Pe aceeași temă
E un amestec de intoxicație și ignoranță, care a dat naștere la domnia semidocților și a celor ce nu mai respectă nicio instituție. Așa se explică eșecul parțial al revoluției din 1989 și acapararea puterii politice de către un grup de activiști ai PCR conduși de Ion Iliescu. Aceștia au întemeiat o formațiune politică a cărei denumire a oscilat între FSN, PDSR și în final PSD. În 2019 se împlinesc 30 de ani de când social-democrația română conduce această țară. Din primii ani, aceasta a încadrat un imens număr de nomenclaturiști, majoritatea foști lideri ai unor instituții comuniste, care, în timp, au cedat funcțiile de comandă unor urmași educați și formați în spiritul vechilor criterii de apreciere și conducere de tip etatist.
Rezultatele acestei perioade în care PSD a exercitat pe toate planurile conducerea țării au fost catastrofale sub toate aspectele. Singurele realizări ce merită a fi reținute, primirea în UE și NATO, au fost urmarea deplasării Cortinei de Fier cu 1.000 de kilometri spre Răsărit, modalitate prin care flancul estic al UE a fost aliniat la limitele extreme ale continentului, începând cu țările baltice și coborând până la litoralul Mării Negre.
Pe plan intern, PSD a înregistrat două imense erori: desființarea parțială a industriei prin privatizări și o desconsiderare a intereselor esențiale ale mediului agrar, în care încă trăia un sfert din populația acestei țări. Merită de amintit că au fost privatizate anarhic și în funcție de interese personale industrii strategice (tractoare, camioane, utilaj agricol, aviație ș.a.) ce ar fi putut juca un rol important în economia postcomunistă. O singură excepție a constituit-o cedarea uzinei de automobile de la Mioveni trustului francez Renault, ce produce astăzi peste 300.000 de vehicule anual.
Perioada anilor 1990-2010 a fost extrem de dificilă pentru un mare număr dintre concetățenii noștri, care, din cauza șomajului și a lipsurilor materiale determinate de inconsecvența și incorectitudinea conducătorilor, au optat pentru soluția cea mai radicală: părăsirea țării și deplasarea în alte zone ale Europei, unde treptat au plecat peste trei milioane dintre cetățenii României. Se apreciază că aproape patru milioane de suflete au părăsit țara, dintre care peste trei s-au fixat în vestul continentului. Ei au fost asimilați de societățile care le-au oferit posibilități superioare de existență, astfel că speranța unor oficiali că aceștia se vor reîntoarce este total ireală.
Se poate aprecia că acest exod al celor mai buni constituie o uriașă catastrofă națională, de care se face răspunzătoare numai clica ce a fost la cârma acestei țări. Au existat posibilități de ameliorare a unor condiții de viață, dar, incompetenți, necinstiți și egoiști, cei care au condus guvernele PSD și anexele de ocazie nu au găsit soluțiile necesare, purtând responsabilitatea unui fenomen unic în istoria noastră și generator de consecințe aproape incalculabile.
Este extrem de curioasă și aproape inexplicabilă lipsa de interes a istoricilor și a celor ce pot evalua urmările grave și triste ale fenomenului migrator românesc. Adevărul e că aceștia nu au emigrat. Au fugit ca să supraviețuiască. Pe plan economic, nu aveau nicio șansă, iar în mediul agrar situația era și mai gravă. Îndurând numai lipsuri și eșecuri, au preferat să fugă decât să suporte consecințele unei mizerii inacceptabile.
Cei care au condus țara noastră în ultimii 30 de ani vor purta responsabilitatea istorică a unui fenomen tragic, în prezent neglijat aproape unanim. Ne-am obișnuit cu ideea că există mai multe Românii, din care una denumită eronat diaspora. Dar va veni și ziua în care cei vinovați de acest tragic fenomen vor răspunde pentru această autentică crimă produsă națiunii noastre.
Dan Emanoil Dobreanu
Martie 2018
