al magistraturii și avizele consecutive negative emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. În cursul lunii octombrie 2017, aproximativ 4000 de judecători și procurori români, adică mai mult de jumătate din numărul lor total, și-au însușit Memoriul pentru retragerea proiectului de modificare a ”legilor justiției” adresat Guvernului României, iar în noiembrie 2017, peste 90% din adunările generale de la instanțele și parchetele din România s-a opus actualelor proiecte adoptate de Parlament. Prin urmare, peste 6000 de judecători și procurori români nu au acceptat acest proiecte de lege, voința lor nefiind luată în considerare, evitându-se orice dialog cu aceștia. Totodată, protestele tăcute ale magistraților români, începând cu 18 decembrie 2017,  sediilor instanțelor judecătorești sunt de notorietate, fiind preluate de presa din întreaga lume.

 

 

 

Ultimul Raport din cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (2017)3 recomandă expres, în cazul României, ”în vederea îmbunătățirii în continuare a transparenței și a predictibilității procesului legislativ, precum și pentru a consolida garanțiile interne în materie de ireversibilitate”, ca ”Guvernul și Parlamentul (...) să asigure transparența totală și să țină seama în mod corespunzător de consultările cu autoritățile relevante și cu părțile interesate în cadrul procesului decizional și în activitatea legislativă legate de Codul penal și de Codul de procedură penală, de legile anticorupție, de legile în materie de integritate (incompatibilități, conflicte de interese, avere ilicită), de legile justiției (referitoare la organizarea sistemului justiției), precum și de Codul civil și Codul de procedură civilă”.

 

 

 

Prin Declarația comună a președintelui Comisiei Europene, dl. Jean-Claude Juncker, și a prim-vicepreședintelui Comisiei Europene, dl. Frans Timmermans, din 24 ianuarie 2018, s-a subliniat expres fapul că ”legile justiției reprezintă un test important cu privire la măsura în care interesele legitime ale părților interesate din sistemul judiciar și ale altor părți interesate au ocazia să fie exprimate și sunt luate suficient în considerare în cadrul deciziilor finale. Evenimentele de până acum nu au contribuit cu nimic la rezolvarea acestor preocupări.” Comisia Europeană a făcut apel la Parlamentul României să regândească acțiunile propuse, să lanseze dezbaterea conform recomandărilor Comisiei și să construiască un consens la scară largă cu privire la calea de urmat.

 

 

 

 

 II. În lipsa unor studii de impact minimale, aplicarea noilor dispoziții legislative va determina blocarea sistemului judiciar, prin deprofesionalizarea (înlăturarea meritocrației în privința promovărilor) și reducerea corpului magistraților, vulnerabilități dublate de o majorare artificială a activității

 

 

O parte dintre dispozițiile promovate în Parlament cu privire la ”legile justiției” (Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.303/2004, Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004 și Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.317/2004) au fost declarate neconstituționale, dar punerea lor viitoare în acord cu deciziile Curții Constitutionale, în Parlament, nu va însemna că toate îngrijorările exprimate de Comisia Europeană vor fi înlăturate.

 

 

 Deși neatacate, alte dispoziții din aceleași acte normative, coroborate, sunt extrem de nocive pentru independența justiției, vor influența cariera și activitatea profesională a magistraților și vor produce dezechilibre în sistemul judiciar. Chiar dacă proiectul conține și propuneri ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale magistraților ori ale asociațiilor profesionale, acestea reprezintă simple corecții ale sistemului actual, pregătirea neserioasă a unui veritabil „experiment judiciar”, în lipsa oricăror studii de impact și prognoze, putând determina consecințe foarte greu sau chiar imposibil de remediat.

 

 

Spre exemplu, se poate vorbi de deprofesionalizarea și reducerea corpului magistraților, dublate de o majorare artificială a activității și impunerea unor termene procedurale nerealiste, care vor avea ca efect blocarea sistemului judiciar.

 

 

Un studiu de impact similar celor realizate în Franța,6 ar fi indicat în mod real riscurile unor măsuri combinate în privința resurselor umane: dublarea programului de formare inițială la Institutul Național al Magistraturii (4 ani în loc de 2 ani), dublarea stagiului în magistratură (2 ani în loc de 1 an), creșterea vechimii în funcție necesare pentru promovarea la tribunale, curți de apel și ÎCCJ, precum și la parchetele de pe lângă acestea, DNA și DIICOT, coborârea pragului acordării pensiei de serviciu la 20 de ani, fără limită de vârstă, majorarea numărului de judecători în complet (dublarea numărului de judecători din completurile de contestații și majorarea de la 2 la 3 a judecătorilor din completurile de apel, fără a fi mărită schema instanțelor, ceea ce va duce la mărirea semnificativă a volumului de activitate pentru fiecare judecător de la instanțele superioare).

 

 

 În atare condiții, estimând că în jur de 2000 de magistrați, 7 care se află la apogeul profesional, ar putea părăsi imediat sistemul (inclusiv 90% dintre judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție), prin coborârea pragului acordării pensiei de serviciu și în condițiile în care cuantumul acesteia depășește deja substanțial indemnizațiile magistraților aflați în activitate, iar alți 2000 de magistrați ar urma să facă același lucru în următorii cinci ani, și coroborând aceste date cu existența a 3 ani în care niciun absolvent al Institutului Național al Magistraturii nu va mai putea deveni judecător sau procuror stagiar, este limpede că asistăm la o politică de resurse umane dezastruoasă promovată prin noile modificări legislative.

 

 

De asemenea, nu este cert nici dacă numărul actual de magistrați care activează la instanțe și parchete inferioare gradului profesional pe care îl dețin va putea acoperi măcar în proporție de 10% posturile vacantate de la instanțele corespunzătoare gradului profesional, pentru restul acestor posturi, baza de selecție fiind micșorată considerabil ca urmare a măririi vechimii în funcție necesare participării la concursul de promovare. Nici pentru admiterea în magistratură situația nu va fi mai stabilă, baza de selecție fiind redusă și în prezent.9 Într-un astfel de context, soluția de avarie pentru ocuparea posturilor ce se vor vacanta va fi reprezentată de admiterea în magistratură prin interviu, formală, creată la momentul oportun prin mijlocul legislativ cel mai la îndemână posibil.

 

 

Rapoartele MCV, care au apreciat evoluția magistraturii, au oferit indiciul sigur că o modalitate de promovare meritocratică constituie baza asigurării unui corp judiciar independent și liber de orice fel de influențe, atât din interior, cât și din exterior. Revenirea la promovarea pe criterii subiective, lipsite de orice control obiectiv din partea magistraților, de orice posibilitate de contestare și previzibilitate, va lipsi sistemul judiciar de această bază.

 

 

Prin noile dispoziții privind ”legile justiției”, meritocrația va fi eliminată în magistratură, examenul de capacitate devenind subiectiv, 50% din nota finală constând în evaluarea „mapei profesionale”, promovarea efectivă la instanțele și parchetele superioare urmând a se face în baza unor criterii subiective, respectiv „evaluarea activității și conduitei din ultimii 3 ani”, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind dublată de un interviu formal susţinut în faţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, eliminându-se probele scrise, cu caracter teoretic și/sau practic și instituindu-se un sistem de control evident al promovărilor.

 

 

 

III. Corpul magistraților va putea fi controlat prin șeful Inspecției Judiciare și prin Secția specială pentru cercetarea infracțiunilor din justiție din cadrul PÎCCJ, magistrații procurori își vor pierde de facto independența

 

 

Modificarea statutului procurorului, în sensul abrogării dispozițiilor legale care garantează independența (punctele 4, 5 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.303/2004), respectiv pierderea garanției stabilității, îi transformă pe aceștia, de facto, în simpli executanți ai dispozițiilor conducătorilor parchetelor, și, implicit, ai dispozițiilor ministrului justiției (punctul 38 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004).

 

 

 Crearea Secției speciale pentru cercetarea infracțiunilor din justiție din cadrul PÎCCJ va permite redirecționarea a zeci de dosare de mare corupție, aflate pe rolul Direcției Naționale Anticorupție, prin simpla formulare a unor plângeri fictive împotriva unui magistrat, desființând pur și simplu activitatea DNA, lăudată constant de Rapoartele MCV.

 

 

Mecanismul de cooperare și de verificare a fost instituit la momentul aderării României la Uniunea Europeană în anul 2007, pentru a remedia deficiențele reformei sistemului judiciar și pentru a combate corupția. Între angajamentele pe care România și le-a asumat prin aderarea la Uniunea Europeană, 11 se remarcă demonstrarea sustenabilităţii şi a ireversibilităţii progreselor în cadrul luptei împotriva corupţiei, ceea ce presupune întărirea instituțională a DNA. Declaraţia adoptată de Adunarea Generală a Reţelei Partenerilor Europeni împotriva Corupţiei şi Reţelei Europene a Punctelor de Contact Naţionale (EPAC/EACN), care a avut loc la 20 noiembrie 2015, la Paris, relevă faptul că fenomenul corupţiei reprezintă o serioasă ameninţare pentru dezvoltare şi stabilitate, are consecinţe negative la toate nivelurile de guvernare, subminează încrederea publică în democraţie și impune factorilor de decizie europeni întărirea luptei împotriva corupţiei, în special introducerea unui schimb automat transfrontalier de informații financiare pentru investigarea faptelor de corupţie, accesibil agenţiilor/instituţiilor de aplicare a legii, stabilirea unui instrument corespunzător atât la nivel naţional, cât şi transnaţional, pentru protejarea martorilor cheie ameninţaţi şi a celor care denunţă infracţiuni de corupţie și intensificarea cooperării şi a schimbului de informaţii dintre autorităţile anticorupţie şi structurile de supraveghere a poliţiei din Europa, prin utilizarea noului instrument de comunicare EPAC/EACN din cadrul Platformei pentru Experţi Europol.

 

 

Prin urmare, demonstrarea sustenabilităţii şi a ireversibilităţii progreselor în lupta împotriva corupţiei nu presupune scindarea parchetului specializat, cât timp rezultatele acestuia sunt lăudate și încurajate de Comisia Europeană, ci întărirea instituțională a acestuia. Anual se înregistrează mii de sesizări fictive împotriva magistraților, în care trebuie efectuat un minim de anchetă. În prezent aceste sesizări sunt cercetate de un număr de peste 150 de procurori din cadrul a 19 unități de parchet (PCA, PÎCCJ, DIICOT și DNA). Este evident că acei 15 procurori din cadrul noii secții vor fi depășiți de volumul de activitate. Acest fapt întărește suspiciunea că nu se urmărește o eficientizare a cercetării penale în cauzele în care sunt aduse acuzații penale magistraților, ci doar crearea unei unități, care ar putea fi inclusiv folosită punctual împotriva unui judecător sau procuror „incomod”.

 

 

De altfel, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.33 din 23 ianuarie 2018 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, a apreciat că ”135. Înființarea unor structuri de parchet specializate pe domenii de competență materială (DNA sau DIICOT) sau personală (Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție) constituie expresia opțiunii legiuitorului, care, în funcție de necesitatea prevenirii și combaterii anumitor fenomene infracționale, decide cu privire la oportunitatea reglementării acestora.” Cum președintele Camerei Deputaților, în punctul de vedere trimis Curții Constituționale, a arătat că Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție „nu s-a înființat în raport de un fenomen infracțional de anvergură care ar exista în rândul magistraților, ci pentru a înlătura orice posibile presiuni care ar putea fi exercitate din partea organelor de urmărire penală asupra judecătorilor și procurorilor”, este logic că nu există oportunitatea, nici necesitatea de a preveni ori combate fenomene infracționale la nivelul magistraturii.

 

 

 Nu în ultimul rând, reorganizarea Inspecției Judiciare o va transforma, de facto, în echipa de suport tehnic a inspectorului-șef, care capătă atribuții absolute în cadrul Inspecției, numind, dintre inspectorii judiciari, pe cei care vor ocupa funcțiile de conducere, controlând selecția inspectorilor judiciari, conducând și controlând activitatea de inspecție și pe cea de cercetare disciplinară, impunând practic soluțiile în mod discreționar. Inspectorul șef va fi ordonator principal de credite și singurul titular al acțiunii disciplinare.13

 

 

 

IV. Concluzii și măsuri necesare în actualul context

 

 

Efectele combinate ale reglementărilor cuprinse în dispozițiile adoptate în Parlament cu privire la ”legile justiției” (Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.303/2004, Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004 și Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.317/2004), deși nedeclarate neconstituționale, fie pentru că nu au fost atacate, fie deoarece obiecțiile de neconstituționalitate nu au fost cuprinzătoare, iar argumentele au lipsit în mod esențial, pot fi dezastruoase pentru magistratura din România (de natură să afecteze global însăși independența justiției). Corpul magistraților va fi redus (pe termen scurt, în proporție de cel puțin 25%), va fi deprofesionalizat, prin renunțarea la examenele de promovare meritocratice, va fi surmenat prin creșterea volumului de activitate, va putea fi controlat prin șeful Inspecției Judiciare și prin Secția specială pentru cercetarea infracțiunilor din justiție din cadrul PÎCCJ, magistrații procurori își vor pierde de facto independența, controlul asupra acestora fiind realizat implicit de Ministrul Justiției, factor politic, care le va putea da îndrumări cu privire la prevenirea și combaterea eficientă a criminalității. Evident că toate aceste modificări nu sunt deloc necesare într-o justiție a unui stat democratic, nefiind, sub nicio formă, benefice pentru sistemul judiciar și pentru societate, așa cum susține președintele Consiliului Superior al Magistraturii, d-na Simona Camelia Marcu, într-un interviu acordat publicației Q Magazine, în care se acreditează ideea potrivit căreia ”cele mai multe dintre modificările aduse Legilor nr. 303/2004, nr.304/2004 și nr.317/2004 vor fi benefice pentru sistemul judiciar și pentru societate”. 14 ”Legile justiției” au cunoscut numeroase modificări în perioada 2004-2016, neexistând suspiciunea că nu ar mai corespunde necesităților actuale. Această afirmație a reprezentantului garantului constituțional al independendenței justiției este pur ipotetică și lipsită de rigurozitate, în contextul lipsei oricăror studii și analize punctuale realizate de Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la modificările adoptate de Parlament și neatacate ori nedeclarate neconstituționale de Curtea Constituțională a României. În actualul context, Asociația Forumul Judecătorilor din România solicită public Parlamentului României să regândească modificările propuse și adoptate, să lanseze dezbaterea publică conform recomandărilor Comisiei Europene și să construiască un consens la scară largă, numai după efectuarea unor studii de impact credibile, care să analizeze, sub toate aspectele, efectele modificărilor propuse ”legilor justiției”. De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii are obligația constituțională de a garanta independendența justiției, ieșind din pasivitate și adoptând un rol pro-activ, implicând sistemul judiciar în crearea unor criterii de succes şi a unor indicatori cheie de performanţă pentru a evalua reformele propuse în mod eficient.

 

 

 

foto Mediafax, Andreea Alexandru

TAGS : legile justitiei forumul judecatorilor colaps magistratura
Comentarii
Sean 2018-02-16
Sper să nu se dea crezare lacrimilor de crocodil ale acestor îmbuibați ai tranziției. Făcuți inamovibili, fără să-și ispășească niciunul din păcatele de pe vremea când serveau patria cu "justiția sovietică", au creat terenul fertil pentru toate hoțiile post-decembriste. Lucru pentru care au fost răsplătiți cu lefuri și pensii grase. Apropo... o întrebare pentru "geniala" Olguța Vasilescu, pe care nimeni nu i-a pus-o încă: dacă tot ai declarat, ca pe un mare principiu, că cel mai mare salariu de la stat este cel al președintelui, se poate să avem ... pensie de la stat mai mare decât salariul președintelui în exercițiu? Hî?
Total 1 comments.
Mai multe din Actualitate Interna
1569
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22